Cerere recalculare pensie. Decizia 6355/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5403/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 6355R
Ședința publică de la 09 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 2: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 3: Nadia
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4827 din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul personal, legitimat în fața instanței, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 12.10.2009, de către intimatul întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4827/03.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta să emită o decizie prin care să recalculeze pensia reclamantului, în baza OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.07.2005, prin luarea în considerare a stagiului complet de cotizare de 10 ani.
În considerente a reținut că drepturile de pensie ale reclamantului au intrat în procesul de recalculare în temeiul HG nr. 1550/2004 și OUG nr.4/2005, pârâta procedând la emiterea unei decizii în acest sens, nr.-/12.10.2005, însă i-a luat în considerare un stagiu complet de cotizare de 15 ani după cum rezultă din buletinul aferent deciziei(fila 14 din dosar), ignorând prevederile speciale aplicabile contestatorului referitoare la stagiul de cotizare realizat ca nevăzător atestat de certificatul de încadrare în grad de handicap, nr. 4167/7.10.2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor Adulte cu Handicap din cadrul Consiliului Local Sector 2, care, coroborat cu mențiunile fișei datelor privitoare la activitatea în muncă, întocmită de pârâtă, atestă lucrul de către reclamant timp de peste o treime din stagiul complet de cotizare ce era prevăzut de art. 8 din Legea nr. 3/1977 în anul 1990, 30 ani, ca nevăzător.
În realitate, potrivit art. 1 din HG nr.1550/2004, începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, vor fi evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare (principii prevăzute la art. 2 din Lege, între care se prevede și principiul egalității bazat pe tratament nediscriminatoriu).
Art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 stabilește că evaluarea se va efectua prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale.
Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de prevederi normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative.
Reclamantul, pensionat în 1990 beneficiază de stagiul complet de cotizare de 10 ani ca nevăzător (ce se recunoaște nediscriminatoriu persoanelor care au lucrat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege - în speță Legea nr. 3/1977 art. 8, 30 ani) față de împrejurarea că certificatul de încadrare în grad de handicap menționat, coroborat cu mențiunile fișei datelor privitoare la activitatea în muncă, atestă că a lucrat acea treime prevăzute de art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, din stagiul complet de 30 ani, ca nevăzător, handicapul acesta avându-l din anul 1945, mai ales că potrivit normei de principiu cuprinsă de art.77 din Legea nr. 19/2000, la care se raportează HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din Legea nr. 19/2000, la stabilirea punctajului mediu anual se iau in considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Pârâta s-a aflat în dubiu asupra dispozițiilor legale aplicabile reclamantului cu privire la stagiul complet de cotizare încă de la emiterea deciziei nr.- din 12.10.2005, observându-se că, deși în întâmpinare invocă o hotărâre de guvern din anul 1990, nr.610/1990, în buletinul de calcul aferent acelei decizii menționa că deși stagiul complet de cotizare era de 15 ani, reclamantului i se aplica stagiul necesar de cotizare de 15 ani prevăzut de art. 47 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 19/2000.
Or, de la art. 47 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv literele a) - c) ale acestuia, care se referă la persoane cu handicap preexistent calității de asigurat, derogă expres art.47 alin. 2 din Legea nr.19/2000 care se referă expres doar la nevăzătorii, care au realizat în aceasta stare, de nevăzători o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Totodată, se cuvine a fi precizat faptul că a apreciat ca fiind inaplicabil reclamantului, căruia i s-au stabilit drepturile de asigurări sociale în anul 1990 în baza Legii nr.3/1977, stagiul de cotizare instituit de art.47 al.2 din Legea nr.19/2000, ceea ce ar constitui un tratament discriminatoriu ce nu are o justificare obiectivă si rezonabilă.
Dreptul de a da relevanță, în stabilirea drepturilor de asigurări sociale, unui stagiu complet de cotizare inferior celui luat în calcul de pârâta este de natură să producă efecte patrimoniale, fiind astfel un drept de natură patrimonială în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1. În aceste condiții devin incidente dispozițiile art. 14 din Convenție Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale potrivit cărora " de drepturile si libertățile recunoscute in - Convenție trebuie să fie asigurată, fără nicio distincție, bazată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate naționala, avere, naștere sau orice alta situație."
