Cerere recalculare pensie. Decizia 865/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6784/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.865/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6765/30.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.25207/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 25.01.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
După reținerea cauzei în pronunțare, dar nu înainte de închiderea dezbaterilor, se prezintă reprezentantul avocat al intimatului-reclamant, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/22.01.2010 si chitanța nr.378/17.02.2010.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.06.2009 pe rolul Tribunalului București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr.25207/3/AS/2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B solicitând în baza prevederilor OG 19/2007 și OG nr. 4/2005, să fie obligată pârâta să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei din sistemul public - tipul pensiei: limită de vârstă, în care, la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani. Totodată, a mai solicitat obligarea pârâtei la plata diferențelor dintre pensia încasată și cea cuvenită, cu 3 ani înainte de data formulării acțiunii și plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este pensionat pentru limită de vârstă conform Legii nr. 3/1997 iar drepturile inițiale au fost stabilite începând cu data de 25.02.1982.
Prin sentința civilă nr. 6765/30.10.2009, Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B; a obligat intimata să emită o nouă decizie de recalculare a pensiei conform OUG 4/2005, în care la stabilirea punctajului mediu anual, să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 ani, începând cu 12.06.2006; a obligat intimata la plata diferențelor de drepturi de pensie începând cu 12.06.2006; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin decizia nr.59550/23.05.2007 pârâta a recalculat drepturile de pensie cuvenite reclamantului în baza OUG nr. 4/2005, stabilind in favoarea acestuia, începând cu data de 01.07.2005, o pensie pentru limita de vârsta in cuantum de 439 lei, pe baza unui punctaj mediu anual de 1,10907 puncte.
Din buletinul de calcul aferent deciziei rezulta ca parata a utilizat, la determinarea punctajului mediu anual, un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Drepturile de pensie ale reclamantului s-au născut in baza Legii nr. 3/1977, acestea fiind stabilite inițial în data de 01.03.1982, astfel cum rezulta din decizia nr. 96721/25.02.1982. Prin urmare, acesta este actul normativ care trebuie avut in vedere pentru a verifica daca parata a aplicat in mod corect dispozițiile legale privind stagiul complet de cotizare.
Aceasta întrucât potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare in vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
In Legea nr. 3/1977 se arata la art. 14 ca pentru o activitate desfășurata in grupa întâi de munca de cel puțin 20 ani stagiul complet de cotizare este de 20 de ani.
In speța de fata, reclamantul a desfășurat timp de 20 ani activități încadrate in grupa întâi de munca. Din decizia nr. 67796/08.01.2009 rezulta că reclamantul a lucrat in locuri de munca ce se încadrează in grupa întâi de munca timp de 20 ani si 15 zile.
Instanța de fond nu poate reține opinia intimatei în sensul că contestatorul nu a fost pensionat în baza unei legi speciale și nu poate beneficia de stagiu complet derogator, deoarece în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977.
În acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 40/22.09.2008 pronunțata în dosarul nr. 16/2008 prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de conducere al Curții de Apel Timișoara, statuându-se că Dispozițiile art. 77 alin.2 raportat la art. 43 alin.l și alin.2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - decizie care este obligatorie potrivit art. 329 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Raportând situația de fapt expusa la dispozițiile legale menționate, instanța de fond a constatat acțiunea întemeiata, întrucât pensia reclamantului trebuia calculata pe baza unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, criticând sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivarea cererii de recurs se arată că sentinta instantei de fond este criticabila sub aspectul analizarii probelor administrate al aplicarii gresite a prevederilor legale.
Potrivit Normelor Metodologice de Aplicare a HG nr.1550/2004 emise ce CNPAS, singurii beneficiari ai stagiilor complete de cotizare de 15, 20, si 25, sunt cei care au beneficiat in momentul iesirii la pensie de o lege speciala care sa le confere aceste drepturi.
Invedereaza instantei de recurs faptul ca reclamantul nu a beneficiat de nicio lege speciala, deci prin urmare, conform prevederilor Legii nr.19/2000 si Normelor de Aplicare a HG nr.1550/2004, emise de CNPAS, acesta nu poate beneficia de un stagiu complet de cotizare de 20 ani la stabilirea drepturilor de pensie.
