Obligație de a face. Decizia 6436/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3508/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6436/
Ședința publică de la 11 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Rotaru Florentina Gabriela
JUDECĂTOR 3: Uță
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.2194 din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30275/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect:"obligația de a face - emitere decizie de pensie."
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.34670 din data de 26.06.2009 depusă la dosar-fila 8, lipsind recurentaCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimatul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă intimatului cuvântul în combaterea cererii de recurs.
Intimatul, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare, cu luarea în considerare a deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, decizie la care în mod corect instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, s-a raportat.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2194 din data de 17.03.2009, pronunțată în dosarul nr.30275/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată și restrânsă formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 01.12.2005 și să emită o nouă decizie în acest sens; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu data de 01.12.2005, precum și la 500 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.93679/10.09.1999 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limită de vârstă emisă de Oficiul de Pensii al I contestatorul a fost pensionat pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu 1.10.1999 reținându-se un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 24 de ani, 3 luni și 6 zile.
Prin deciziile nr. 93679/30.11.2005 și nr. 93679/11.07.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public emise de Casa Județeană de Pensii I contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG 4/2005, începând cu 1.12.2005, în cuprinsul ambelor decizii fiind menționat faptul că întrucât pensia aferentă punctajului mediu anual recalculat este mai mică decât pensia aflată în plată aceasta din urmă se menține până când pensia rezultată din înmulțirea punctajului mediu recalculat cu valoarea unui punct de pensie va depăși valoarea pensiei aflată în plată.
Tribunalul a reținut că la recalcularea drepturilor de pensie ale contestatorului conform nr.OUG 4/2005 stagiul complet de cotizare utilizat de către intimată este de 30 de ani aspect ce rezultă din actele care au stat la baza emiterii deciziei de recalculare, respectiv Buletinul de calcul nr. 93679/07.10.2005 și anexele acestuia.
Concluzia Tribunalului a fost în sensul că în mod eronat intimata a utilizat la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani, în raport de dispozițiile art. 2 din Normele Metodologice de aplicare a HG1550/2004 și ale art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Prima instanță a făcut aplicare dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs motivat Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, Casa Județeană de Pensii Iaa rătat că reclamantul a fost pensionat in baza art. 14 din Legea nr.3/1977 beneficiind în acest sens de reducerea vârstei standard de pensionare, proporțional cu anii lucrați în grupe de munca, respectiv a beneficiat de pensie de limită de vârstă, cu vechime completă, la vârsta de 45 de ani conform Legii nr. 3/1977.
Reclamantul nu a ieșit la pensie în baza unei legi speciale, ci în baza Legii nr.3/1977, așa cum este menționat și în decizia nr. 93679/10.09.1999, cu recunoașterea grupelor de muncă conform nr.HG 481/1990, de care acesta a beneficiat, proporțional cu perioada lucrată în grupa I de muncă.
Pentru cei 24 de ani, 3 luni si 6 zile lucrați în grupa I de muncă reclamantul a beneficiat de un spor aferent de 12 ani si 3 luni.
Reducerea stagiului de cotizare se aplică doar acelor persoane care ies la pensie în baza legilor speciale.
Recurenta a făcut referire atât la adresa nr. 5388/16.11.2004 a CNPAS, cât și la dispozițiile art. 6 și 7 alin. 1 și 2 din nr.HG 1550/2004.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile atacate, care este legală și temeinică.
În recurs, nu au fost administrate probe.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, atât prin prisma criticilor formulate, cât și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este necontestată împrejurarea că intimatului i s-a recunoscut o vechime efectivă de 24 ani, 3 luni și 6 zile în grupa I de muncă și de 1 an, 6 luni și 13 zile în grupa a II-a de muncă.
Recalcularea pensiei conform OUG4/2005 se face în raport de prevederile HG1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare.
De asemenea, cu titlu de excepție, art. 1 alin. 4 al actului normativ evocat face trimitere la aplicarea unor dispoziții din legile speciale care prevăd condiții distincte de pensionare pentru persoane care au lucrat în unități nominalizate expres în acele acte normative speciale, iar, pe de altă parte, și Legea nr. 3/1977 face referire la anumite categorii profesionale cu o limită specială a vârstei de deschidere a drepturilor de pensie.
În speță, contestatorul a lucrat la SC SA în perioada 1972-1999, unitate menționată expres în nr.HG 406/1991 care extinde aplicarea prevederilor nr.HG 478/1990 privind condițiile speciale de pensionare în sensul că vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie este de 20 de ani iar vârsta minimă de 45 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă la SC SA.
Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevăd o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoane care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare. În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, cu aplicabilitate obligatorie pentru instanțe.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977 și ca urmare a incidenței unor norme speciale la care art. 1 alin. 4 din Anexa 1 nr.HG 1550/2004 face trimitere, respectiv nr.HG 406/1991 raportat la HG nr. 478/1990.
Așadar, în cauză, nu se regăsește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Cum prima instanță a interpreta corect materialul probator administrat în cauză și a făcut o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, urmând a fi menținută, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 din Codul d e procedură civilă, Curtea va obliga recurenta căzută în pretenții să plătească intimatului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 600 lei, reprezentând onorariul avocatului, conform chitanței nr. 165/22.09.2009 (fila 9 din dosarul instanței de recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii I, cu sediul în B, B-dul. - - nr. 17, sector 2, împotriva sentinței civile nr.2194 din data de 17.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30275/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul, cu domiciliul în,-, județul
Obligă recurenta la 600 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.11. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
-
GREFIER,
Red:UL/Tehnored:
4 EX./10.12.2009
Jud. fond: /
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Rotaru Florentina Gabriela, Uță
