Cerere recalculare pensie. Decizia 7260/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5485/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7260/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.3177/15.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.-/3/AS/23008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 19.11.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatei-reclamante, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
De asemenea, declară că nu are alte cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de propus.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori încrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3177/15.04.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București Secția a VIII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să reactualizeze pensia pentru limită de vârstă cuvenită reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.09.2005, cu luarea în considerare și a tuturor veniturilor atestate de adeverințele nr. 4530/29.05.200/8 și 5170/12.06.2008 emise de SC SA
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este beneficiară a pensiei pentru limită de vârstă din anul 1995. Pârâta nu a luat în considerare veniturile suplimentare la retribuția tarifară de încadrare obținute de reclamantă anterior pensionării, venituri suplimentare atestate de adeverințele nr. 4530/29.05.200/8 și 5170/12.06.2008 emise de SC SA.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observa, așadar, ca pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat si de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
Odată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează si funcționează având ca baza principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000
și precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, aceeași soluție este menționata pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexa a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreuna cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
În speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv că nu ar fi avut caracter permanent
Prin urmare, în prezenta acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul că au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termen legal, recurenta Casa de Pensii a Municipiului B criticând sentința pentru motivele prevăzute de art.304 pct. 6,7 și 9 și 3041. pr. civ.
Instanța de fond a acordat reclamantei dreptul de a beneficia de recalcularea pensiei începând cu 01.09.2005 pentru perioada lucrată după pensionare 01.10.2005-01.07.2006, conform adeverinței nr. 5170/12.06.2008 emisă de SC SA, încălcând prevederile art.95 alin.3, care prevede că, pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare.
Potrivit art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind pentru părți o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă în fapt și în drept la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă în mod logic și convingător la soluția din dispozitiv.
Recurenta a menționat că aceste venituri nu reprezintă un spor ci o forma de stimulare conform prevederilor art. 62 raportat la art. 65 din Legea nr.57/1974, care se acordau din fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială.
Art.62 pentru realizări deosebite în cadrul unor operațiuni de export, import și de prestări de servicii cu plata în valuta, care reprezintă un aport valutar mai ridicat și determina îmbunătățirea cursului de revenire, personalul muncitor din unitățile economice, precum și cel din aparatul ministerelor, celorlalte organe centrale și consiliilor populare județene și al municipiului B, poate fi premiat în cursul anului dintr-un fond stabilit prin planul național unic de dezvoltare economico-socială
Art. 65 repartizarea pe persoane a fondului de participare la beneficii, a fondului de premii anuale ce se acorda în unitățile bugetare, organizarea de excursii în străinătate din fondurile alocate în valuta, precum și stabilirea persoanelor care urmează sa participe la acestea, se aproba de către consiliul oamenilor muncii din unitatea respectiva. individuale ce se acordă în cursul anului se aprobă de către conducerea unității, de acord cu comitetul sindicatului. Pentru persoanele din conducerea unității, aprobarea se dă în toate aceste cazuri de către conducerea organului ierarhic superior, de acord cu organul sindical corespunzător.
Modalitățile de defalcare pe unități a cotelor de constituire a fondului de participare la beneficiile ce se realizează în cadrul planului și peste plan, de formare și repartizare a fondurilor ce se atribuie în valută, modalitățile de constituire și repartizare a fondurilor pentru premiile anuale la unitățile bugetare și a premiilor pentru economii, formele specifice de acordare a premiilor pentru economii, precum și alte premii sau recompense cu caracter limitat, ce se acorda personalului din unele sectoare de activitate pentru rezultatele obținute în îndeplinirea anumitor obiective specifice, se stabilesc prin decret al Consiliului de Stat.
Conform prevederilor art.2 din Decretul nr.389/1972, contribuția pentru asigurările sociale de stat nu se datorează asupra sumelor reprezentând: drepturile plătite asiguraților din fondurile asigurărilor sociale de stat.