Anterior intrarii in vigoare a Legii nr. 19/2000 locurile de munca erau incadrate potrivit legii nr. 3/1977 in grupe de munca respectiv: - grupa I de munca si grupa a II de munca.
Noua lege a renuntat la acest sistem de clasificare a locurilor de munca, insa potrivit art. 18 alin. 2 " cotele de contributii de asigurari sociale sunt diferentiate in functie de conditiile de munca normale, deosebite sau speciale"
In art.19 legea defineste categoria locurilor de munca in conditii deosebite, dar nu le enumara, prevazand ca acestea se stabilesc prin hotarare de guvern.
Art. 20 din lege stabileste, insa, in mod expres locurile de munca in conditii speciale, care nu coincid decat in parte cu cele incadrate in fosta grupa I de munca. O mare parte din locurile incadrate anterior in grupa I de munca, se regasesc in prezent in grupa locurilor de munca in conditii deosebite.
In consecinta grupa I si II de munca pe Legea nr. 3/1977 nu este asimilata de legea nr. 19/2000 in cadrul conditiilor speciale de munca.
De asemenea contributia de asigurari sociale a fost platita la nivelul cotelor stabilite pentru Grupa I de munca potrivit legii nr. 3/1977, precum și Ordinului Nr. 50/1990 Anexa 1 pct. 1 alin.6, precum și HG Nr. 267/1990.
Prin art.43 legea nr. 19/2000 stabileste norme derogatorii cu privire la stagiu si varsta de pensionare pentru cei care si-au desfasurat activitatea in locuri de munca in conditii speciale, nu in grupa I de munca potrivit legii nr. 3/1977.
Astfel, asiguratii care si-au desfasurat activitatea in locurile de munca prevazute la art. 20 lit.a (limitativ prevazute, nu aceleasi ca cele din grupa I de munca) si care au realizat un stagiu de cotizare de cel putin 20 ani in aceste conditii, beneficiaza de pensie pentru limita de varsta si vechime completa incepand cu varsta de 45 de ani.
Instanta de fond isi intemeiaza hotararea pe o lege abrogata (L3/1977, NU SE PUNEA PROBLEMA PUNCTAJULUI MEDIU ANUAL SI A STAGIU COMPLET DE ). Legea nr.19/2000 nu prevede decat stagiu complet de cotizare de 25 si 30 ani.
Instanta de fond considera ca Normele CNPAS, precum si interpretarea legii de catre Casa de Pensii a Municipiului B este eronata: "intrucat nu exista nicio ratiune pentru a considera ca pententul nu se afla intr-o situatie identica cu persoanele care au beneficiat de dispozitiile HG nr.478/1990"; prin aceasta instanta de fond incalcand rațiunea si principiul latin: unde legea nu distinge, nici noi nu putem distinge, exprimat în adagiul latin "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus".
Practic, instanta de fond extrapoleaza dispozitiile unei legi speciale in generalitatea spetelor in ceea ce priveste lucrul in grupe de munca, considerand-Ie identice.
Atata timp cat legiuitorul a promulgat o lege speciala, se intelege ca aceasta se aplica numai in anumite situatii, nelasand loc de interpretari ulterioare.
Din considerentele sentintei reiese faptul ca daca recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului face aplicarea intocmai a legii, se considera astfel ca ar fi in culpa procesuala, pentru motivul ca nu a generalizat aceste dispozitii, aplicandu-Ie tuturor pensionarilor care au peste 20 ani lucrati in grupa I de munca.
Culpa procesuala se poate dovedi prin neindeplinirea atributiilor sau prin savarsirea unei fapte ilicite.
Obligarea Casei de Pensii a Municipiului B la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 600 lei, onorariu care oricum ar fi trebuit cenzurat de catre instanta de fond in temeiul art. 274 alin. 3, avand in vedere speta, cat si singurul termen de judecata, este data cu incalcarea a legii si principiilor de drept, prin netemeinicia considerentelor sentintei.
Considera ca stagiul complet de cotizare de 30 de ani utilizat de Sector 2 la recalcularea drepturilor de pensie este cel corect.
Cercetand sentinta recurata prin prisma criticilor formulate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prima instanta a retinut in mod corect ca drepturile de pensie ale intimatului reclamant s-au nascut la data de 01.03.1982, in baza Legii nr. 3/1977, act normativ care trebuie avut in vedere pentru determinarea stagiului complet de cotizare aplicabil.