Conform jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, art. 14 din Convenție completează celelalte clauze normative ale Convenției și Protocoalelor sale. Nu are o existență independentă din moment ce garantează numai "beneficierea de drepturi și libertăți" în condiții nediscriminatorii. Desigur, poate deveni incident chiar fără o încălcare a cerințelor lor și, în această măsură, deține o însemnătate autonomă, dar nu și-ar găsi aplicarea dacă faptele litigiului nu ar cădea sub imperiul cel puțin al uneia din clauzele menționate.
Potrivit art. 14 din Convenție, o distincție este discriminatorie dacă "nu are o justificare obiectivă și rezonabilă", adică dacă nu urmărește un "scop legitim" sau nu există un "raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat".
Se constată astfel că în cauză, singura justificare în a utiliza stagii complete de cotizare diferite în situația reclamantului și cea a unui terț ce a desfășurat aceleași gen de activitate și care s-a pensionat sub imperiul Legii nr.19/2000 este momentul nașterii drepturilor de asigurări sociale, acest element neputând fi considerat rezonabil în sensul jurisprudenței instanței de la Strasbourg. În consecință, având în vedere faptul că blocul convențional consacră drepturi mai favorabile celor consacrate în legislația internă, în baza art. 20 din Constituție, instanța trebuie să aplice cu prioritate Convenția.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale susmenționate, tribunalul a reținut că pensia reclamantului trebuia recalculata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 10 ani.
Pentru considerentele mai sus expuse, Tribunalul, văzând și art. 3-7 din OUG nr. 4/2005, a obligat pârâta la emiterea unei decizii prin care să recalculeze, retroactiv, pensia cuvenită reclamantului, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 10 ani, cu consecința cuvenirii plății către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia recalculată conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, cu dobânda legala stabilită de art. 1088.civ. de la data acțiunii, 24.11.2008, deoarece, conform art. 47 alin. 2 dn Legea nr.19/2000, contestatorul era îndreptățit ca pârâta să procedeze la recalcularea pensiei sale în baza OUG nr. 4/2005, cu luarea în calcul a acestui stagiu complet de cotizare de 10 ani prevăzut dispozițiile cu caracter special ale acestui text, respectând astfel și prevederile de art.77 din Legea nr.19/2000 care prevedeau că în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din Legea nr.19/2000, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamantul prin care a obligat Casa de Pensii a Municipiului B la recalcularea drepturilor de pensie, prin utilizarea în calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 10 ani, conform art. 47 alin.2 și art.77 alin 2 din Legea nr.19/2000, începând cu data de 01.12.2005.
Sentința pronunțata de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii-art. 304. pct.6 Cod procedură civilă: "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut";
Recurenta a învederat instanței că reclamantul este pensionat începând cu data de 01.12.2000, în conformitate cu prevederile art.2 alin. 1 din hotărârea nr. 610/25.05.1990, conform deciziei nr. -.
Potrivit art.2 alin.1 din hotărârea nr. 610/25.05.1990: la stabilirea pensiei integrale pentru muncă depusă și limită de vârstă a nevăzătorilor pe baza unei vechimi în muncă de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, pentru timpul cât depășește aceste vechimi se acorda un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca baza de calcul a pensiei, de 1% pentru fiecare an în plus pentru primii 5 ani și de 0,5% pentru următorii ani.
Art. 89 din Legea nr.3/1977 coroborat cu dispozițiile HG nr.1550 și OUG. 4/2005 prevede că stagiul complet de cotizare prevăzut de aceste acte normative este de 15 ani pentru bărbați și nu de 10 ani, așa cum în mod eronat a reținut instanța în dispozitivul sentinței de fond recurate.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii (art.304, pct. 7 Cod procedură civilă.)
"Referitor la acest motiv de modificare a unei hotărâri judecătorești, în doctrina franceză se arată că motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă, să fie insuficientă.
Potrivit art. 261 pct.5 Cod procedură civilă, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și pe cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac".
