Cerere recalculare pensie. Decizia 6555/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5198/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr.6555R
Ședința publică de la 13 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2814 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.6322/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând cauza în stare de judecată, văzând că s-a solicitat judecarea pricinii în lipsă, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2814 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.6322/3/AS/2009, a fost respinsă excepția prematurității formulării acțiunii,
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B și,
A fost obligată pârâta să emită o deciziei de pensie reclamantei, prin care să recalculeze, începând cu 01.07.2005, drepturile de pensie ale reclamantei cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.1175/17.12.2008, emisă de SC SA.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, reclamanta este beneficiara pensiei pentru limită de vârstă, drepturile fiindu-i stabilite începând cu 1.06.1990, în baza deciziei nr.-/26.09.1990, emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4.
Prin decizia nr.-/30.06.2005, emisă de Casa Locala de Pensii Sector 4 B, în baza OUG nr.4/2005 au fost recalculate drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantei, începând cu data de 1.07.2005, în conformitate cu prevederile Legii nr.19/2000.
S-a constatat că reclamanta a solicitat a i se recalcula pensia, cererea înregistrată la Casa Locala de Pensii Sector 4 B cu nr.177/9.02.2009 fiind însoțită de adeverința nr.1175/17.12.2008, emisă de SC SA. iar din actele depuse la dosar reiese ca intimata nu a luat în considerare veniturile suplimentare cu caracter permanent, atestate de adeverința menționată.
S-a susținut de către pârâta că cererea de chemare în judecată este prematură, motivat de faptul că a fost înregistrată înaintea expirării termenului de 45 de zile prevăzut de art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, însă critica nu este fondată. Art.86 alin.1 nu este aplicabil în cazul de față deoarece prevede obligația casei teritoriale de pensii de a se pronunța asupra cererii de pensionare în termen de 45 de zile de la data depunerii cererii. De asemenea, art.87 din Legea nr.19/2000 reglementează termenul de 45 de zile de la comunicarea deciziei emisă în condițiile art.86 alin.1 în care aceasta poate fi contestată. Reclamanta nu a contestat decizia emisă cu prilejul recalculării pensiei, ci a pretins a i se recalcula drepturile de pensie conform veniturilor atestate de adeverința depusă la casa teritorială de pensii ulterior emiterii deciziei de recalculare, împrejurarea că de la data depunerii cererii de recalculare la pârâtă până la data înregistrării cererii de chemare în judecată nu trecuseră cele 45 de zile prevăzute de lege nu mai prezintă relevanță și nu poate atrage respingerea acțiunii în justiție, de vreme ce la data invocării excepției și la data pronunțării hotărârii termenul expirase, iar oricum răspunsul formulat de pârâtă asupra cererii de recalculare este negativ. Ar fi injust ca în această situație acțiunea în justiție să nu poată fi primită cu justificarea că era prematură la data înregistrării ei la instanță, iar reclamanta să fie nevoită să formuleze o nouă cerere în justiție, în condițiile în care pe parcursul dezbaterilor termenul de 45 de zile s-a scurs, iar pârâta a răspuns negativ cererii reclamantei.
S-a avut în vedere că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
S-a reținut că Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar prin art.1 Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
S-a ținut seama că art.78 din Legea nr.19/2000 stipulează că: "punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Comisia Națională pentru Statistică" și că dispozițiile art.4 al.2 și 3 precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care potrivit legislației anterioarei datei de 1.04.2001 au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord s-a arătat că se menționează în anexa 1 OUG nr.4/2005 că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
S-a avut în vedere că la pct.IV din același act normativ, legiuitorul a optat pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat si s-a virat contribuția de asigurări sociale.
S-a apreciat că, în speță, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar presupune încălcarea principiului contributivitatii, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
S-a reținut că formele de retribuire prin acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, care conform art.10 din Legea nr.3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar.
S-a precizat că noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr.19/2000, este construită în jurul principiului fundamental, și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
De asemenea, s-a motivat că pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, acest principiu este respectat, iar pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, soluția trebuie să fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Astfel, s-a menționat că "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
S-a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, s-a considerat că revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art.2 din Legea nr.19/2000 și dezvoltat în art.78 alin.1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către intimata Casa de Pensii a Municipiului B, care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.6, 7, 8 și 9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, în mod nelegal, instanța fondului a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată si prin întâmpinare, apreciind ca fiind "injust" ca reclamanta să fie nevoită sa formuleze o noua cerere in justiție.
Recurenta a apreciat că prima instanță a incalcat principiul egalității pârtilor in fata justiției, in condițiile art.16 raportat la art. 123 alin.l din Constituție coroborat cu art.2 alin.l din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciara, motivarea instanței neputand fi primita, decât, ca o apărare si o justificare a demersului prematur făcut de reclamantă în justiție.
Pornind de la obiectul acțiunii civile, o condiție pentru exercitarea acțiunii civile si dobândirea calității de parte in procesul civil este "dreptul".
Pentru a putea fi valorificat pe cale de acțiune, dreptul, la rândul lui trebuie sa respecte anumite cerințe, printre care "sa fie actual, adică sa nu fie supus unui termen sau condiții suspensive, existând un moment pentru a acționa.
Cum insa, in speța, nu ne aflam in fata unui refuz de recunoaștere a unui drept, sau a unui drept născut in momentul introducerii acțiunii, dreptul nefiind actual, (asa cum prevede legiuitorul care a impus excepții de la acesta conditie,care sunt de stricta interpretare, ele neputand fi extinse prin analogie- este cazul acțiunilor preventive- situație in care nu ne aflam), se impunea admiterea excepției de prematuritate.