Aceasta intrucat potrivit art. 2 alin. 3 din nr.HG 1550/2004 privind efectuarea operatiunilor de evaluare in vederea recalcularii pensiilor din sistemul public, stabilite in fostul sistem al asigurarilor sociale de stat potrivit legislatiei anterioare datei de 1 aprilie 2001, in conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000, "pentru persoanele ale caror drepturi de pensie s-au deschis in intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977".
Legea nr. 3/1977 nu cuprindea notiunea de "stagiu complet de cotizare", care a fost introdusa abia incepand cu Legea nr. 19/2000.
In art. 41 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 se prevede ca "stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați. Atingerea stagiului complet de cotizare se va realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a prezentei legi, prin creșterea acestuia,pornindu-se de la 25 de ani pentru femei și de la 30 de ani pentru bărbați, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3."
Art. 8 din Legea nr. 3/1977 prevedea ca "personalul muncitor care are o vechime in munca de minimum 30 ani barbatii si 25 ani femeile are dreptul la pensie pentru munca depusa si limita de virsta, la implinirea virstei de 62 ani barbatii si 57 ani femeile."
Din coroborarea acestor dispozitii legale rezulta ca notiunea de "stagiu complet de cotizare" prevazuta de Legea nr. 19/2000 corespunde notiunii de "vechime in munca" prevazuta de Legea nr. 3/1977.
De altfel, si in art. 2 alin. 1 din HG nr. 1550/2004 se arata ca "stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezinta vechimea integrala in munca prevazuta de legislatia in vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiaza sau care i se cuvine la data inceperii operatiunilor de evaluare."
Odata retinut acest aspect, se observa ca art. 8 din Legea nr. 3/1977 reprezenta norma generala in materie de vechime in munca necesara pentru deschiderea dreptului la pensie, dispozitii speciale fiind prevazute pentru cei care isi desfasurau activitatea in grupe superioare de munca.
Astfel, conform art. 14 din Legea nr. 3/1977, "persoanelor care au lucrat efectiv cel putin 20 ani in locuri care, potrivit legii, se incadreaza in grupa I de munca, sau cel putin 25 ani in grupa II de munca, la stabilirea pensiei li se ia in calcul, pentru fiecare an lucrat in aceste grupe cite:
a) un an si sase luni pentru grupa I de munca;
b) un an si trei luni pentru grupa II de munca.
(2) Pe aceasta baza persoanele care au lucrat in grupele I si II de munca au dreptul, la cerere, sa fie pensionate, la implinirea virstei de:
a) 52 ani, pentru grupa I si 57 ani pentru grupa II, barbatii;
b) 50 ani pentru grupa I si 52 ani pentru grupa II, femeile.
(3) Persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de alin. (1) sint pensionate, la cerere, si la 50 de ani, atit barbatii cit si femeile din grupa I de munca, si la 55 ani barbatii sau 50 de ani femeile, din grupa II de munca."
Desi, aparent, textul este concentrat pe aspectele privitoare la reducerea varstei standard de pensionare, nu se poate face abstractie de faptul ca, in mod real, dupa 20 de ani de activitate in grupa I de munca, asiguratii se puteau inscrie la pensie pentru limita de varsta, daca indeplineau si conditia privitoare la varsta redusa. Prin urmare, aceasta era vechimea in munca ceruta de lege pentru a putea solicita pensie pentru limita de varsta, ceea ce inseamna ca acesta era stagiul complet de cotizare, dupa terminologia folosita de Legea nr. 19/2000.
In speta, intimatul reclamant a desfasurat timp de peste 20 ani activitati incadrate in grupa I de munca. Prin urmare, în mod legal și temeinic, facand o corecta aplicare a legii, prima instanță a stabilit că stagiul complet de cotizare in cazul intimatului reclamant este de 20 de ani, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Nu sunt incidente in cauza nici prevederile OUG nr. 100/2008, conform carora pentru activitatea desfasurata in grupe superioare de munca asiguratii beneficiaza de acordarea unui punctaj suplimentar.
Art. II alin. 1 lit. a) din acest act normativ, mentioneaza ca aceste prevederi se aplica si persoanelor ale caror drepturi de pensie au fost recalculate in baza OUG nr. 4/2005. In continuare, textul mai prevede si ca punctajul suplimentar nu se acorda " persoanelor in cazul carora pentru determinarea punctajului mediu anual s-a utilizat vechimea in munca necesara deschiderii dreptului la pensie prevazuta de acte normative cu caracter special."
