Cerere recalculare pensie. Decizia 615/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6983/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 615/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 1510/F din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(2027/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant, a depus la dosar întâmpinare prin serviciul registratură al acestei secții la data de 08.01.2010, precum și faptul că atât recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii I cât și intimatul-reclamant, au solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr. 1510/F din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(2027/2009), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul și s-a dispus obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani începând cu 01.12.2005, precum și să-i plătească diferențele rezultate în urma recalculării pe o perioadă de 3 ani începând cu 02.07.2006.
Pârâta a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
- hotărârea este netemeinică și lipsită de temei legal;
- cererea de chemare în judecată este tardivă, întrucât prin motivele invocate reclamantul contestă decizia nr. 49774/31.08.2005, iar în conformitate cu prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, "decizia emisă poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 zile de la comunicare".
- reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din sistemul de stat, drepturile de pensie fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii nr. 3/1977;
- prin acțiune s-a contestat decizia de recalculare a pensiei, emisă conform prevederilor HG nr. 1550/2004 și OUG nr. 4/2005;
- prevederile art. 2 alin. (2) și nu (4) din Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 nu i se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu 01.02.2001, conform Legii nr. 3/1977;
- prevederile sus menționate se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977;
- Ordinul nr. 50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării și nu a reducerii stagiului de cotizare;
- la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000;
- atât la art. 14 din Legea nr. 3/1977, cât și la art. 42 din Legea nr. 19/2000 sunt prevăzute reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă și nu a stagiului complet de cotizare, care este de 30 de ani;
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și apreciind că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, în cea mai mare parte a motivării recursului nu se exprimă nemulțumiri concrete în legătură cu dispozitivul ori considerentele hotărârii atacate, neprezentându-se nici un argument logico-juridic din care să reiasă în ce constă nelegalitatea și netemeinicia sentinței ori greșelile de judecată săvârșite de instanța de fond.
Ținând seama de conținutul dispozițiilor OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004, având în vedere că intimatul-reclamant s-a pensionat sub imperiul Legii nr. 3/1977 și a lucrat o perioadă de peste 20 ani în grupa I de muncă, Tribunalul a procedat în mod just atunci când a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului conform OUG nr. 4/2005, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 ani. O asemenea concluzie se impune, deoarece în cazul intimatului-persoană fizică sunt aplicabile, în privința determinării mărimii stagiului complet de cotizare, prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977 (în baza cărora el a fost pensionat) și care fac referire la persoane care au lucrat 20 ani în grupa I de muncă, adică exact situația autorului acțiunii.
De altfel, trebuie avute în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 40/22.09.2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite - decizie care este obligatorie pentru instanțele judecătorești române conform art. 329.proc.civ. și care este întrutotul aplicabilă în speță - prin care s-a statuat că prevederile art. 77 alin. 2 rap. la art. 43 alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă (exact cazul intimatului-reclamant), este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977.
În plus, așa cum se arată în preambulul OUG nr. 4/2005, acest act normativ a fost adoptat "în vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat" Mai precis, scopul esențial al adoptării acestei ordonanțe guvernamentale a fost acela de a se asigura respectarea principiului"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie".
Iar art. 1 din 1550/2004 statuează că "începând cu data de 1 octombrie 2004 pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare."
Printre principiile fundamentale prevăzute de Legea nr. 19/2000 se află și cel al egalității (art. 2 lit. e) "care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege".
Or, dacă s-ar adopta teza susținută de recurenta-pârâtă s-ar ajunge să se încalce atât principiul"la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", cât și principiul fundamental al egalității, bazat pe un tratament nediscriminatoriu.
Mai mult, s-ar ajunge să se contravină jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se arată că nu poate fi admisă existența unui tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă și rezonabilă. Iar diferențierea între categoria de pensionari din care face parte intimatul-contestator și categoria celor pensionați sub imperiul Legii nr. 19/2000 nu are nici cea mai mică justificare cu caracter de obiectivitate și rezonabilitate.
Cât privește afirmația recurentei că "cererea de chemare în judecată este tardivă, întrucât prin motivele invocate reclamantul contestă decizia nr. 49774/31.08.2005", fiind aplicabile prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, nici aceasta nu poate fi primită. Prin acțiune nu s-a formulat nici un capăt de cerere care să poată fi calificat ca având natura unei contestații împotriva deciziei la care face referire CJP I, ci prima instanță a fost învestită cu o cerere de recalculare a pensiei întemeiată, printre altele, pe dispozițiile OUG nr. 4/2005 și nr. 1550/2004. Or, unei asemenea acțiuni nu-i sunt aplicabile prevederile art. 87 din Legea nr. 19/2000, nefiind o contestație împotriva unei decizii de pensionare. Ca atare, ea nu trebuia formulată în termenul indicat de acest ultim text legal și deci nu poate fi considerată tardiv introdusă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I împotriva sentinței civile nr. 1510/F din 03 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr-(2027/2009), în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
TEHNORED//2 ex./10.02.2010.
Jud. fond:,
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
