Cerere recalculare pensie. Decizia 6227/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5066/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6227/
Ședința publică de la 04 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr.4471 din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44802/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 03.11.2009 depusă la dosar-fila 10, lipsind recurentaCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a depus la dosar prin intermediul serviciului "registratură" al acestei secții la data de 06.10.2009, întâmpinare din partea intimatului.
Curtea, în raport de data formulării cererii de chemare în judecată - 13.10.2008, din oficiu, invocă și pune în discuția părții prezente, excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 01 septembrie 2005 - 24 noiembrie 2005.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, asupra excepției invocate, arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acesteia.
Totodată, intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, având în vedere împrejurarea că intimatul, în cauză, și-a desfășurat activitatea în grupa a I-a de muncă o perioadă de 16 ani o lună și 19 zile, perioadă ce poate fi considerată ca fiind grupa a II-a de muncă.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4471 din data de 26.05.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I; s-a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 1.09.2005, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată,pe perioada 01.09.2005 la zi.
Prin aceeași sentință s-a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.69916/10.06.1994, emisă de Casa Județeană de Pensii I s-a stabilit pensia de limită de vârstă cuvenită reclamantului, începând cu data de 1.06.1994.
S-a constatat că, potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 alin.3 și alin.4 din anexa a HG nr.1550/2004 și prevederile Legii 19/2000 "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977", iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
S-a constatat că drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1994, acesta lucrând 16 ani 1 lună și 19 zile în grupa I de muncă, 9 ani și 15 zile în grupa a II a de muncă.
S-a menționat că, în carnetul de muncă al reclamantului sunt înscrise la pozițiile 45, 53, 60 mențiunii referitoare la activitatea desfășurată în grupele de muncă din care rezultă o activitate de 16 ani, 1 lună și 19 zile în grupa I de muncă, 9 ani și 15 zile în grupa a Il-a de muncă, la Întreprinderea (în prezent SC SA) în locuri de muncă încadrate în grupa I de muncă, respectiv grupa a II a de muncă în proporție de 100%,în conformitate cu prevederile Ordinului nr.50/1990, HG nr.481/1990, HG nr.406/1991.
S-a avut în vedere că, potrivit art.1 din HG nr. 406 din 14 iunie 1991 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din Combinatul de Copșa, întreprinderea de și întreprinderea "" B ce se încadrează în grupa I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 478 din 5 mai 1990 privind locurile de muncă, activitățile și categoriile de personal din Întreprinderea "" B și Întreprinderea de Produse Electrotehnice (Fabrica de ) B, ce se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionarii, precum și condițiile de pensionare, se extinde și la Combinatul de Copșa, Întreprinderea de și Întreprinderea ""
S-a precizat că, dispozițiilor art.4 din HG nr.478/1990 prevăd că personalul din întreprinderea "" B, cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, poate cere pensionarea dacă a desfășurat activități astfel: minimum 20 de ani în grupa I de muncă și are vârsta de 45 de ani; minimum 25 de ani în grupa a Il-a de muncă și are vârsta de 50 de ani.
S-a apreciat că dispozițiile din aceste hotărâri de guvern nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse de art. 14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II a de munca, se puteau pensiona la vârsta de 52 de ani, pe baza unui stagiu complet de cotizare tot de 25 de ani.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr.3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic.
Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a Il-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
S-a arătat că, stagiul necesar pentru deschiderea dreptului la pensie corespunzător fiecărei activități este stagiul complet de cotizare ce trebuie utilizat la determinarea punctajului mediu anual în procedura recalculării în temeiul OUG nr.4/2005.
S-a mai reținut că aparent reclamantul nu îndeplinește condițiile pentru a i se determina punctajului mediu anual prin raportarea la un stagiu complet de 20 de ani, pentru că nu a lucrat decât 16 ani și 1 lună și 19 zile în grupa I de muncă, nici prin raportarea la un stagiu complet de 25 de ani, întrucât a lucrat doar 9 ani și 19 zile în grupa a Il-
Însă s-a considerat că principiile echității sociale și egalității în fața legii și argumentele de logică juridică a fortiori și ubi eadem est ratio, eadem lex esse debet impun cu necesitate recunoașterea în favoarea reclamantului a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani corespunzător grupei a Il-a de muncă.
Câtă vreme cotele de contribuție pentru grupa I de muncă au fost cel puțin egale cu cele achitate pentru grupa a Il-a, iar activitățile din grupa I au prezentat un risc întotdeauna mai ridicat decât activitățile din grupa a Il-a, s-a apreciat că este logic ca activitatea realizată în grupa I de muncă (mai grea) să poată fi valorificată în interesul asiguratului ca vechime în grupa a Il-a de muncă (mai ușoară).
Recunoașterea stagiului complet de cotizare de 25 de ani și pentru persoanele care nu au realizat stagii de 20 de ani în grupa I sau de 25 de ani în grupa a Il-a, însă care au lucrat cel puțin 25 de ani în grupa I și a Il-a de muncă, constituie și un reflex al principiului contributivității care, la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale.
În fine, în urma utilizării unui stagiu complet de cotizare mai mic la determinarea punctajului mediu anual, rezultă un punctaj mediu anual mai mare și implicit un cuantum al pensiei mai mare decât cel care i-a fost plătit, motiv pentru care tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, iar în temeiul dispozițiilor art.998-999 Cod civil, pârâta fiind obligată să plătească reclamantului diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform prezentei hotărâri începând cu 01.09.2005, în conformitate cu prevederile art.7 alin.3 și 5 din OUG nr.4/2005 și HG nr.733/2005.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, recurenta Casa Județeană de Pensii I, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că reclamantul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale, ci a fost pensionat în baza Legii nr.3/1977, așa cum este menționat și în decizia inițială de pensionare emisă de Casa Județeană de Pensii I, cu recunoașterea grupelor de muncă, conform HG 481/1990 de care acesta a beneficiat proporțional cu perioada lucrata în grupele de muncă.
