Cerere recalculare pensie. Decizia 646/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 646/
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ligia Vîlcu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr. 48/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat pentru intimata contestatoare, lipsă fiind recurenta intimata casa Județeană de Pensii B.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Nemaifiind formulate alte cereri în baza art 150 Cod procedură civilă, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Apărătoarea intimatului contestator solicită respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate la fond ca fiind temeinică și legală.
Depune concluzii scrise și solicită obligarea recurentei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Constată că prin sentința civilă nr. 48/2009, Tribunalul Brașova admis contestația formulată de contestatoarea, domiciliată în mun.B,-,.6,.B.8, jud.B în contradictoriu cu intimata Casa Județeană De Pensii B, cu sediul în mun.B,-, și în consecință:
A obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei, stabilite prin decizia nr.-/19.10.1993 și recalculate prin decizia nr.-/31.08.2005 emise de intimată prin valorificarea veniturilor obținute prin retribuirea în acord global înscrise în adeverința nr.1580/27.08.2008 - anexa nr.1 - eliberată de
A obligat intimata să plătească în favoarea contestatoarei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la intimată sub nr. 27812/04.09.2008, contestatoarea a solicitat recalcularea drepturilor sale de pensie prin valorificarea adeverinței nr. 1580/27.08.2008 emisă de B, potrivit căreia a beneficiat de venituri suplimentare față de salariul de bază și sporurile înregistrate în carnetul de muncă, obținute prin retribuirea în acord global și pentru orele suplimentare (fila nr. 4).
Potrivit adeverinței menționate, în perioada ianuarie 1971 - noiembrie 1993, contestatoarea a beneficiat de venituri suplimentare obținute prin retribuirea în acord global (anexa nr. 1). Aceste venituri suplimentare au fost plătite din fondul de salarii iar angajatorul a calculat și a virat contribuția de asigurări sociale, aferentă acestora, conform legii (filele nr. 5 - 15 ale dos.).
Intimata a refuzat recalcularea drepturilor de pensie ale contestatoarei stabilite prin decizia nr. -/19.10.1993, recalculate potrivit principiilor Legii nr. 19/2000 prin decizia nr. -/31.08.2005 (filele nr. 21 și 22), prin valorificarea veniturilor suplimentare reprezentând retribuția în acord global și orele suplimentare.
Retribuirea în acord global presupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
În accepțiunea Legii nr. 49/1992, art. 3, au caracter de spor permanent sporul de vechime în muncă, sporul pentru lucrul în subteran precum și pe platformele marine de foraj, îndemnizația de zbor, sporul pentru condiții grele de muncă, sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal, sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare dar și alte sporuri cu caracter permanent, prevăzute de legislația specifică fiecărui domeniu de activitate sau prevăzute în contractele colective și individuale de muncă.
Într-o altă interpretare, veniturile suplimentare obținute de contestator sub forma retribuirii în acord global reprezintă un spor cu caracter permanent, prevăzut și în legislația anterioară anului 1989 privind institutele de cercetare proiectare și erau acordate lunar, fiind incluse în câștigul brut realizat și impozitate conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 care prevedea obligația unității de a vira la bugetul asigurărilor de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Prevederea legală mai sus citată a fost menținută și prin Legea nr. 49/1992, modificându-se numai procentul, prin art. 2.
Potrivit adeverinței nr. 1580/27.08.2008 emisă de B, pentru aceste venituri suplimentare realizate de contestatoare, ce au făcut parte din fondul de salarii, s-a calculat și s-a virat contribuția de asigurări sociale, conform Decretului nr. 389/1972.
Prin urmare, aceste plăți făcute în sistemul "acord global" și sporul pentru orele suplimentare pot constitui bază de calcul a pensiei, în primul rând dat fiind caracterul lor permanent și, în al doilea rând, dat fiind și includerea lor la plata contribuției la asigurările sociale de stat și la pensia suplimentară, conform adeverinței menționate, dispozițiile pct. VI din anexa la nr.OUG 4/2005 nefiind aplicabile.
Împotriva sentinței a formulat recurs în termen, motivat, criticând- pentru nelegalitate susținând că sporul de acord global nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei, deoarece nu are caracter permanent și nu face parte din baza de calcul a pensiei, potrivit legislației anterioare și nu s- achitat contribuția individuală la pensia suplimentară.
Se mai susține faptul că instanța de fond face confuzie între contribuția de asigurări sociale a angajatorului și contribuția individuală a salariatului care s-a reținut începând cu 1.01.1967 raportat doar la salariul tarifar de încadrare potrivit art.72 Legea 27 din 1.01.1966. Deci pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, contribuția la asigurările sociale s/au plătit doar de angajator, pentru fondurile de salarii.
Sentința este criticată și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul formulat instanța constată că este nefondat.
Trebuie remarcat că pentru acest spor, fostul angajator a emis o adeverință *nr. 120/2008,prin care se face dovada că s-a acordat contestatorului și că s-a reținut și s-a virat contribuția pentru pensia suplimentară și CAS la bugetul asigurărilor sociale conform legii. De altfel, tot prin adeverință se justifică de angajator că acest spor se adaugă la retribuția tarifară de încadrare, fiind venit suplimentar, iar pentru sumele acordate în acord global s-au achitat toate taxele prevăzute de legile în vigoare CAS, șomaj.
