Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 616/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4891/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr. 616/
Ședința publică din data de 04 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr. 1282 din 24 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII T, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta contestatoare, prin mandatar, cu procură atașată la fila 16 dosar, lipsind Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care:
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Față de împrejurarea că mandatarul recurentei contestatoare, nu are studii juridice pentru a pune concluzii verbale pe cererea de recurs, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1282 din 24.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - s-a dispus respingerea ca nefondată a contestației formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin decizia nr.17867/07.04.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii T, ce face obiectul contestației a fost respinsă cererea de pensionare a contestatoarei.
S-a reținut că aceasta nu a realizat stagiul minim de cotizare așa cum prevăd dispozițiile a art.41 din Legea nr.19/2000.
Din actele depuse de către contestatoarea, cu ocazia formulării cererii de pensionare, s-a reținut că aceasta a realizat un stagiu de cotizare de 7 ani.
Chiar dacă aceasta a lucrat în cadrul fostului CAP în perioada 1960-1970 avut realizări în perioada 1962-1970 în timpul util al perioadei lucrate la CAP conducând la concluzia că a realizat un stagiu de 7 ani.
În divergență, între părți a fost stagiul realizat de către contestatoare în perioada 01.03.1984-01.01.1986.
Pe de o parte contestatoarea a susținut că documentele justificative pe care le dețin, respectiv adeverințe îndeplinesc condițiile legale, stagiul de muncă realizat urmând să fie luat în calcul la stabilirea pensiei.
Pe de altă parte intimata a susținut că adeverința a fost emisă de o societate care nici nu exista în perioada în care contestatoarea a efectuat acest stagiu iar pe de altă parte că adeverința emisă nu cuprinde și numele celui ce a semnat-o, fiind eliberat de un deținător neautorizat de arhivă, aceasta trebuind să poarte viza Arhivelor Naționale.
Chiar dacă adeverința din care reiese stagiul de muncă realizat de către contestatoare în perioada 01.03.1984-01.01.1986 ar îndeplini condițiile de valabilitate contestatoarea nu realizează stagiul minim de cotizare de 11 ani prevăzut de dispozițiile art. 41 din Legea nr.19/2000 - anexa 3.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, reclamanta prin care a solicitat admiterea recursului și obligarea intimatei infirmarea deciziei și emiterea unei alte decizii temeinice și legale deoarece are peste 11 ani lucrați.
În motivarea recursului în esență recurenta formulează următoarele critici la adresa sentinței recurate.
Consideră că în ceea ce privește adeverința nr.359 din 26.01.2005 reies 9 ani și nu 7 ani cum susține intimata. Recurenta susține că a lucrat la CAP în perioada 1960-1970 și cât și de instanța și a avut realizări în perioada 62-70 timpul util fiind numai de 7 ani ceea ce înseamnă o concluzie eronată în totalitate atât de intimatele Casa Județeană de Pensii T, deoarece susține recurenta că a lucrat și în anul 1962 cât și în anul 1970 inclusiv și nu între acești ani cum a înțeles intimata și instanța de fond
De asemenea, susține că în cei 9 ani lucrați la CAP a avut mai multe zile realizate decât au fost prevăzute 765 de zile iar aceasta susține că a avut 864 de zile cu 99 de zile mai mult decât a fost prevăzut iar intimata trebuia să adauge un an nu să i se taie fără să motiveze nici în decizia de pensionare nici în întâmpinare.
Susține recurenta că nu îi motivează nici modul de calcul la anii și zilele respective, deoarece pe fiecare an sau în totalul tuturor anilor tot avea de câștigat pentru când a fost prevăzut 100 de zile și a realizat 156 de zile și trebuia să îi pună un an și J la pensie, iar pe totalul prevăzut a realizat cu 99 de zile mai mult.
O a doua critică se referă la cea de-a doua adeverință nr.114 din 19.03.2009 susținerea intimatei Casei județene de pensii că adeverința a fost scrisă de o societate care nici nu exista în perioada respectivă în care a efectuat stagiul de muncă iar adeverința emisă nu cuprinde și numele celui care a semnato fiind eliberată de un deținător neautorizat de arhiva aceasta trebuind să poarte și viza Arhivelor. Recurenta arată că respectiva arată numele celui care a întocmit și semnează pe perioada răspundere exactitatea datelor din adeverință.
Mai arată recurenta că adeverința nr.114 din 19.03.2009 care poartă și viza Arhivelor Naționale nu se găsește în dosarul său de pensionare originalul adeverinței fiind încă în posesia sa, deoarece intimata Casa județeană de pensii nu a voit să o primească și să o așeze la dosarul de pensie.
