Cerere recalculare pensie. Decizia 6568/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 4710/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6568
Ședința publică de la 16 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Adela Cosmina Bodea
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.737/F din data de 16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița Secția civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă. De asemenea, prin serviciul registratură, intimatul reclamant a depus la dosar la data de 23.09.2009 întâmpinare, în dublu exemplar.
Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților, conform art.242 alin.2 Cod procedură civilă, declară cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2009 pe rolul Tribunalului Ialomița Secția civilă sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pârâta Casa Județeană de Pensii I, solicitând obligarea acesteia la emiterea unei decizii de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, conform dispozițiilor nr.OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani și obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată pe ultimii 3 ani.
Prin sentința civilă nr. 737 din data de 16.06.2009, Tribunalul Ialomița Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul, a obligat pârâta Casa Județeană de Pensii I să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005; a obligat pârâta la plata către reclamant a diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 29.05.2006 și pensia încasată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, din cuprinsul deciziei de pensionare nr.89640/30.05.2000, că reclamantul a avut la data pensionării o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani, 2 luni și 26 zile determinată în baza Legii nr.3/1977. La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
S-a considerat că, în raport de data la care drepturile de pensie ale reclamantului au fost stabilite, respectiv 01.06.2000, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și cuantumul fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004. Ori, potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
În cazul reclamantului care a înregistrat o vechime în grupa a II-a de muncă de 25 ani, 2 luni și 26 zile stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 25 ani.
De altfel, această problemă a fost tranșată irevocabil de către Înalta Curte de Casație si Justiție care, soluționând recursul in interesul legii, prin decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, a stabilit că dispozițiile art. 77 alin (2) raportat la art. 43 alin (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, în raport de aceste considerente cererea formulată de reclamantul a fost găsită întemeiată, iar pârâta Casa Județeană de Pensii Iaf ost obligată să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani, începând cu data de 1 decembrie 2005. Cu privire la restituirea diferențelor cuvenite reclamantului în urma recalculării pensiei potrivit sentinței, aceasta se va face cu respectarea dispozițiilor art. 3 din Decretul nr. 167/1958, pe ultimii 3 ani anteriori introducerii cererii, adică 29.05.2006.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs la data 03.07.2009 pârâta Casa Județeană de Pensii I, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 13.07.2009 sub nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe dispozițiile art.304 pct. 8 și 9 Cod pr.civilă, se critică sentința pentru netemeinicie și nelegalitate și se solicită admiterea recursului în sensul de a se utiliza la determinarea punctajului mediu anual un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Într-o primă critică de nelegalitate a hotărârii se susține tardivitatea cererii de chemare în judecată deoarece decizia de pensionare nr. 89640/30.11.2005 putea fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare.
Susține recurenta-pârâtă că prevederile art.2 al.2 și nu 4 din Normele metodologice de aplicare a HG nr.1550/2004 nu se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu 01.06.2000, conform Legii nr.3/1977, iar dispozițiile de excepție se aplică numai beneficiarilor de pensii stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Ordinul nr.50/1990 face doar precizarea locurilor de muncă, a activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și a II-a de muncă în vederea pensionării și nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Prin urmare, la determinarea punctajului mediu anual al reclamantului s-a utilizat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cu atât mai mult cu cât art.14 din Legea nr.3/1977, cât și art.42 din Legea nr.19/2000 prevăd reducerea vârstelor standard de pensionare ale persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă iar nu a stagiului de cotizare.
În plus, reclamantul beneficiază și de prevederile OUG nr.100/2008.
La data de 23.09.2009, intimatul-reclamant a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată recursul nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta-pârâtă critică hotărârea instanței de fond față de dispozițiile art.304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că hotărârea este nelegală și netemeinică deoarece instanța a analizat greșit probele administrate in cauză si a aplicat greșit legea.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea notează că o hotărâre este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fie atunci când nesocotește o normă de drept substanțial, fie atunci când interpretează eronat o normă juridică aplicabilă. Prin urmare, instanța ar fi culpabilă când ignoră o lege ce este în vigoare la data judecații sau când, deși recurge la texte de lege aplicabile litigiului, le dă o greșită interpretare.
Recurenta indică în cererea de recurs textele de lege pe care consideră că instanța de fond le-a aplicat greșit, adică Legea nr.3/19977, Legea nr.19/2000, HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005. Cu alte cuvinte, recurenta critică concluzia instanței de fond asupra stagiului complet de cotizare de 25 de ani care trebuie luat in calcul la reevaluarea pensiei intimatului-reclamant.
Critica este nefondată.
Drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost deschise la 01.06.2000, fiind emisă decizia nr.89640/30.05.2000, în temeiul Legii nr.3/1977 de către Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului I - Oficiul de Pensii. Se menționează în această decizie vechimea totală în muncă de 40 de ani, 6 luni și 28 zile întregită la 41 de ani, din care 25 de ani 2 luni și 26 zile de activitate în grupa a II-a de muncă, precum și 9 ani, 1 lună și 2 zile în grupa a III-a de muncă.
