Recalculare pensii. Decizia 7259/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(5497/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.7259/
Ședința publică de la 09.12.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Silvia Georgiana
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.4206/19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII- Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.35470/3/AS/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata-reclamantă, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimata-reclamantă, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata-reclamantă solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii recurate, ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4206/19.05.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale admis acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, a obligat sa recalculeze, in temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu 01.07.2005, drepturile de pensie ale reclamantei, cu luarea in considerare si a veniturilor suplimentare evidențiate in adeverința nr. 1569/25.07.2008 emisă de SC SA
În considerente a reținut că pârâta nu a luat in considerare veniturile reclamantei obținute sub forma de sporuri si i urmare a aplicării sistemului de retribuire in acord global, venituri atestate de adeverința nr.1569/25.07.2008 emisă de SC SA
Instanța a apreciat că veniturile realizate în sistem de acord global și alte câștiguri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr.27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/ 1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Ordonanța de Urgență nr. 4/2005 stabilește prin art.1 și 2 că recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 01.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/ 2000.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
S-a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința că nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul analizării probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale, dispozitivul acesteia ducând la o îmbogățire justa cauza a reclamantei, prin încălcarea atât a principiului contributivității cât si a prescripției dreptului la acțiune.
În ceea ce privește data acordării drepturilor de pensie reclamantei, de către instanța de fond ( din 01.07.2005) recurenta a înțeles să invoce excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru următoarele motive:
- acțiunea a fost introdusa la data de 24.09.2008 pe rolul Tribunalului București:
- din 24.09.2008, respectând termenul general de prescripție de 3 ani conform Decretului nr. 167/1958, drepturile trebuiau acordate, cel mult, din 24.09.2005 si nu așa cum instanța de fond a dispus din 01.07.2005.
Recurenta a menționat ca aici s-a încălcat si principiul rolului activ al judecătorului, acesta, având îndatorirea de a invoca din oficiu încălcarea normelor imperative, (cum ar fi excepția prescripției dreptului material la acțiune), precum si îndatorirea de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale.
În ceea ce privește luarea in calcul a sporurilor din adeverința nr. 1569/25.07.2008 emisa de B depusa la Sector 4, menționam următoarele:
- nu este conforma cu prevederile OUG nr.4/2005, nu îndeplinește condițiile de fond si de forma ( prevăzute de pct. VI din Anexa );
- adeverința nu poate fi valorificata deoarece nu îndeplinește condițiile de fond si de forma conform Ordinului nr.340/2001 ( Normele metodologie ale Legii nr.19/2000), respectiv art.40.
Intimata a formulat intampinare solicitand respingerea recursului ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.8 si9 pr.civ. cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a soluționat corect cererea dedusă judecății, având ca obiect obligarea intimatei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei-intimate, în raport de veniturile suplimentare dovedite prin adeverința nr. 1569/25.07.2008 emisă de SC SA
Adeverința sus menționata atestă veniturile realizate de intimata-reclamanta, cuprinzând și venituri obtinute in acord si prime, sume pentru care, potrivit legislației în vigoare la momentul respectiv, s-au reținut cotele de CAS.
În mod corect s-a dat eficiență de către prima instanță principiului contributivității, reglementat de art.2 lit.e din Legea nr.19/2000, potrivit cu care se impune ca toate veniturile obținute de reclamantă, pentru care s-a calculat și achitat contribuția de asigurări sociale, să fie avute în vedere la calcularea drepturilor de pensie.
Principiul sus menționat trebuie aplicat cu prioritate, iar dispozițiile OUG nr.4/2005, care prevăd că sumele reprezentând acord nu se iau în calculul drepturilor de pensie, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, trebuie interpretate prin prisma dispozițiilor Legii nr.19/2000, act normativ cu forță juridică superioară, care reglementează principiile pe baza cărora funcționează sistemul public de asigurări sociale.
Prin urmare, recurenta-parata trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public ( formele de retribuire in acord într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar) în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și aadeverințelor eliberate de fostul angajator care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat.
Sintetizand, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituita prin Legea nr. 19/2000, este construita in jurul acestui principiu fundamental, si anume ca orice element salarial efectiv incasat pe parcursul intregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in functie de reglementarea in vigoare) au achitat statului contributii de asigurari sociale, trebuie sa se reflecte in cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, solutia trebuie sa fie aceeasi, conform principiuluiubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet.
Prin urmare, in prezenta unei neclaritati de reglementare, revine instantei judecatoresti sarcina de a hotari ca principiul contributivitatii afirmat in art. 2 din Legea nr. 19/2000 si dezvoltat in art. 78 alin. 1 din acelasi act normativ primeaza si ca, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri si de faptul ca au facut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislatiei anterioare, acestea trebuie luate in considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
În raport de cele mai sus reținute, Curtea apreciază că este inadmisibilă situația în care la determinarea cuantumului pensiei nu s-ar lua în considerare sume care au constituit baza de calcul a contribuției de asigurări sociale.
In ceea ce priveste critica adusa sentintei de fond referitoare la prescriptia dreptului la actiune, Curtea retine ca Tribunalul, in limitele investirii, s-a pronuntat doar in sensul obligarii paratei să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei prin valorificarea veniturilor suplimentare menționate în adeverința nr. 1569/25.07.2008 emisă de SC SA, începând cu 1.07.2005.
Data stabilirii unor drepturi de pensie este distincta de data platii drepturilor, aceste elemente fiind prevazute la rubrici diferite si in cadrul deciziilor de pensionare emise de recurenta. Astfel, data stabilirii unor drepturi constituie un element obiectiv, care se determina in raport de incidenta in cauza a unor acte normative.Data recalculariidrepturilor de pensie in baza OUG nr. 4/2005 a fost stabilita prin acte normative succesive, in functie de data deschiderii initiale a drepturilor de pensie, si anume 01.03.2005-prin OUG nr. 4/2005, 01.07.2005 - prin HG nr. 550/2005, 01.09.2005 - prin HG nr. 733/2005 si 01.12.2005 - prin HG nr. 1456/2005. In speta de fata, intrucat reclamantei i s-au deschis drepturile initiale de pensie la data de 01.08.1989, a beneficiat de recalcularea prevazuta de OUG nr. 4/2005 in cadrul celei de-a doua etape, care a avut loc incepand cu 01.07.2005.
Data platiiunor drepturi stabilite prin deciziile de pensionare constituie un element variabil, de la caz la caz, in functie de incidenta prescriptiei extinctive sau a altor factori.
In cauza de fata, reclamanta nu a formulat si un capat de cerere distinct, prin care sa solicite si obligarea paratei la plata diferentelor de drepturi ce vor rezulta din recalcularea pensiei pe baza veniturilor suplimentare realizate. Instanta de fond a fost sesizata numai cu capatul de cerere avand ca obiect obligarea paratei la recalcularea pensiei si, prin urmare, s-a pronuntat in consecinta si a stabilit, ca data a recalcularii, cea prevazuta de HG nr. 550/2005, respectiv 01.07.2005.
In masura in care ar fi solicitat si plata diferentelor de pensie, atunci prima instanta ar fi trebuit sa oblige la plata acestora numai in limita termenului de prescriptie de 3 ani, calculat de la data inregistrarii cererii de recalculare, conform art. 7 alin. 5 din OUG nr. 4/2005. In consecinta, prescriptia nu putea fi analizata in raport de cadrul procesual obiectiv stabilit de reclamanta.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, cu sediul în B Calea, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.4206/19.05.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu domiciliul în B-,.1,.2, sector 5, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./14.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana