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Instanța de fond prin dispozitivul sentinței recurate a obligat Casa de pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a stagiului complet de cotizare de 10 ani, conform art. 47 alin.2 si art.77 alin 2 din Legea nr.19/2000, încălcând revederile art.2, raportat la prevederile art.3 din anexa la "Norme Metodologice" de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioarei date de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările si completările ulterioare.
Art.2 "Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare."
Art.3 "Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisa la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare".
Reclamantul își întemeiază cererea pe prevederile art.47 alin.2 din Legea nr.19/2000, făcând o gravă confuzie în interpretarea prevederilor legale.
Art. 47 din Legea nr.19/2000 se refera strict la persoanele care ies la pensie în temeiul Legii nr.19/2000, cu reducerea vârstei standard de pensionare în funcție de gradul handicapului.
Art. 47 alin.2 arata clar: "asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limita de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege.
Se specifică că nevăzătorii au dreptul la pensie de limiă de vârstă dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege și nicidecum utilizarea la calculul drepturilor de pensie a unui stagiu complet de cotizare de 1/3 din stagiul prevăzut de lege.
Această prevedere se refera doar la reducerea vârstei standard de pensionare, ca nevăzători!!!
În Normele Tehnice de aplicare a HG nr.1550/2004, cu nr.5388/16.11.2004, la punctul 4.2 se menționează:
"În situația pensiilor stabilite pentru nevăzători (în legislația anterioară, conform Legii nr.3/1977) stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual, este de 10 ani pentru femei și 15 ani pentru bărbați".
Deci, stagiul complet de cotizare la determinarea punctajului mediu anual de 10 ani se utilizează pentru femeile nevăzătoare, nu pentru nevăzătorii bărbați (așa cum este reclamantul)!!!
Recurenta consideră că a aplicat corect și legal prevederile legii, cu utilizarea la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, în mod legal și temeinic a statuat prima instanță asupra incidenței în speță dispozițiilor art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, text special reglementat pentru ipoteza pensiilor asiguraților nevăzători și aplicabile cu prioritate față de orice alte dispoziții, chiar referitoare la persoanele care au realizat stagii de cotizare în condiții de handicap.
Din acest punct de vedere, textul amintit dispune că asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege, anume de 10 ani, ținând seama de data ieșirii la pensie și faptul că actul normativ în baza căruia aceasta s-a produs - Legea nr. 3/1977 - prevede un stagiu complet de cotizare de 30 de ani pentru asigurații bărbați.
Mai mult, rezultă pe baza textului evocat, și că vechimea necesară și suficientă pentru deschiderea drepturilor de pensie în cazul asiguraților nevăzători cu handicap preexistent, și implicit, stagiul complet de cotizare în privința lor este de 10 ani, neputându-se susține cu temei că această durată reprezintă numai minimul necesar pentru deschiderea drepturilor de pensie, iar nu și stagiul complet de cotizare utilizat pentru această categorie de asigurați.
De asemenea, nu se poate argumenta valabil nici prin invocarea normelor tehnice de aplicare a HG nr. 1550/2004, întrucât acesta este un act normativ anterior OUG nr. 4/2005, or, recalcularea în temeiul acestui din urmă act presupune tocmai aplicarea prevederilor Legii nr. 19/2000 pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în realizarea obiectivului "la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie", din aceeași perspectivă, neoportun fiind și motivul de recurs care susține că art. 47 din Legea nr. 19/2000 este strict aplicabil persoanelor care ies la pensie sub imperiul acestei legi.
Rezultă, pe baza celor expuse, că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu aplicarea corectă a legii, dispozițiile art. 304 pct. 6 și 7 fiind vădit nepertinente în susținerea prezentei căi de atac, întrucât prima instanță nu a depășit limitele învestirii, pronunțându-se raportat la obiectul dedus judecății, în baza legii, după cum motivarea soluției este precisă, completă și corectă, susținând în mod logic și persuasiv dispozitivul hotărârii.
În consecință, și în aplicarea art. 312 alin. 1. pr, civ. recursul declarat va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4827 din data de 03.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Adela Cosmina BodeaJudecători:Adela Cosmina Bodea, Florentina Dragomir, Nadia
