Cerere recalculare pensie. Decizia 687/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6852/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 687R
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6807 din data de 03.11.2009, pronunțate de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul G, prin avocat, ce depune împuternicire avocațială nr.28/11.01.2010, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 19.01.2010, de către intimatul G, prin avocat, întâmpinare, în dublu exemplar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul G, prin avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței recurate, cu obligarea recurentei Casa de Pensii a Municipiului B, la plata cheltuielilor de judecată, în baza chitanței nr.363/08.02.2010, în sumă de 600 lei, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 16.10.2008 sub nr-, reclamantul Gas olicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța in contradictoriu cu parata Casa de Pensii a Municipiului B, sa se dispună obligarea acesteia la emiterea unei noi decizii, prin care sa se recalculeze pensia pentru limita de vârsta pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani, valorificarea adeverinței nr. 1300/19.04.2007 cu privire la sporul de noapte pentru perioada 01.09.1958-01.08.1980, precum si la plata cheltuielilor de judecata.
Prin sentința civilă nr.6807/3.11.2009 Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea precizată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului, începând cu data de 16.10.2005, cu luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a unui stagiu de cotizare de 25 de ani; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită conform prezentei sentințe și pensia efectiv încasată pe perioada 16.10.2005 la zi; a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
In motivare, s-a reținut ca prin decizia nr. -/16.10.2008 parata Casa Locala de Pensii Sector 2 recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului în temeiul OUG nr.4/2005, stabilind in favoarea acestuia, începând cu data de 01.09.2005, o pensie pentru limita de vârsta în cuantum de 434 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,46644 puncte și a unei valori a punctului de pensie de 295,56. Drepturile inițiale de pensie ale reclamantului au fost stabilite începând cu data de 01.08.1994.
Din buletinele de calcul aferente deciziilor rezulta ca parata a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut la data de 01.09.1994, in baza Legii nr. 3/1977, astfel cum rezulta din decizia nr. -/26.07.1994 privind acordarea pensiei de limita de vârsta. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta, întrucât potrivit art. 2 alin. 3 din HG. nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2CC1. in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3 1977 nu cuprindea noțiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia începând cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia, pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ari pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ari bărbații si 25 ari femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la împlinirea vârstei de 62 ani bărbații si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispoziții legale rezulta ca noțiunea de "stagiu complet de cotizare" prevăzuta de Legea nr. 19/2000 corespunde noțiunii de "vechime in munca" prevăzuta de Legea nr. 3/1977.
Odată reținut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispoziții speciale fiind prevăzute pentru cei care isi desfășurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe câte:
un an si sase luni pentru grupa I de munca; un an si trei luni pentru grupa II de munca. (2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul,la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, bărbații, 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate,la cerere, si la 50 de ani, atât bărbații cit si femeile din grupa I de munca,si la 5 5ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Deși, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea vârstei standard de pensionare, nu se poate face abstracție de faptul ca, in mod real, după 20 de ani de activitate in grupa I de munca asigurații se puteau înscrie la pensie pentru limita de vârsta, daca îndeplineau si condiția privitoare la vârsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de vârsta, ceea ce înseamnă ca acesta era stagiul complet de cotizare, după terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In același sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în Secțiile reunite, prin decizia nr. 40/22.09.2008, ca urmare a admiterii recursului în interesul legii și prin care a statuat ca" stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977".
In speța de, reclamantul a desfășurat timp de 25 ani, 8 luni si 29 zile activități încadrate in grupa a II-a de munca și 3 ani, 7 luni și 13 zile în grupa I de muncă.
Raportând situația de fapt expusa la dispozițiile legale menționate, prima instanța constata ca acțiunea este întemeiata, întrucât pensia reclamantului trebuia calculata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Prin împărțirea numărului total de puncte realizate la un stagiu complet de cotizare mai mic, punctajul mediu anual cuvenit reclamantului se va majora, ceea ce justifica si obligarea paratei la plata diferențelor dintre pensia cuvenita si cea încasata, pe perioada cuprinsa intre data recalculării pensiei in baza OUG nr. 4/2005 si data punerii in plata a deciziei ce urmează a fi emisa in baza prezentei sentințe.
Totodată, prima instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 7 alin.3 din OUG nr.4/2005 decizia de pensionare poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care, conform Legii nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 1 aprilie 2001.
