Cerere recalculare pensie. Decizia 86/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 5953/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 86R
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nadia Raluca Ilie
JUDECĂTOR 2: Dragoș Alin Călin A -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol, soluționarea recursului formulat de recurenta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5424 din data de 22.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata,având ca obiect "recalculare pensie".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata personal, legitimată în fața instanței, lipsind recurenta Casa de Pensii a Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar la data de 08.12.2009, de către intimata, întâmpinare în dublu exemplar.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimatei cuvântul în combaterea recursului.
Intimata solicită respingerea recursului declarat de Casa de Pensii a Municipiului, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, cu obligarea recurentei la plata retroactivă a diferențelor ce reies din recalcularea pensiei, cu luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverințele ce au fost depuse la dosar, precizând că aceste venituri au avut caracter permanent.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5424/22.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului
A obligat intimata la emiterea unei noi decizii de pensionare cu luarea în considerare a veniturilor reprezentând sporul de fidelitate de 7,5% atestat de adeverința nr. 02942 din 27.05.2005 emisă de și a veniturilor atestate de adeverințele nr. 289 și 290 din 20.03.2009, începând cu data de 01.04.2009.
A respins în rest acțiunea, fără cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că în ceea ce privește adeverința nr.02942/27.05.2005, instanța din analiza buletinului de calcul aferent acesteia, a constatat că pârâta nu a luat în considerare, la stabilirea drepturilor de pensie, sporul de fidelitate de 7,5%. Astfel, în această adeverință, sporul este menționat separat, nefiind înregistrat în carnetul de muncă.
Potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000, punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Raportând situația de fapt reținută la dispozițiile legale sus-menționate, tribunalul a reținut că veniturile realizate cu titlu de spor de fidelitate, omise a fi luate în calcul de intimată pe perioadele susmenționate, trebuiau luate în considerare la determinarea punctajului mediu anual și a pensiei ca prestație de asigurări sociale, deoarece aceste sume au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Soluția contrară ar reprezenta atât o încălcare a dispozițiilor legale sus-menționate, cât și o încălcare a principiului contributivității consacrat de art. 2 lit. ) din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin în baza contribuțiilor plătite.
În ceea ce privește adeverințele nr. 289 și 290 din 20.03.2009, din buletinul de calcul s-a constatat că pârâta nu a luat în considerare veniturile obținute sub formă de prime și ca urmare a aplicării sistemului de retribuire în acord global.
Veniturile realizate în sistem de acord global, precum și celelalte venituri suplimentare trebuie luate în considerare la calcularea drepturilor de pensie, pentru următoarele considerente:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat. Prin art. 1 Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat se dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat. Se observă, așadar, că pentru toate aceste sume angajatorii calculau si virau contribuții de asigurări sociale, aspect confirmat și de către angajatorul emitent al adeverinței din cauza de față.
O dată reținut acest aspect, se cuvin a fi precizate dispozițiile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "sistemul public se organizează și funcționează având ca bază principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice si juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Acest principiu este dezvoltat în dispozițiile următoare din același act normativ, în secțiunile referitoare la modul de calcul al drepturilor de pensie. Astfel, potrivit art. 78 alin.1 din Legea nr. 19/2000 punctajul anual al asiguratului se determină prin împărțirea la 12 punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună.
Numărul de puncte realizat în fiecare lună se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual, inclusiv sporurile și adaosurile, sau, după caz, a venitului lunar asigurat, care a constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale, la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 din OUG nr. 4/2005 legiuitorul se abate de la principiul contributivității pe care îl afirmase categoric în Legea nr. 19/2000 si precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioarei datei de 01.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței. Acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, în anexa 1 OUG nr. 4/2005 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Aceeași soluție este menționată pentru "alte sporuri care nu au avut caracter permanent".
În aceeași Anexă a OUG nr. 4/2005, la pct. IV, legiuitorul optează pentru luarea în calcul a oricăror sporuri acordate de către ministerele de resort, conform actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plata și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, adică cele de la art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000, față de cele care decurg din acesta, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului contributivității, cu consecința nerealizării scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia.
Formele de retribuire în acord și celelalte venituri menționate în adeverința în cauză nu au făcut parte, într-adevăr, din baza de calcul a pensiilor care, conform art. 10 din Legea nr. 3/1977, era constituită din retribuții tarifare, însă, conform reglementărilor aceluiași act normativ, dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale, or, acestea se stabileau si se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental, și anume ca orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul si/sau angajatorul (in funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 01.04.2001, data intrării in vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementarilor anterioare, soluția trebuie sa fie aceeași, conform principiului "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
diferite asupra chestiunii în discuție între casele de pensii și instanțele judecătorești sunt generate de inconsecvența legiuitorului.
Pe de o parte, se afirma în art. 2 al legii cadru, principiul contributivității, mai sus menționat.
Pe de alta parte, același legiuitor limitează fără nicio justificare rezonabilă aplicarea acestui principiu, în cuprinsul OUG nr. 4/2005, înlăturând din calculul pensiilor anumite venituri și sporuri obținute anterior datei de 01.04.2001, pe motiv ca nu ar fi avut caracter permanent. Tot în OUG nr. 4/2005 se recunoaște posibilitatea valorificării unor venituri, în măsura în care pentru acestea s-au achitat contribuțiile de asigurări sociale.
Instanța a apreciat că ceea ce interesează nu este caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri, ci faptul că statul și-a încasat drepturile la momentul cuvenit, iar când vine rândul asiguraților să primească o contraprestație din partea statului, aceasta trebuie să fie corespunzătoare, pentru a nu se rupe echilibrul raportului juridic dintre părți.