Or, exact aceasta este situatia din speta de fata: intimatul reclamant beneficiaza de un stagiu complet de cotizare derogator, de 20 de ani, in cazul sau nefiind aplicabile majorarile de punctaj prevazute de OUG nr. 100/2008.
Nu va fi retinuta nici sustinerea recurentei, in sensul ca stagiul complet de cotizare derogator s-ar aplica numai celor care au beneficiat de acte normative cu caracter special, cu ocazia iesirii la pensie. Recurenta face referire la o alta ipoteza, reglementata de art. 2 alin. 4 (si nu 3) din HG nr. 1550/2004, care are in vedere un alt caz de stagiu derogator, prevazut pentru cei care si-au desfasurat activitatea un anumit numar de ani la unitati precum SC SA, SC SA, SC SA etc, in cazul carora s-au aplicat HG nr. 478/1990, HG nr. 481/1990, HG nr. 1223/1990. Desi chestiunea in discutie este reglementata in mod identic atat in art. 14 din Legea nr. 3/1977, cat si in cuprinsul HG nr. 478/1990, nr. 481/1990, nr. 1223/1990, adica prin referire exclusiv la reducerea varstei de pensionare si la numarul minim de ani ceruti a fi lucrati in acele conditii de munca (intrucat, la momentul adoptarii lor, nu aparuse notiunea de stagiu complet de cotizare), recurenta recunoaste si da eficienta juridica numai acelor acte normative cu caracter special.
Curtea va inlatura si critica recurentei, in sensul ca instanta de fond si-a intemeiat hotararea pe un act normativ abrogat, respectiv Legea nr. 3/1977. Din cele mai sus expuse, rezulta ca temeiul legal al solutiei pronuntate il constituie art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004, act normativ in vigoare, care face trimitere la vechimea in munca prevazuta de Legea nr. 3/1977, pentru a beneficia de pensie pentru limita de varsta. Asadar, stagiul complet de cotizare ( a se citi "vechimea integrala in munca ceruta pentru iesirea la pensie ") este preluat din Legea nr. 3/1977, in prezent abrogata, numai prin efectul trimiterii existente in norma in vigoare.
A mai sustinut recurenta ca, in speta, nu este aplicabil nici stagiul complet de cotizare derogator prevazut de art. 43 din Legea nr. 19/2000, pentru cei care si-au desfasurat activitatea in conditii speciale de munca. Sustinerea este adevarata, dar este fara relevanta in speta, intrucat prima instanta nu si-a intemeiat hotararea pe dispozitiile art. 43 din Legea nr. 19/2000, ci pe art. 2 alin. 3 din HG nr. 1550/2004, raportat la art. 14 din Legea nr. 3/1977.
Art. 43 din Legea nr.19/2000 este incident numai in cazul persoanelor ale caror drepturi de pensie s-au nascut in baza Legii nr. 19/2000, adica dupa data de 01.04.2000. Pentru cei pensionati anterior, in baza Legii nr. 3/1977, cum este cazul reclamantului, exista act normativ special, HG nr. 1550/2004, care a fost aplicat in mod corect de catre instanta de fond. Aceasta chestiune a fost dezlegata, de altfel, si de catre Inalta C de Casatie si Justitie, intr-un recurs in interesul legii, prin decizia nr. 40/22.09.2008.
In ceea ce priveste cheltuielile de judecata la plata carora a fost obligata parata de catre instanta de fond, Curtea apreciaza ca exista o culpa procesuala a institutiei parate, care refuza sa aplice o dispozitie legala suficient de si, in acest fel, prejudiciaza drepturile reclamantului. Prin urmare, in mod corect a facut aplicarea art. 274.proc.civ. si a obligat parata la plata cheltuielilor de judecata.
In recurs, vor fi, de asemenea, incidente dispozitiile art. 274.proc.civ. recurenta parata urmand a fi obligata la plata catre intimatul reclamant a sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.6765/30.10.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr.25207/3/AS/2009 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurenta la plata sumei de 600 lei către intimat, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./tehnored.
2.ex./02.03.2010.
Jud.fond:;
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