Conform alin.5 al aceluiași art. cererile prevăzute la alin. (3) se soluționează în termenul prevăzut la art. 86 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, drepturile modificate acordându-se, prin derogare de la prevederile art. 95 și 169 din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, de la data plății drepturilor recalculate, stabilită potrivit prevederilor art. 3, cu respectarea termenului general de prescripție.
Având în vedere că drepturile de pensie ale reclamantului, pensionat în baza Legii nr. 3/1997, au fost recalculate începând cu data de 01.09.2005, însă cererea de recalculare a fost înregistrată la pârâta la data de 26.04.2007 însă fără a se face dovada solicitării reducerii stagiului complet de cotizare, prima instanța a dispus recalcularea pensiei reclamantei începând cu data de 16.10.2005, cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani, calculat de la data depunerii cererii de către reclamant la instanță și nu de la data recalculării drepturilor de pensie din 01.09.2005.
de considerentele de fapt si de drept expuse, instanța va admite
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a aratat ca sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate al aplicării greșite a prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul ieșirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi.
Reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de munca erau incadrate potrivit Legii nr. 3/1977 in grupe de munca respectiv: - grupa I de munca si grupa a II-a de munca.
Noua lege a renunțat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, insa potrivit art. 18 alin. 2 " cotele de contribuții de asigurări sociale sunt diferențiate in funcție de condițiile de munca normale, deosebite sau speciale".
In art. 19, legea definește categoria locurilor de munca in condiții deosebite, dar nu le enumeră, prevăzând ca acestea se stabilesc prin hotărâre de guvern. (1) In sensul prezentei legi, locurile de munca in condiții deosebite reprezintă acele locuri care, in mod permanent sau in anumite perioade, pot afecta esențial capacitatea de munca a asiguraților datorita gradului mare de expunere la risc.
Art. 20 din lege stabilește, insa, in mod expres locurile de munca in condiții speciale, care nu coincid decât in parte cu cele încadrate in fosta grupa I de munca. O mare parte din locurile încadrate anterior in grupa I de munca, se regăsesc in prezent in grupa locurilor de munca in condiții deosebite.
In consecința grupa I si a II-a de munca pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de Legea nr. 19/2000 in cadrul condițiilor speciale de munca.
De asemenea, contribuția de asigurări sociale a fost plătită la nivelul cotelor stabilite pentru grupa I de munca potrivit Legii nr. 3/1977, precum și Ordinului nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6 precum și HG Nr. 267/1990.
Prin art.43, Legea nr. 19/2000 stabilește norme derogatorii cu privire la stagiu si vârsta de pensionare pentru cei care si-au desfășurat activitatea in locuri de munca in condiții speciale, nu in grupa I de munca potrivit legii nr. 3/1977.
Astfel, asigurații care si-au desfășurat activitatea in locurile de munca prevăzute la art. 20 lit.a (limitativ prevăzute, nu aceleași ca cele din grupa I de munca) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 ani in aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limita de vârsta si vechime completa începând cu vârsta de 45 de ani.
Instanța de fond isi întemeiază in drept, pe o lege abrogata (Legea nr.3/1977, unde nu se punea problema punctajului mediu anual si a unui stagiu complet de cotizare). Legea nr. 19/2000 nu prevede decât stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani.
Instanța de fond considera ca Normele CNPAS, precum si interpretarea legii de către Casa de Pensii a Municipiului B este eronata: "întrucât nu exista nicio rațiune pentru a considera ca petentul nu se afla intr-o situație identica cu persoanele care au beneficiat de dispozițiile HG nr.478/1990; prin aceasta instanța de fond încălcând rațiunea si principiul latin: unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, exprimat în adagiul latin "ubi lex nou distinguit, nec nos distinguere debemus".
Practic, instanța de fond extrapolează dispozițiile unei legi speciale in generalitatea spetelor in ceea ce privește lucrul in grupe de munca, considerându-le identice.
Atât timp cat legiuitorul a promulgat o lege speciala, se înțelege ca acesta se aplica numai in anumite situații, nelăsând loc de interpretări ulterioare.
Din considerentele sentinței reiese faptul ca daca instituția noastră face aplicarea întocmai a legii, se considera astfel ca am fi in culpa procesuala, pentru motivul ca nu am generalizat aceste dispoziții aplicându-le tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrați in grupa I de munca.
Culpa procesuala se poate dovedi prin neadeplinirca atribuțiilor sau prin săvârșirea unei fapte ilicite.
Faptul ca instanța de fond, considera ca reparata nu a respectat dispozițiile legale", adică interpretarea "In extenso" a legii, cum se susține de către aceasta, reprezintă chiar încălcarea legii de către ea insasi.
Obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 500 lei, onorariu care oricum ar fi trebuit cenzurat de către instanța de fond in temeiul art. 274 alin. 3, având in vedere speța, cat si singurul termen de judecata, este data cu încălcarea a legii si principiilor de drept, prin netemeinicia considerentelor sentinței.
In drept, s-au invocat prevederile art.304 pct. 8 si 9 si art. 304 indice 1 din Codul d e procedura civila si ale Legii nr. 19/2000 cu modificările si completările ulterioare, HG nr. 1550/2004, cu Normele Metodologice emise de CNPAS.
Intimatul Gad epus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Recurenta nu a făcut nici o demonstrație logico-juridica din care sa reiasă greșelile de judecata săvârșite de Tribunal, care sunt dovezile administrate de care nu a ținut cont instanța de fond, mulțumindu-se sa redea conținutul multor texte de lege, dar interpretându-le după bunul sau plac fara sa aibă vreo argumentație corecta. Prevederile art. 304 pct.8 si 9, menționate in motivele de recurs nu sunt respectate, instanța de fond nu a schimbat natura ori înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al acestuia, nu a pronunțat o sentința lipsita de temei legal sau cu aplicarea greșita a legii, ci a pronunțat o hotărâre corecta, motivata si in conformitate cu prevederile legale.
In mod corect retine instanța de fond ca s-a solicitat anularea deciziei contestate deoarece au fost încălcate prevederile art. 2 alin. 4 Anexei nr. 1 la HG nr. 1550/2004, de unde rezulta ca pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie.
In speța, intimatul arata ca a desfășurat activități in grupa a II-a de munca o perioada de peste 25 ani si anume 25 ani 8 luni si 29 zile, acest lucru rezultând din decizia de pensionare si din mențiunile din carnetul de munca, încadrându-se in condițiile art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării in vigoare a Legii nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei si de 25 de ani pentru bărbați. De asemenea in mod corect mai retine instanța ca persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977, iar art. 14 din legea 3/1977 stipulează ca " (l)Persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani in locuri care potrivit legii se încadrează in grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cate: un an si sase luni pentru grupa I de munca; un an si trei luni pentru grupa II de munca.
Deși recurenta face vorbire de prevederile art. 14 din Legea nr. 3/1977, considera in mod greșit ca stagiul complet de cotizare pentru grupa a II-a de munca este de 30 de ani.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la cheltuielile de judecata, si acesta este nefondat. In baza prevederilor art. 274.proc.civ. in mod corect atâta timp cat reclamantul a câștigat procesul, parata trebuie obligata la plata cheltuielilor de judecata. Onorariul este unul decent de munca depusa si de aspectul ca din aceasta suma de bani, aproape 50% merge la taxa către Barou, impozit si asigurările sociale. Munca avocatului nu consta numai in prezentarea la un singur termen de judecata, ci înseamnă mult mai multa munca înainte de depunerea acțiunii cat si dupa.
In drept, s-au invocat prevederile art. 299-316.proc.civ. nr.OUG 4/2005 aprobata prin Legea nr. 78/2005, HG1550/20004, HG1456/20005, Legii nr.3/1977 modificata si completata, Legii nr.16/2000, Decretului nr. 68/1990, OUG nr. 19/2007, Ordinului nr. 50/1990.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentei-pârâte Casa de Pensii a Municipiului B este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Prin decizia nr. -/16.10.2008 emisă de intimată au fost recalculate, începând cu data de 01.09.2005, drepturile de pensie de limită de vârstă cuvenite reclamantului. In urma operațiunilor de calculare a drepturilor de pensie, s-a ținut seama de un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
In privința stagiului complet de cotizare ce urmează a fi utilizat la determinarea punctajului mediu anual, Curtea retine ca acesta este de 25 de ani, in loc de 30 de ani, cum a stabilit parata.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, data inițiala de stabilire a pensiei fiind 01.08.1994, astfel cum rezulta din buletinul de calcul. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Instanța retine si dispozițiile art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, potrivit căruia determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face cu respectarea prevederilor HG nr.1550/2004 si art.2 alin.3 din Normele Metodologice aprobate prin HG nr.1550/2004, potrivit căruia pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977. In atare situație, având în vedere dispozițiile art.8 alin.1 și art.14 alin.2 din Legea nr. 3/1977, această lege stabilește trei stagii complete de cotizare în funcție de grupa de muncă în care cel în cauză a lucrat, stagii care trebuie avute în vedere așa cum prevede art. 2 alin.3 din Normele Metodologice, respectiv 30 de ani pentru munci obișnuite, 25 ani pentru grupa a II-a de muncă și 20 de ani pentru grupa I de muncă.
