Cerere recalculare pensie. Decizia 7383/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5729/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 7383R
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 3: Dragoș A -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de către recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3751 din data de 05.05.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul, prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.20/29.10.2009, aflată la fila 11 dosar, lipsind intimata Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 30.11.2009, de către intimatul, întâmpinare, în dublu exemplar, la care s-a atașat împuternicirea avocațială și dovada achitării onorariului de avocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă avocatului intimatului cuvântul în combaterea recursului.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, conform motivelor expuse în cuprinsul întâmpinării. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3751 din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B, a fost obligată pârâta să intimata să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite contestatorului, începând cu data de 01.09.2005, pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, precum și la plata către reclamant a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenita conform prezentei sentințe si pensia efectiv încasata, pe perioada 01.09.2005 la zi și a fost respinsă ca rămas fără obiect obligarea intimatei la emiterea deciziei de pensie conform OUG nr.19/2007.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/16.05.1994, emisă de Casa de Pensii a Municipiului B s-a stabilit pensia de limită de vârstă cuvenită reclamantei, începând cu data de 1.06.1994.
S-a constatat că potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din OUG nr.4/2005, determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr.1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
S-a apreciat că, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 alin.3 și alin.4 din anexa a HG nr.1550/2004, în conformitate cu prevederile Legii 19/2000 "Stagiul complet de cotizare utilizat in determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrala in munca prevăzuta de legislația in vigoare la data deschiderii dreptului de pensie, de care persoana beneficiază la data începerii operațiunilor de evaluare" care "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 01.07.1977 - 31.03.2001. va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977" iar "pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite in condițiile prevăzute de acte normative cu caracter special este vechimea in munca necesara deschiderii dreptului de pensie prevăzuta de aceste acte normative".
S-a menționat că din decizia inițială de pensie, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului s-au deschis în anul 1994, acesta lucrând peste 26 de ani în grupa I de muncă.
S-a avut în vedere că la determinarea punctajului mediu anual, pârâta trebuie să utilizeze un stagiu complet de cotizare de 20 ani în procedura de recalculare a drepturilor în temeiul OUG nr.4/2005 având în vedere dispoz.art.14 din Legea nr.3/1977, potrivit căreia persoanelor care lucrau efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de munca, se puteau pensiona pe baza unui stagiu complet de cotizare tot de 20 de ani.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041pr.civ. recurenta a arătat că, instanța de fond a reținut în considerentele sentinței încălcarea de către Casa Locală de Pensii sector 3 dispozițiilor art.1 din nr.OUG4/2005, art.2, alin.1 și 2 din nr.HG1550/2004, precum și a prevederilor art.14, alin.1, 2 și 3 din Legea nr.3/1977 și că actuala legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea in considerare a întregii activități si a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se considera perioada de cotizare. Pe baza acestui principiu, pentru fiecare luna si pentru întreaga perioada ce constituie vechime in munca ori este asimilata acesteia, se stabilește punctajul corespunzător in raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie cu punctajul mediu realizat se stabilește cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
A mai arătat recurenta că stagiul de cotizare este definit de art.160, alin.1 din Legea nr.19/2000, ca fiind "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi-".
Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistenta socială, prevedea în art.14, alin.1 că persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de muncă, sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, beneficiază la stabilirea pensiei de un spor la vechimea în muncă de un an și sase luni pentru grupa I de muncă și, respectiv, un an și trei luni pentru grupa II de muncă.
În acest context, asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001, au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în munca, conform art.14, alin.1 din Legea nr.3/1977.
Prin urmare, singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupa I sau II de muncă sunt acordarea sporului pentru vechimea în muncă și posibilitatea pensionarii înainte de vârsta standard de pensionare, dispozițiile art.14 din acest act normativ neavând semnificația reducerii stagiului de cotizare utilizat la recalcularea pensiei.
În ceea ce privește principiul înscris în preambulul nr.OUG4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, care consacră asigurarea "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", consideră că acesta nu poate fi aplicat în cauza, atâta timp cât nu există în lege o prevedere expresă care să stipuleze ca și persoanelor care au lucrat în grupe speciale de muncă și s-au pensionat anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, li se aplică prevederile acestei legi pentru determinarea stagiului de cotizare.
Prin întâmpinarea formulată de intimatul, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Curtea reține că intimatul a fost pensionat potrivit art.14 din Legea nr.3/1977 și HG nr.1550/2004.
Intimatul are o vechime în muncă în cadrul grupei I de 26 de ani,6 luni și 25 zile.
În acest sens art.14 din Legea nr.3/1977 dispune următoarele: "(1) Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca, sau cel puțin 25 ani în grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe câte:
a) un an și șase luni pentru grupa I de munca;
b) un an și trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat în grupele I și II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la împlinirea vârstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I și 57 ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 ani pentru grupa I și 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care îndeplinesc condițiile prevăzute de alin. (1) sunt pensionate, la cerere, și la 50 de ani, atât bărbații cât și femeile din grupa I de munca, și la 55 ani bărbații sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca".
Potrivit înscrisurilor aflate la dosar intimatul a fost pensionat la data de 1.06.1994, deci împlinise vârsta de 50 de ani așa cum era prevăzut de dispozițiile art. 14 din Legea nr.3/1977.
În criticile sale recurenta susține că reducerea stagiului de cotizare se aplică doar pentru cei care au ieșit la pensie în baza legilor speciale.
Curtea reține că acesta a fost pensionat datorită vechimii în muncă în grupa I de muncă așa cum stipulează art.14 alin.1 din Legea nr.3/1977 " Persoanelor care au lucrat efectiv cel puțin 20 ani în locuri care, potrivit legii, se încadrează în grupa I de munca.", iar prin HG nr.1550/2004 s-a stabilit modalitatea privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public stabilite în fostul sistem de asigurări sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001 în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, care în art.2 alin.4 din Anexa nr.1 stabilește următoarele: (2) "Pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis anterior datei de 1 iulie 1977, data intrării în vigoare a Legii nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru toate categoriile de pensii va fi de 20 de ani pentru femei și de 25 de ani pentru bărbați.
(4) Pentru persoanele beneficiare de pensii stabilite în condiții prevăzute de acte normative cu caracter special, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este vechimea în muncă necesară deschiderii dreptului de pensie prevăzută de aceste acte normative".
Având în vedere aceste dispoziții legale și aflându-ne în situația în care este vorba despre o decizie de recalculare a pensiei și nu despre o decizie de stabilire a pensiei, HG menționată mai sus a avut drept scop armonizarea pensiile celor pensionați în vechiul sistem, în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Prin urmare, nu are nicio relevanță faptul că intimatul a fost pensionat în raport cu numărul anilor lucrați în grupa I de muncă atâta timp cât acesta s-a pensionat în conformitate cu art.14 din Legea nr.3/1977 îndeplinind astfel condițiile de pensionare.
În acest sens sunt și dispozițiile Deciziei nr.40 din 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și s-a stabilit că: "Dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă,este cel reglementat de art.14 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială", ce sunt obligatorii pentru instanțe conform art.329 alin.(3) din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 pr.civ. urmează să respingă recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. a fost obligată recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, în valoare de 600 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa de Pensii a Municipiului, împotriva sentinței civile nr.3751 din data de 05.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Obligă recurenta la plata către intimată a cheltuielilor de judecată, în valoare de 600 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact: /2ex.
29.12.2009
Jud. fond:;
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie, Dragoș
