Cerere recalculare pensie. Decizia 6854/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.5065/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.6854/
Ședința publică de la 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Uță Lucia
JUDECĂTOR 2: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.4102 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.8559/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I, având ca obiect:"recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul,prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 15.06.2009 depusă la dosar-fila 9, lipsind intimataCasa Județeană de Pensii
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurentul, prin avocat, interpelat fiind, arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, acordă recurentului cuvântul în susținerea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că instanța de fond, prin hotărârea pronunțată, nu a avut în vedere faptul că recurentul, în cauză, și-a desfășurat activitatea timp de 25 de ani în grupa a I-a și a II-a de muncă, având o vechime efectivă de 18 ani 10 luni și 8 zile, în grupa a I-a de muncă, 9 ani 3 luni și 19 zile în grupa a doua de muncă și 4 ani 6 luni și 57 de zile în grupa a III-a de muncă la vârsta de 51 de ani.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea în tot a sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, obligarea Casei Județene de Pensii I la emiterea unei noi decizii de recalculare a pensiei din sistemul public, pentru limită de vârstă, în care la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Cu cheltuieli de judecată, respectiv cele suportate de parte atâta în faza procesuală a fondului cât și în recurs, depunând la dosar practică judiciară.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 4102 din data de 14.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de munca și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamantul a fost pensionat prin decizia nr. 91289/26.03.1999, data stabilirii drepturilor de pensie fiind 01.04.1999, in baza Legii nr. 3/1977.
Reclamantul a lucrat în grupa I de munca 18 ani, 10 luni si 8 zile si in grupa a II-a de munca 9 ani, 3 luni si 19 zile, potrivit mențiunilor din carnetul său de muncă.
Prin Decizia nr. 91289/30.11.2005 contestatorului i-a fost recalculată pensia pentru limită de vârstă în baza OUG 4/2005, reținându-se un punctaj mediu anual de 1,52792, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani, cuantumul pensiei recalculata fiind de 452 lei.
Tribunalul a reținut că art.2 din Normele Metodologice de aplicare a HG nr. 1550/2004 prevede că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare. Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
Prima instanță a invocat dispozițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977, potrivit cărora persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte un an și șase luni pentru grupa I de munca și câte un an și trei luni pentru grupa II de munca.
Pe aceasta bază, a apreciat tribunalul, potrivit alin.2, persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II bărbații și la împlinirea vârstei de 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II femeile. 3 mai prevede că persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. 1 sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca.
Instanța a reținut că reclamantul a fost pensionat în baza unei legi speciale însă, potrivit art. 14 din Legea 3/1977 reducerea stagiului complet de cotizare se efectuează doar pentru persoanele care au lucrat 20 de ani in grupa I de munca, caz in care stagiul se reduce la 20 de ani si pentru persoanele care au lucrat 25 de ani in grupa II de munca, caz in care se operează reducerea stagiului la 25 de ani.
Întrucât reclamantul nu a lucrat nici 20 de ani in grupa I de munca, nici 25 de ani in grupa II de munca, instanța a apreciat că nu poate fi efectuată o reducere a stagiului complet de cotizare, neexistând temei legal in acest sens și nici nu a reținut susținerea reclamantului cu privire la echivalarea perioadei lucrata in grupa I de munca cu grupa II de munca, întrucât incadrarea in grupele de munca se face pe bază de acte normative distincte, diferite, care au in vedere condiții diferite de clasificare a locurilor de munca, cu incadrarea in factorii de risc specifici, neputând fi făcuta o echivalare intre grupele de munca.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal formulat recurs reclamantul, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 8 si 9 Cod proc. civ. si art 304/1 Cod proc.civ. învederând următoarea situație de fapt:
Este pensionat din data de 01.04.1999, in conformitate cu prevederile art. 8 si 14 din Legea 3/1977, Ordinul 50/1990 Anexa I pct 44, Ordinul 59/1969, Ordinul 105/1976, nr.HG 481/1990 Anexa I pct 24,26, nr.HG 406/1991, privind locurile de munca, activitățile si categoriile profesionale din A, ce se incadreaza in grupele I si a-II-a de munca, in vederea pensionarii, precum si condițiile de pensionare, având o vechime efectiva de 18 ani 10 luni si 8 zile in grupa a Ia de munca, 9 ani 3 luni si 19 zile in grupa a II a de munca, 4 ani 6 luni si 57 zile in grupa a III a de munca si vârsta de 51 de ani.
În conformitate cu prevederile nr.OG 4/2005 si HG nr. 1550/2004, în decizia de recalculare nr. 91289/30.11.2005, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual a fost considerat 30 de ani, deși trebuia determinat prin împărțire la 25 de ani.
Recurentul a arătat că, în conformitate cu adresa CNPAS nr. 5388/16.11.2004, cu privire la Normele Tehnice de aplicare a prevederilor HG1550/2004, capitolul 4.6: " In situația pensiilor stabilite potrivit unor prevederi speciale, stagiul complet de cotizare ce se va utiliza Ia determinarea punctajului mediu anual, este de 20 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate in locuri încadrate in grupa I de munca si 25 de ani pentru persoanele care au desfășurat activitate in locuri încadrate in grupa II de munca, atat pentru femei cat si pentru bărbați."
Recurentul a invocat prevederile Ordinului 50/1990 Anexa I pct 44 și a susținut că personalul din A, cuprins in grupele I si a-II-a de munca, poate cere pensionarea daca a desfășurat activități astfel: - minimum 20 de ani in grupa I de munca si are vârsta de 45 de ani si minimum 25 de ani in grupa a II a de munca si are vârsta de 50 de ani." iar conform Normelor Metodologice de evaluare a pensiilor in aplicarea HG 1550/23.09.2004, publicate in Monitorul Oficial al României Partea I nr.
897/01.10.2004, art. 2 alin. 4, "Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie, prevăzute de aceste acte normative".
De asemenea, a susținut recurentul, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este cel reglementat de Legea 3/1977, în spețâ de art. 14 din legea 3/1977.
Recurentul a apreciat că determinarea unui punctaj mediu anual in raport de un stagiu complet de cotizare de 30 ani pentru o persoană care si-a desfășurat activitatea in aceleași condiții de munca si chiar in același loc ca si cele ale căror drepturi de pensie au fost stabilite in condiții mai favorabile prevăzute printr-un act normativ ulterior, conduce la aplicarea discriminatorie a prevederilor OUG nr. 4/2005 pentru persoane aflate in aceeași situație, respectiv pensionari anterior intrării in vigoare legii nr. 19/2000.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă al intimatului, acesta a realizat o vechime efectivă de 18 ani 10 luni si 8 zile in grupa a Ia de munca, 9 ani 3 luni si 19 zile in grupa a II a de munca, lucrând la Întreprinderea B în perioada 1965-1999, unitate menționată expres în nr.HG 406/1991 care extinde aplicarea prevederilor nr.HG 478/1990 privind condițiile speciale de pensionare în sensul că vechimea minimă necesară pentru deschiderea dreptului la pensie este de 20 de ani iar vârsta minimă de 45 ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I și II de muncă la SC SA.
Recalcularea pensiei conform nr.OUG 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004 care, în art. 1 din Anexa 1 dispune în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie a beneficiarului operațiunii de recalculare, în speță, față de data deschiderii drepturilor de pensie ale contestatorului, 1999, aceasta fiind Legea nr.3/1977. De asemenea, cu titlu de excepție, actul normativ invocat face trimitere în art. 1 alin. 4 la aplicarea unor dispoziții din legile speciale care prevăd condiții distincte de pensionare pentru persoane care au lucrat în unități nominalizate expres în acele acte normative speciale, iar, pe de altă parte, și Legea nr. 3/1977 face referire la anumite categorii profesionale cu o limită specială a vârstei de deschidere a drepturilor de pensie.
În mod corect instanța de fond a apreciat că art. 14 din Legea nr. 3/1977, ca normă specială, prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă peste 20 de ani, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare și 25 de ani pentru persoanele care au lucrat minim 25 de ani în grupa a II-
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 40/22.09.2008, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Astfel, instanța supremă a decis în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani. Chiar dacă vechimea în grupele de muncă nu s-a realizat în totalitate în grupa a II a, ci parțial și în grupa I, cu atât mai mult contestatorul este îndreptățit la aplicarea beneficiului reducerii stagiului complet de cotizare, în raport de încadrarea în grupa cu stagiu mai mare, întrucât acestuia nu i se poate crea o situație mai grea decât a persoanelor care au lucrat exclusiv în grupa a II Deși art. 14 nu reglementează o astfel de situație, Curtea apreciază că a vocația reclamantului la aplicarea art. 14 din Legea nr. 3/1977 excede temeiului juridic invocat, fiind încălcate principiile echității sociale, egalității în fața legii și contributivității, care, la contribuții egale, impune drepturi de pensie egale, față de împrejurarea că acesta a lucrat efectiv în condiții de muncă ce atrag aplicarea beneficiului prevăzut de lege și care nu pot fi asimilate unor condiții normale de muncă nici cu privire la efectul asupra reducerii vârstei și a stagiului complet de cotizare. Câtă vreme activitatea în grupa I de muncă a prezentat un risc mai ridicat decât cea din grupa a II-a de muncă, aceasta poate fi valorificată ca vechime în grupa a II-a de muncă, și nu invers.
Prin urmare, Curtea constată că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 25 de ani, ca efect al aplicării art. 14 din Legea nr. 3/1977 și ca urmare a incidenței unor norme speciale la care art. 1 alin.4 din Anexa 1 HG nr. 1550/2004 face trimitere respectiv nr.HG 406/1991 raportat la HG nr. 478/1990.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul, va modifica sentința civilă recurată în sensul că va admite acțiunea și va obliga pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei începând cu data de 1.12.2005 cu luarea în considerare a unui stagiu de cotizare de 25 de ani. De asemenea va obliga pârâta la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită începând cu 5.03.2006, cu respectarea termenului de prescripție pentru drepturile patrimoniale de 3 ani prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
În baza art. 274 cod proc. civilă, Curtea va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu apărător fond și recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurentul cu domiciliul în județul I, str. -, nr. 48, împotriva sentinței civile nr.4102 din data de 14.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.8559/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii cu sediul în B,-, sector 2.
Modifică sentința civilă recurată în sensul că:
Admite acțiunea. Obligă pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei începând cu data de 1.12.2005 cu luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Obligă pârâta la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită începând cu 5.03.2006.
Obligă pârâta la 1200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat în fond și recurs către recurentul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
Red. S/Tehnored.
4ex./24.12.2009
Jud.fond: /
Președinte:Uță LuciaJudecători:Uță Lucia, Cristescu Simona, Rotaru Florentina