Dacă legiuitorul ar fi înțeles ca și cu ocazia recalculării pensiei să facă trimitere doar la stagiul complet de cotizare de 30 de ani bărbații și 25 ani femeile, atunci ar fi prevăzut expres acest lucru în conținutul prevederilor art.2 alin.3 din Normele Metodologice, așa cum a făcut cu dispozițiile art.2 alin.2 din aceleași norme.
Potrivit dispozițiilor art.2 alin.1, 3 și 4 din HG nr. 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare, în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației, anterioare datei de 01.04.2001, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 - "Stagiul complet de cotizare utilizat în determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului de pensie de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 01.07.1977-31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
u există nici o rațiune pentru a considera că reclamantul nu se află într-o situație identică cu persoanele ce au beneficiat de dispozițiile HG nr. 478/1990 sau alte asemenea acte normative speciale, care derogă de la dispozițiile Legii nr. 3/1977 sub aspectul stagiului complet de cotizare, câtă vreme a realizat stagiul complet de cotizare de 25 de ani în grupa a II-a de muncă, impus de Legea nr. 3/1977.
Este adevărat că stagiul complet de cotizare de 30 de ani era consacrat cu caracter de principiu de Legea nr. 3/1977, însă această lege a instituit și o serie de situații speciale, când stagiul complet de cotizare era mai mic. Astfel, stagiul complet de cotizare era de 20 de ani în cazul persoanelor ce lucrau în grupa I de muncă și de 25 de ani pentru cei ce lucrau în grupa a II-a de muncă sau care lucrau ca personal navigant, în cazul nevăzătorilor stagiul complet de cotizare era de 15 ani bărbații și 10 ani femeile.
Prin prisma considerațiilor de mai sus, se constată că dispozițiile unor acte normative speciale, cum este HG nr.478/1990, nu reprezintă decât aplicații particulare ale normei speciale cuprinse în art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 25 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa a II-a de muncă, se puteau pensiona, la cerere, la vârsta de 50 de ani, stagiul complet de cotizare fiind în cazul lor tot de 25de ani.
Ca urmare, fiind vorba de un stagiu complet de cotizare consacrat de o normă specială (este vorba de art.14 alin.1 și 2 din Legea nr.3/1977), determinarea punctajului mediu anual trebuie să se facă în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005, pe baza un stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Această concluzie se impune cu atât mai mult cu cât dispozițiile HG nr.1550/2004 nu fac trimitere la stagiul complet de 30 de ani, ci la stagiul complet de cotizare reglementat de Legea nr.3/1977, care era diferit după cum persoana a lucrat în grupe de muncă, în calitate de personal navigant etc. fiind lipsită de relevanță juridică analiza comparativă pe care o face recurenta cu privire la reglementarea conceptului de "grupă superioară de muncă", în cadrul Legii nr.3/1977, respectiv de "condiții speciale de muncă", în cadrul Legii nr.19/2000.
Prin decizia nr. 40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, admițându-se recursul în interesul legii s-a stabilit ca dispozițiile art. 77 alin. (2) raportat la art. 43 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
In speța de, reclamantul a desfășurat timp de 25 ani, 8 luni si 29 de zile activitati încadrate in grupa a II-a de muncă, perioada recunoscuta si de parata, conform buletinului de calcul, fiind indreptatit la recalcularea pensiei pe baza unui stagiu complet de cotizare de 25 de ani.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, referitor la cheltuielile de judecata, si acesta este nefondat.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a impus drept criterii realitatea, necesitatea si, in plus, caracterul rezonabil al cuantumului lor [CEDO,împotriva Greciei(reparație echitabila) [MC], nr. 31.107/96, 54, CEDO 2000-.
Toate cele trei condiții au fost realizate in cauza, cheltuielile fiind reale, necesare si nedisproporționate, in raport de prestația aparatorului.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
In baza art. 274 din Codul d e procedura civila, va obliga recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei, reprezentând onorariul achitat aparatorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.6807/3.11.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta să plătească intimatului cheltuieli de judecată în valoare de 600 lei.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
20.02.2010
Jud.fond:
Președinte:Dragoș Alin CălinJudecători:Dragoș Alin Călin, Daniela Georgeta Enache