Adeverințele emise în acest sens, în condițiile OUG 4/2005 reprezintă un act de voință al angajatorului care răspunde pentru toate mențiunile.
Potrivit deciziei 736/24.10.2006 Curtea Constituțională, respingând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor pct.VI din anexa la OUG 4/2005 a statuat că " verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au invocat sau nu contribuții la asigurări sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor, constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, fiind de competența exclusivă a instanței "
Prin urmare interpretând aceste înscrisuri instanța de fond a apreciat corect asupra posibilității includerii acestuisporla recalcularea pensiei.
Interdicția prevăzută de OUG 4/2005 se referă la forma de atribuire în acord ca unica formă de remunerare a salariatului.
În situația încasării unor sporuri de acord global peste retribuția tarifară de încadrare devin aplicabile regulile din ordonanță referitoare la sporurile cu caracter permanent.
Dacă acest spor are caracter permanent și a făcut parte din baza de calcul a pensiei, s-a plătit CAS pentru el, conform datelor oferite de angajator, instanța poate dispune recalcularea pensiei în funcție de acesta.
Aceasta este și situația în speță.
Nu poate fi admisibil ca baza de calcul a contribuției de asigurări sociale să fie constituită și din aceste sume, iar la determinarea cuantumului pensiei, ca prestație de asigurări sociale, să nu se ia în considerare acest lucru, pentru că ne-am afla în situația în care această prestație nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat creându-se o nedorită inechitate.
De asemenea instanța apreciază că, în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta. Soluția contară ar determina încălcarea flagrantă a principiului proporționalității pensiei cu contribuția la asigurări sociale și ar anihila practic aplicarea corespunzătoare a acestuia în vederea atingerii scopului pentru care s-a dispus.
Altfel, s-ar crea o inechitate prin obținerea unui drept de pensie inferior în raport cu contribuția de asigurări sociale calculată și virată și o discriminare între persoanele ce au stagii de cotizare anterioare și ulterioare intrării în vigoare a legii 19/2000, în condițiile în care tot timpul baza de calcul a contribuției de asigurări sociale a fost câștigul total.
De asemenea, tribunalul opinează în sensul că și în condițiile în care există anumite dispoziții legale exprese dar care derogă de la principiile pe care însăși legea le enunță în debutul ei, prioritate nu poate avea decât principiul, acesta fiind cel care generează starea de drept.
În ceea ce privește susținerea că potrivit legislației anterioare pentru lucrul în acord global nu s-a achitat contribuția individuală la pensia suplimentară, iar principiul proporționalității nu poate fi aplicat, instanța reține că potrivit adeverinței 92/2007 emisă de fostul angajator sporul de acord a fost acordat ca venit suplimentar la retribuția tarifară de încadrare, iar contribuția de asigurări sociale a fost plătită de angajator conform Decretului 389/1972 în procent de 15% asupra câștigului brut și respectiv net realizat de personalul salariat.
A aprecia că pentru perioada anterioară Legii 19/2000 este imperativ a se face dovada contribuției individuale la asigurări sociale, deși legislația anterioară nu prevedea această modalitate de contribuție datorită sistemului economic și fiscal al vremii, echivalează cu aplicarea retroactivă a legii, această formă de contribuție fiind instituită prin Legea 19/2000.
Această interpretare rezultă și din conținutul adeverințelor depuse în probațiune pentru veridicitatea căreia emitentul este direct responsabil.
Prin Legea 27/1966 s-a instituit contribuția la pensia suplimentară pentru angajat, iar din adeverința susmenționată, rezultă că "pe toată durata angajării s-au achitat lunar cotele de CAS inclusiv contribuția la pensia suplimentară pentru angajat conform Legii 27/1966".
În concluzie, ar fi discriminatoriu fapta de a refuza recalcularea pensiei pentru venituri suplimentare primite în baza unor legi anterioare Legii 19/2000 pentru care s-au achitat contribuții la asigurări sociale în vechile sisteme legislative pentru considerentul că aceste dispoziții legale nu prevedeau cota individuală de asigurări sociale și permiteau doar plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat în procent de 15% din partea angajatorului raportat la totalul câștigului brut/net realizat de personalul lor, în comparație cu situația din prezent a asiguraților care beneficiază de asemenea recalculări potrivit legislației noi care prevede stabilirea punctajului anual, elocvent în cuantificarea pensiei, în funcție de veniturile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
În ceea ce privește obligația de plată a cheltuielilor de judecată dispusă prin sentință, se reține că, instanța de fond a dispus corect, prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă.
Față de cele ce preced, instanța va respinge recursul și va obliga recurenta în baza art. 274 Cod procedură civilă la plata onorariului avocațial de 200 RON justificat cu chitanța nr. 375/14.01.2009.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Casa Județeană de pensii B împotriva sentinței civile nr. 48/2009 a Tribunalului Brașov pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. AP 1.06.2009
Tehnored AG 8.06.2009/ 2 ex
Jud fond /
Președinte:Ligia VîlcuJudecători:Ligia Vîlcu, Anca Pîrvulescu, Camelia Juravschi