Prevederile art. 4 și 5 din Legea 2/1983 care reglementa lucrul în "acord global" stipulau că, pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabila a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
De asemenea, din dispozițiile Decretului nr.92/1976, care reglementează datele ce se înscriu în carnetul de muncă, coroborat cu nr.136/1976 pentru aprobarea metodologiei de întocmire, completare, păstrare, rezultă că veniturile realizate în acord global nu se înscriau în carnetul de muncă și, prin urmare, nu pot fi utilizate la determinarea punctajelor anuale în lumina art. 164 alin. 1 din Legea nr.19/2000.
Or, aceasta diferențiere a justificat aplicarea de către legiuitor a unui tratament juridic special, legiuitor care a înțeles să excludă printr-un text de lege expres, respectiv pct. VI din ANEXA OUG nr.4/2005, anumite categorii de venituri și sporuri din baza de calcul a drepturilor la pensie.
Așadar, aceste dispoziții exprese ale legiuitorului vizând veniturile obținute în formă de premii nu lasă loc de interpretare extensivă susținută de reclamantă, iar constituționalitatea textului de lege a făcut obiectul analizei Curții Constituționale.
În acest sens, prin Decizia nr.736/24.10.2006 s-a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct.VI din Anexa la OUG. nr.4/2005 privind recalcularea drepturilor de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Este lesne de observat, la o primă lecturare a actelor normative care reglementau obligația de plata a contribuției de asigurări sociale de stat (Decretul nr.389/1972, Legea nr.49/1972),că plata contribuției de asigurări sociale de stat era obligația angajatorului și nu a angajatului, angajatul având obligația contribuției la pensia suplimentară.
Din cuprinsul adeverințelor nu rezultă că angajatorul a plătit contribuția de 2% pentru pensia suplimentară și asupra veniturilor realizate în acord, ci doar la salariul de încadrare din carnetul de muncă conform actelor normative în vigoare, pentru perioadele menționate în adeverințe.
Recurenta a cerut instanței să constate că asupra acestor venituri nu a fost plătită contribuția la pensia suplimentară conform art. 65 alin.2 din Legea nr.3/1977, coroborat cu art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966.
Art. 65 persoanele care au contribuit, în condițiile legii, la constituirea fondului pentru pensia suplimentară, beneficiază de această pensie de la data încetării activității lor ca urmare a pensionării.
Pentru persoanele care au contribuit cu 2%, pensia suplimentară se stabilește în procente din retribuția tarifară folosită la calcularea pensiei de asigurări sociale, după anii de contribuție.
Art. 71 alin.1 din Legea nr.27/1966, dispune că fondurile necesare pentru plata pensiei suplimentare se formează din contribuția tuturor angajaților. Această contribuție este de 2% din salariul tarifar lunar de încadrare și se varsă prin unități, într-un cont special al Ministerului Muncii, la Banca Națională a România.
Potrivit prevederilor art. 164 din lege, la determinarea punctajelor anuale, corespunzătoare perioadelor de activitate lucrate până la data de 1 aprilie 2001, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, așa cum sunt înregistrate în carnetul de muncă.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se) astfel că, la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă pentru care s-a plătit contribuția la pensia suplimentară conform actelor normative menționate mai sus și nu și pentru sumele prevăzute.
Analizând întregul material probator administrat în cauză prin prisma criticilor invocate pe calea recursului, cât și din oficiu conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Curtea observă că prima instanță a interpretat și aplicat judicios prevederile legislației asigurărilor sociale atunci când a obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să ia în considerare la stabilirea drepturilor de pensie și a veniturilor obținute în sistemul acord global, dovedite prin adeverințele eliberate de către fostul angajator.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat contestatoarea, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al intimatei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverința emisă de angajator, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
Pentru considerentele arătate, în baza art.312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului B, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B Calea.6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.3177/15.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.-/3/AS/23008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul în B, str. -. Cap. nr.4, --5,. C,. 92, sector 2.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-17.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