S-a amintit că reducerea stagiului de cotizare se aplica doar acelor persoane care ies la pensie în baza legilor speciale, or în speță, pentru cei 16 ani, 1 luni și 19 zile, lucrați în grupa I de muncă și 9 ani și 15 zile în grupa a II-a de muncă, reclamantul a beneficiat de un spor aferent grupei de muncă de 10 ani și 3 luni.
S-a învederat că reclamantul a fost pensionat în baza art. 14 din Legea nr.3/1977 și nr.481/1990 privind încadrarea personalului în grupele I și a Il-a de muncă de la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite apărute după anul 1969 în unitățile Ministerului Industriei, care stipulează că " Personalul care este în activitate la locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite din unitățile Ministerului Industriei intrate în funcțiune după data de 18 martie 1969, care nu a fost cuprins în grupele I și a Il-a de muncă, conform prevederilor art.2 din Decret - Lege nr.68/1990, va beneficia de încadrarea în aceste grupe pe întreaga perioadă lucrată, potrivit anexelor nr.I și II la prezenta hotărâre.
Astfel, s-a arătat că reclamantul a beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare, proporțional cu anii lucrați în grupe de muncă, respectiv a beneficiat de pensie de limita de vârstă cu vechime completă, conform Legii nr.3/1977, având o reducere a vârstei de pensionare aferentă grupei de muncă de 10 ani și 3 luni.
S-a precizat că potrivit adresei nr. 5388/16.11.2004 a CNPAS, în situația pensiilor de limită de vârstă stabilite în perioada 01.07.1977 - 31.03.2001, inclusiv, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 25 de ani pentru femei și 30 de ani pentru bărbați, iar conform art.6 și 7 din nr.1550/2004 "Determinarea punctajului mediu anual se face pe baza datelor din documentația de pensionare aflata in păstrarea casei teritoriale de pensii. În situația în care în documentația de pensionare sunt înscrise perioade care constituie vechime în muncă, fără însă a exista și date referitore la salariile avute de persoana în cauză în perioadele respective, casele teritoriale de pensii vor comunica în scris pensionarului datele care lipsesc, în vederea completării acestora. În situația în care, în termen de 30 de zile de la comunicare, pensionarul nu prezintă acte prin care să dovedească salariile avute în perioadele în care documentația existentă la casele teritoriale de pensii nu conține informațiile necesare, la determinarea punctajului mediu anual se vor utiliza salariile minime pe țară, brute sau nete, după caz, prevăzute pentru acele perioade la art.164 și în anexa nr.7 la Legea nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare."
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu de către instanță, Curtea reține temeinicia acesteia, de vreme ce s-a depășit în cauză termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art.1 din Decretul nr.167/1958, raportat la data formulării acțiunii deduse judecății (24.11.2008).
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.69916/10.06.1994 s-a stabilit în favoarea intimatului reclamant opensie pentru muncă depusă și limită de vârstă, începând cu data de 01.06.1994.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă al intimatului și în decizia nr.69916/10.06.1994, intimatul contestator a realizat o vechime efectivă de 16 ani, 1 luni și 19 zile în grupa I de muncă și de 9 ani și 15 zile în grupa a II-a de muncă.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
De asemenea, cu titlu de excepție, actul normativ invocat face trimitere în art. 1 alin. 4 la aplicarea unor dispoziții din legile speciale care prevăd condiții distincte de pensionare pentru persoane care au lucrat în unități nominalizate expres în acele acte normative speciale, iar, pe de altă parte, și Legea nr. 3/1977 face referire la anumite categorii profesionale cu o limită specială a vârstei de deschidere a drepturilor de pensie.
În speță, contestatorul a lucrat la SC SA - unitate menționată expres în nr.HG 406/1991 care extinde aplicarea prevederilor nr.HG 478/1990 privind condițiile speciale de pensionare, în sensul că vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie este de 20 de ani, iar vârsta minimă de 45 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă la SC SA.
Instanța de fond a apreciat corect faptul că art.14 din Legea nr.3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 25 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa II de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
De asemenea, prima instanță a reținut judicios faptul că activitatea desfășurată în grupa I de muncă, care a prezentat un risc evident mai ridicat decât activitatea prestată în grupa a II-a de muncă, poate fi valorificată ca vechime grupa a II-a de muncă, de vreme ce cotele de contribuție pentru grupa I de muncă au fost cel puțin egale cu cele achitate pentru grupa a II-a de muncă.
Având în vedere principiul contributivității, conform căruia trebuie asigurate dreptul la pensii egale la contribuții egale, Curtea apreciază că în mod corect s-a recunoscut stagiul de cotizare de 25 de ani și pentru persoana care a lucrat cel puțin 25 de ani în grupa I și a II - a de muncă, prin raportare la stagiul complet de cotizare reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 și ca urmare a incidenței unor norme speciale la care art. 1 alin.4 din Anexa 1 HG nr. 1550/2004 face trimitere respectiv nr.HG 406/1991 raportat la HG nr. 478/1990.
Pentru considerentele arătate, Curtea văzând și dispozițiile art.312 din pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite excepția prescripției dreptului la acțiune și va respinge, ca prescrisă, acțiunea privind perioada 01.09.2005 - 24.11.2005.
Vor fi mențiune celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii, împotriva sentinței civile nr.4471 din data de 26.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.44802/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Modifică, în parte, sentința civilă recurată în sensul că:
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune și respinge, ca prescrisă, acțiunea privind perioada 01.09.2005 - 24.11.2005.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
11.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
