Cerere recalculare pensie. Decizia 6435/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3595/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6435/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2030 din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30264/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"recalculare pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: recurenta Casa de Pensii a Municipiului B și intimatul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea, având în vedere împrejurarea că recurenta, prin cererea de recurs dedusă judecății, a solicitat judecarea pricinii în lipsă, conform art.242 pct.2 cod proc. civilă și constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2030 din data de 11.03.2009, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B, astfel cum a fost precizată și completată; s-a anulat decizia nr.-/04.03.2009, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 B și s-a obligat pârâta să emită o nouă decizie în baza OUG nr.4/2005, prin care să recalculeze, pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.12.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani și cu luarea în considerare a tuturor veniturilor atestate de adeverința nr.101/26.01.2005, emisă de SC SA; precum și la plata către reclamantă a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată, pe perioada 01.12.2005 la zi.
Prin aceeași sentință, s-a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, potrivit deciziei nr.-/04.03.2009, emisă de Casa Locală de Pensii Sector 6 B, au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
S-a constatat în privința stagiului complet de cotizare ce urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, că acesta este de 20 de ani, în loc de 30 de ani, cum a reținut pârâta.
Astfel, s-a arătat că drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut în baza Legii nr.3/1977, decizia inițială de stabilire a pensiei fiind din data de 31.12.1999, astfel cum rezultă din buletinul de calcul.
Prin urmare, s-a apreciat că acesta este actul normativ care trebuie avut în vedere pentru a verifica dacă pârâta a aplicat în mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
S-a considerat că, întrucât potrivit art.2 alin.3 din nr.HG1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
S-a avut în vedere că Legea nr.3/1977 arată la art.14 că pentru o activitate desfășurată în grupa I de muncă de cel puțin 20 ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
S-a menționat că, reclamantul a desfășurat timp de 21 de ani, 4 luni și 12 zile activități încadrate în grupa I-a de muncă, astfel cum rezultă din carnetul de muncă.
Prin urmare, nu au fost reținute susținerile privind incidența dispozițiilor din Legea nr.19/2000 și considerarea acestei perioade ca fiind lucrată în condiții speciale de muncă, în condițiile în care pensia reclamantului a fost stabilită în baza legislației anterioare Legii nr.19/2000, fiindu-i aplicabile dispozițiile HG nr.1550/2004, care face trimitere la Legea nr.3/1977.
S-a precizat că potrivit dispozițiilor art.2 lit.e) din Legea nr.19/2000 "sistemul public se organizează și funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că ispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
S-a menționat că oua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a arătat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, recurenta Casa de Pensii a Municipiului, criticând soluția pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9, și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că în conformitate cu art.8 alin.2 din Legea nr.3/1977, persoanele care aveau o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbați și 25 ani femeile puteau ieși la pensie pentru limită de vârstă.
Astfel, s-a învederat că drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 31.12.1999, în baza Legii nr.3/1977 și că stagiul complet de cotizare al acesteia era de 30 de ani și nu de 20 de ani, așa cum a în mod greșit a arătat instanța de fond.
Recurenta a invocat art.2 alin.3 din HG nr.1550/2004 precizând că pentru persoanele pensionate în intervalul 31.03.1977 - 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la punctajul mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977 și anume de 30 de ani.
S-a mai susținut de către recurentă că veniturile suplimentare sub formă de acord global, obținute de reclamant nu reprezintă sporuri cu caracter permanent, ci o formă de remunerare în funcție de realizarea indicatorilor, reglementată de legislația în vigoare la acea dată, respectiv art.12 din Legea nr.57/1974, această diferențiere rezultând foarte clar din dispozițiile legii mai sus amintite, orice altă interpretare extensivă contravenind textului de lege.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Prin decizia nr.-/2.12.1999, privind acordarea pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului, în baza Legii nr.3/1977.
Potrivit mențiunilor cuprinse în carnetul de muncă și în decizia nr.-/2.12.1999, intimatul a realizat o vechime efectivă în grupa I de muncă de peste 20 de ani.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG1550/2004 care, în art.1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat corect faptul că art.14 din Legea nr.3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă, a statuat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatoarei, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art.14 din Legea nr.3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, fiind astfel nefondată critica recurentei sub acest aspect.
Prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor dovedite prin adeverința eliberată de către fostul angajator.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile înscrise în adeverința nr.101/26.01.2005 emisă de către SA obținute de către intimatul reclamant pe lângă salariul tarifar nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, de vreme aceste drepturi salariale, probate prin adeverință eliberată de angajator, conform art.164 din Legea nr.19/2000, erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Curtea apreciază că acestea venituri pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Pentru considerentele arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2030 din data de 11.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30264/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
25.11.2009
Jud. fond:;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