Prin urmare, în prezența acestei dualități de reglementare, revine instanței judecătorești sarcina de a hotărî că principiul contributivității afirmat în art. 2 din Legea nr. 19/2000 și dezvoltat în art. 78 alin. 1 din același act normativ primează și că, independent de caracterul permanent sau nepermanent al unor venituri și de faptul ca au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, acestea trebuie luate în considerare la stabilirea drepturilor de pensie.
Având în vedere că reclamanta a fost pensionata în baza Legii nr. 19/2000 și văzând dispozițiile art. 169 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, potrivit căruia "pensia recalculată se acordă începând cu luna următoare celei în care s-a depus cererea de recalculare", Tribunalul, în baza art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 a obligat pârâta să emită o decizie, prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei, retroactiv, începând cu data de 01.04.2009, cu luarea în considerare și a veniturilor reprezentând sporul de fidelitate de 7,5% atestate de adeverința nr. 02942 din 27.05.2005 emisă de și a veniturilor atestate de adeverințele nr. 289 și 290 din 20.03.2009.
Cererea reclamantei de a fi obligată pârâta la recalcularea pensiei prin valorificarea sporului de vechime în muncă de 15% de care a beneficiat în perioada 01.04.1991 - 01.04.1992 și care este menționat în adeverința nr. 02942 din 27.05.2005 este neîntemeiată, întrucât, așa cum rezultă din buletinul de calcul aflat la dosar la fila nr. 8, pentru perioada respectivă, pârâta i-a valorificat procentul de 15% de vechime în muncă.
În consecință, instanța a admis în parte acțiunea, numai referitor la celelalte venituri la care se referă adeverințele depuse la dosar.
mpotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a - VII -a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Potrivit art. 4 și 5 din Legea nr. 2/1983 care reglementa lucrul în "acord global", pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și a altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și a compensațiilor prevăzute de lege.
Acesta este motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Hotărârea pronunțată de către instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9. pr. civ.), astfel, raportând considerentele sentinței civile recurate la prevederile Legii nr. 19/2000, s-au constatat următoarele:
Instanța de fond nu a respectat principiul solidarității sociale și principiul obligativității, ambele statuate de art. 2 lit. c) din Legea 19/2000.
Potrivit art. 2, "sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază:
c) principiul solidarității sociale, conform căruia participanții la sistemul public își asumă reciproc obligații și beneficiază de drepturi pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea riscurilor sociale prevăzute de lege;
d) principiul obligativității, potrivit căruia persoanele fizice și juridice au, conform legii, obligația de a participa la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor."
În motivarea hotărârii judecătorești, instanța de fond acordă reclamantului dreptul de a i se recalcula cuantumul pensiei, cu luarea în considerare a acordului global. Astfel cum prevede în mod imperativ art. 26 din Legea 19/2000, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând participarea salariaților la profit, premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Potrivit art. 26, contribuția de asigurări sociale nu se datorează asupra sumelor reprezentând:
a) prestații de asigurări sociale care se suportă din fondurile angajatorului și care se plătesc direct de acesta, potrivit prezentei legi;
b)drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul încetării raporturilor de muncă, încetării raporturilor de serviciu, încetării mandatului sau a calității de membru cooperator, altele decât cele acordate potrivit legii pentru perioada de preaviz;
c) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizațiile de delegare, detașare și transfer, precum și drepturile de autor;
d) sumele reprezentând participarea salariaților la profit;
e) premii și alte drepturi exceptate prin legi speciale.
Sumele asupra cărora nu se datorează contribuția de asigurări sociale, prevăzute la alin. 1 lit. b), e), nu se iau în considerare la stabilirea cuantumului prestațiilor de asigurări sociale.
Sporurile cu caracter permanent care se au în vedere la calcularea drepturilor de pensie sunt cele prevăzute de Legea 49/1992 și OUG nr. 4/2005.
Potrivit punctului VI din anexa OUG nr. 4/2005, nu fac parte din sporurile cu caracter permanent prevăzute de normele în vigoare, veniturile realizate în acord global de către contestatoare.
Nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001:
1) formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regim ori după timp, pe bază de tarif sau cote procentuale;
2) participarea la beneficii a oamenilor muncii din unitățile economice;
3) premiile anuale și primele acordate în cursul anului pentru realizări deosebite,
4) recompensele cu caracter limitativ, acordate personalului din unele sectoare de activitate;
5) diurnele de deplasare și de delegare, indemnizații de delegare, detașare și transfer;
6) drepturile de autor;
7) drepturile plătite potrivit dispozițiilor legale, în cazul desfacerii contractului de muncă,
8) al 13-lea salariu;
9) alte sporuri care nu au un caracter permanent.
Prin sentința civilă nr. 5424/22.06.2009, instanța de fond a obligat Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de pensie prin care să recalculeze pensia pentru limită de vârstă, retroactiv, cu începere din data de 01.04.2009, cu luarea în considerare a adeverințelor nr. 02942/27.05.2005, nr. 289 și 290/20.03.2009 emise de SC B SA.
Asupra acestui fapt s-a pronunțat Curtea Constituțională prin decizia nr. 736/24.10.2006 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la pct. VI din Anexa la OUG nr. 4/2005, privind recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat.
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că acesta este nefondat.
Astfel, se reține că fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora
s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentei, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele depuse la dosar.
Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972 dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Or, veniturile suplimentare obținute de petentă au avut caracter permanent, fiind incluse în câștigul brut realizat, față de care s-a reținut și virat contribuția de asigurări sociale, astfel că trebuie avute în vedere la recalcularea pensiei.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el, dar nu-l respectă, pentru ca soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNCIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr.5424/22.06.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-contestatoare, cu domiciliul în B,-,.1,.C,.4..76, sector 2.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./19.01.2010.
Jud. fond:
Președinte:Nadia Raluca IlieJudecători:Nadia Raluca Ilie, Dragoș Alin Călin