2. In ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie reclamantei, de către instanța de fond ( din 01.07.2005) recurenta a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, susținând că acțiunea a fost introdusa la data de 18.02.2009 pe rolul Tribunalului București; respectându-se termenul general de prescripție de 3 ani, conform Decretului nr.167/1958, drepturile trebuiau acordate, cel mult, din 18.02.2006 si nu asa cum instanța de fond a dispus din 01.07.2005.
A mai apreciat recurenta ca s-a incalcat si principiul rolului activ al judecătorului, acesta, având indatorirea de a invoca din oficiu incalcarea normelor imperative, (cum ar fi excepția prescripției dreptului material la acțiune), precum si indatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
Pe fondul cauzei recurenta a susținut în ceea ce privește luarea in calcul a sporurilor din adeverința nr.1175/17.12.2008 depusa la sector 4, că aceasta nu este conforma cu prevederile OUG nr.4/2005, nu îndeplinește condițiile de fond si de forma ( prevăzute de pct. VI din Anexa) și nu poate fi valorificata deoarece nu indeplineste condițiile de fond si de formă nr.OUG 4/2005 si art.40 a Ordinului 340/2001.
Adeverința nr.1175/17.12.2008 nu prevede temeiul legal in baza căruia s-au acordat aceste sporuri, precum si faptul ca nu i s-au reținut din aceste sume cota CAS, deci luarea in calcul a acestei adeverințe ar fî o ilegalitate, incalcandu-se astfel si principiului contributivitatii statuat in art.2, lit.e) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii si alte drepturi de asigurări sociale, de care se prevalează reclamanta in acțiune, cat si instanța de fond in considerente.
A mai arătat recurenta că, instanța de fond nu a luat in considerare apărarea sa formulata prin intampinare, si anume faptul ca pentru aceste venituri nu s-a plătit contribuția CAS, ajungând astfel ca reclamanta sa beneficieze de o imbogatire fară.justa cauza, atat din anul acordat in plus( netinandu-se seama de termenul de prescripție) cat si de faptul ca angajatorul nu a virat niciodată contribuții CAS pentru sumele trecute in adeverința, valorificarea acestei adeverințe ar fi o ilegalitate si o incalcare a principiului de baza al Legii nr. 19/2000- principiul contributivității.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Astfel, sunt nefondate susținerile recurentei, privind nelegala și netemeinica respingere a excepției prematurității de către instanța fondului care ar fi încălcat principiu egalității procesuale a părților, câtă vreme deși cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 23.02.2009, în raport de dispozițiile art.86 alin.1 din Legea nr.19/2000, dreptul de a acționa în justiție al intimatei era născut și actual, la data pronunțării hotărârii recurate, respectiv la data de 02.04.2009, în raport și de răspunsul negativ dat cererii de recalculare formulate de petiționară, de către recurentă, prin adresa nr.- (aflată la fila 26 din dosarul de fond); Curtea apreciază că la data pronunțării hotărârii recurate eventualele lipsuri referitoare la condițiile de exercițiu a dreptului la acțiune fuseseră complinite și nu poate fi reținută susținerea recurentei, în consecință.
Nu pot fi primite nici criticile referitoare la încălcarea de către instanță a obligației prevăzute de art.16 din Decretul nr.167/1958 și a dispozițiilor art.129 pr.civ. câtă vreme obligația de recalculare a drepturilor de pensie reprezintă o obligație legală de a face nesupusă termenului general de prescripție prevăzut de dispozițiile art.2 din Decretul nr.167/1958, aplicabile cererilor având ca obiect drepturi bănești, cu atât mai mult cu cât prin dispozitivul hotărârii recurate instanța fondului nu a dispus obligarea recurentei la plata diferențelor de pensie datorate începând cu data de 01.07.2005; mai mult potrivit dispozițiilor art.3 alin.3 din OUG nr.4/2005 și dispozițiilor HG nr.550/2005, drepturile de pensie stabilite în baza Legii nr.19/2000, se recalculează pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1981-1990, începând cu data de 01.07.2005.
Nu pot fi primite nici susținerile potrivit cărora adeverința nr.1175/17.12.2008, emisă de SC SA, nu îndeplinește condițiile de fond și formă ale prevederilor pct.VI din anexa OUG nr.4/2005, și ale art.40 ale Ordinului nr.340/2001, câtă vreme aceasta cuprinde denumirea unității, perioada în care s-a lucrat, salariul tarifar de încadrare și celelalte mențiuni legale; împrejurările că adeverința în discuție nu prevede temeiul legal acordării acestor sporuri și nici nu menționează achitarea contribuției de asigurări sociale, nu poate conduce la concluzia că aceasta nu ar putea fi luată în considerare de către recurentă, câtă vreme pe de o parte, adeverința conține toate elementele legale în raport de care se poate stabili indubitabil natura și cuantumul veniturilor suplimentare realizate de către intimată, iar, pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art.5 alin.2 din Decretul nr.389/1972, preluate prin dispozițiile art.37 alin.1 din Legea nr.19/2000, edepunerea contribuției pentru asigurările sociale de stat nu afectează plata drepturilor de asigurări sociale cuvenite celor asigurați.
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de contestatoare, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000.
Acest act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale se aplică cu preeminență, împrejurarea că prin decizia nr.736/24.10.2006, a Curții Constituționale, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din anexa la OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, nefiind de natură să conducă la pronunțarea unei alte soluții.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
Pentru considerentele expuse, în baza art.312 din pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.2814 din 02.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, în dosarul nr.6322/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
07.12.2009
Jud. fond.:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Enache Daniela Georgeta