Ulterior, drepturile de pensie ale intimatului-reclamant au fost supuse recalculării prevăzute de OUG nr. 4/2005, determinându-se în acest sens punctajul mediu anual și cuantumul pensiei după procedura prevăzută de art.78 din Legea nr.19/2000. A fost emisă în acest sens decizia de pensie nr.89640/30.11.2005 în care punctajul mediu anual a fost calculat prin raportare la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, aspect contestat de către reclamant în cauza de față.
În acord cu opinia Tribunalului, Curtea apreciază că acest stagiu de cotizare este de 25 de ani, iar nu stagiul de cotizare de 30 de ani prevăzut de art.41 alin.4 din Legea nr.19/2000.
Întrucât drepturile de pensie ale intimatului-reclamant s-au deschis în baza legii anterioare, Legea nr.3/1977, intimata trebuia să dea eficiență dispozițiilor art.4 raportat la art.1 din OUG nr.4/2005, precum și dispozițiilor art.2 alin.1 și 3 din anexa 1 la HG nr.1550/2004 care cuprinde normele metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public. Așadar, stagiul complet de cotizare în cazul intimatului trebuie să fie cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Ori, art.8 din Legea nr.3/1977 prevedea faptul că are dreptul la pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă personalul muncitor cu o vechime în muncă de minim 30 de ani bărbații și 25 de ani femeile și cu condiția împlinirii vârstei de 62 de ani bărbații și 57 de ani femeile. Așadar, era instituită o dublă condiție, o vechime în muncă și împlinirea unei anumite vârste de pensionare.
În art.14 din Legea nr.3/1977, se prevedea o situație specială pentru persoanele care au lucrat efectiv în locuri care se încadrau în baza legii în grupa I sau a II-a de muncă, stipulându-se următoarele: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte: a) un an și șase luni pentru grupa I de munca; b) un an și trei luni pentru grupa II de munca. (2) Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă au dreptul, la cerere, să fie pensionate, la împlinirea vârstei de: a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații; b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile. (3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin.(1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de muncă și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca. (4) Persoanele care au vechime în munca prevăzută de lege și au lucrat efectiv cel puțin 15 ani în locurile încadrate în grupa I de munca sau cel puțin 20 ani în locurile încadrate în grupa II de muncă au dreptul, la cerere, să li se reducă vârsta de pensionare prevăzută de art.8 alin.2, în mod proporțional cu anii lucrați în grupele I sau II de muncă, dar nu mai puțin de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații, sau 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile".
Din reglementarea cuprinsă în art.14 din Legea nr.3/1977 rezultă că legislația anterioară permitea persoanelor care au desfășurat peste 25 de ani de muncă încadrată în grupa a II-a să obțină pensie atât cu reducerea stagiului general de cotizare de 30 de ani la 25 de ani, cât și cu reducerea vârstei de pensionare de la 62 de ani la 57 de ani, în cazul bărbaților.
Ori, în măsura în care legea în vigoare la data pensionării intimatului-reclamant îi permitea acestuia obținerea dreptului de asigurare socială pe baza a 25 de ani de muncă în grupa a II-a, conform reglementării expuse anterior, beneficiul legii trebuie păstrat și la aplicarea noii legi, punctajul anual al intimatului trebuind a fi determinat prin raportare la un stagiu de cotizare de 25 de ani. De altfel, aceste condiții au fost apreciate îndeplinite la data respectivă și de către casa de pensii care a emis o decizie de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală.
A nu proceda în acest fel ar însemna o dezavantajare evidentă a intimatului-reclamant și, nu în ultimul rând, o nesocotire a deciziei în interesul legii nr.40/22 septembrie 2008 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Secții Unite (publicată în Monitorul Oficial nr. 334 din 20 mai 2009), dezlegarea dată problemei de drept judecate și aplicabilă cauzei fiind obligatorie pentru instanțe.
În fine, sub aspectul excepției de tardivitate invocată de recurenta pârâtă, este de observat că art. 87 din Legea nr. 19/2000 permite contestarea unei decizii emise în condițiile art. 86 alin. 1 la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare. Norma la care se trimite prevede că "admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa teritorială de pensii în termen de 45 de zile de la depunere".
Ori, reclamantul nu se găsește în situația juridică de a fi formulat cerere de pensionare în temeiul Legii nr. 19/2000 care să poată fi admisă sau respinsă de casa locală de pensii, dreptul său de asigurări sociale fiind deschis în anul 2000, sub imperiul Legii nr. 3/1977.
Din contră, recurenta pârâtă avea obligația legală instituită prin OUG nr. 4/2005 de a recalcula pensia asiguratului și de a emite decizie în acest sens după regulile de procedură ale legii privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Situația intimatului reclamant care nu a beneficiat de o recalculare corectă a pensiei, cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, în loc de 30 de ani, se încadrează în dispozițiile art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, eroarea putând fi îndreptată la cerere. Așa fiind, acțiunea de față nu este supusă sancțiunii decăderii, ca urmare a nerespectării termenului de 45 de zile câtă vreme nu s-a formulat contestație împotriva deciziei, ci o cerere de recalculare.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat și va păstra în tot hotărârea tribunalului care a făcut o corectă analiză și aplicare a legii în materia recalculării pensiilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr.737/F din data de 16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița Secția civilă în dosarul nr-,în contradictoriu cu intimatul reclamant .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./ tehn./16.12.2009
Tribunalul Ialomița
Jud.fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Adela Cosmina Bodea, Dragoș