Intimata Casa Județeană de Pensii Tad epus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
De asemenea, recurenta prin mandatar cu procură la dosar a depus concluzii scrise prin care a solicitat admiterea recursului și obligarea intimatei de a lua în considerare cele două adeverințe prin care este stabilită vechimea necesară acordării pensiei de asigurări sociale.
Examinând sentința recurată prin raportare la motivele de recurs invocate, precum și din oficiu în conformitate cu art. 304/1 proc. civ. Curtea pentru motivele ce se vor arăta urmează să respingă recursul ca nefondat.
Tribunalul a stabilit în mod corect starea de fapt și a făcut o temeinică și legală aplicare a legii la aceasta.
În acest sens, Curtea reține că Tribunalul a respins contestația formulată de contestatoarea prin care solicita să se constate că îndeplinea condițiile stagiului minim de cotizare pentru a beneficia de pensie pentru limită de vârstă.
Curtea reține că recurenta-contestatoare pentru a obține pensie de asigurări sociale pentru limită de vârstă, trebuia să îndeplinească condițiile cerute de art. 41 din Legea nr.19/2000.
În acest sens, pentru a se deschide drepturile de pensie sunt necesare cele două condiții cerute de lege, și anume, vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare.
În ceea ce o privește pe recurenta-contestatoare, aceasta îndeplinește vârsta standard cerută de lege, în sensul că fiind născută la data de 23.01.1949, potrivit anexei 3 la Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte asigurări sociale, a împlint vârsta de 58 de ani în ianuarie 2007.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, respectiv stagiul minim de cotizare, raportată la data împlinirii vârstei standard de pensionare, în ianuarie 2007, aceasta trebuia să aibă un stagiu de cotizare de 11 ani.
Or, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv cele două adeverințe, adică adeverința nr.359 din ianuarie 2005 eliberată de Primăria Comunei și adeverința nr.114 din 19.03.2009 eliberată de SC Remat SA rezultă doar un număr de 9 ani realizat ca stagiu de cotizare, ceea ce este insuficient raportat la dispozițiile art. 41 din alin. (3) din Legea nr.19/2000, care impune un stagiu minim de cotizare de 11 ani.
Critica recurentei, în raport de adeverința eliberată de Primăria Comunei, este nefondat pentru următoarele motive.
În primul rând Primăria com. a eliberat acea adeverință în raport cu ceea ce conține arhiva preluată de la fostul CAP la care în perioada 1962-1970 și-a desfășurat activitatea recurenta-contestatoare.
Iar pentru fiecare an în parte, se prevede un număr minim de zile ce trebuiau realizate, ori din acea adeverință rezultă că doar pentru 7 ani de activitate aceasta a îndeplinit realizările cerute de legislația în vigoare.
Prin urmare, Primăria care a eliberat adeverința respectivă nu poate încălca dispozițiile legale care au reglementat activitatea acesteia din perioada respectivă și să adauge la textul de lege luând în considerare anii în care recurenta-contestatoare a depășit minimul de zile necesar a fi realizat.
Or, prin criticile invocate tocmai aceasta este nemulțumirea majoră a recurentei, anume că trebuiau luate în considerare, perioadele de timp în care a depășit volumul de muncă prevăzut.
De asemenea, Curtea reține că nici în prezent nu există un cadru legal prin care să se compenseze anii lucrați la CAP și în care nu a fost realizat volumul de muncă prevăzut cu anii în care acest volum de muncă a fost depășit.
Cu privire la cerința pe care trebuie să o îndeplinească adeverința nr. nr.114 din 19.03.2009 eliberată de SC Remat SA, Curtea reține că mod corect a considerat Tribunalul că aceasta nu îndeplinește condițiile cerute de lege, iar susținerea recurentei în motivarea recursului că acea adeverință în original ar purta avizul Arhivelor Naționale, este nesusținută atâta timp cât de regulă copia este conformă cu originalul.
Mai mult recurenta putea să depună o nouă copie a acestei adeverințe în recurs prin care să facă dovada că îndeplinește cerințele legii.
Însă, chiar și în aceste condiții, adeverința în cauză se referă doar la o perioadă de 2 ani, și așa cum am arătat mai sus, sunt necesari 11 ani pentru a îndeplini condiția stagiului minim de cotizare.
Or, din adeverința eliberată de Primăria com. rezultă un număr de 7 ani, ca stagiu de contribuție și nu de 9 ani, așa cum solicită recurenta-contestatoare, rămânând valabile argumentele pentru care nu se pot lua în considerare 9 ani.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 312. proc. civ. urmează să dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1282/24.06.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ Fiscal - Complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.02.2010.
Jud.fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Elena Luissa Udrea, Liviu
