Cerere recalculare pensie. Decizia 867/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6764/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 867/
Ședința publică de la 17.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Lizeta
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1221/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(2522/2009) în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că recurentul-reclamant a formulat cerere precizatoare, înregistrată la dosar la data de 08.02.2010, după care,
Nemaifiind cereri formulate, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, având în vedere că s-a solicitat ca judecata să se desfășoare și în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1221/F/29.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii
În considerente a reținut că, potrivit deciziei de pensionare nr.-/29.11.2007, rezultă că reclamantul-contestator, la data pensionării, a avut o vechime în grupa I de muncă de 27 de ani, 7 luni și 5 zile determinată în baza Legii nr.3/1977.
La determinarea punctajului mediu anual al reclamantului, pârâta a avut în vedere un stagiu complet de cotizare de 30 ani, conform Legii nr. 19/2000.
În cauză, în raport de data la care drepturile de pensie ale contestatorului au fost stabilite, respectiv 01.10.2002, la recalculare se aplică dispozițiile art. 4 alin. 1 din OUG nr.4/2005 potrivit cărora determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor HG nr. 1550/2004.
Potrivit art. 2 alin. 4 din HG nr. 1550/2004 pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea 3/1977.
Ori, în cazul contestatorul5zile, dar drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite începând cu data de 01.10.2002, stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea 3/1977, adică de 30 ani.
Înalta Curte de Casație și Justiție soluționând recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008, pronunțată în dosarul nr. 16/2008, a admis că dispozițiile art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 -31 martie 2001 și care si-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Prin recursul formulat a arătat că sentința civila nr. 1221/F pronunțata de către Tribunalul Ialomița în ședința publica din data 20 octombrie 2009 instanța de fond soluționând cauza a respins cererea formulata de către pe considerentul ca drepturile de pensie nu au fost stabilite anterior datei de 31 martie 2001, in cauza nefiind aplicabile dispozițiile cuprinse in decizia nr. 40 din 22 septembrie 2008 (recurs in interesul legii) pronunțata de către Înalta Curte de Casație si Justiție.
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru limita de vârsta conform deciziei de pensionare nr. - din data de 29.11.2002 drepturile de pensiei fiind stabilite in conformitate cu prevederile Legii nr. 19/2000.
Prin decizia de pensionare sus-menționata s-a constatat ca recurentul a realizat o vechime in grupa I de muncă de 27 ani 7 luni si 5 zile, vechime stabilita conform Legii nr. 3/1977.
În cadrul Legii nr. 19/2000 sunt prevăzute doua categorii de locuri de munca, mai precis in cadrul art. 20, respectiv locuri de munca in condiții deosebite si locuri de munca in condiții speciale. Cele doua categorii de locuri de munca prevăzute în Legea nr.19/2000 beneficiază de un tratament juridic egal.
de muncă au fost inițial stabilite prin Decretul nr. 215 din 1977 publicat in Buletinul Oficial nr. 70 din 16.07.1977, ulterior abrogat.
Prin Hotărârea Guvernului nr. 1025 din 2003 s-a stabilit metodologia si criteriile de încadrare a persoanelor în locuri de munca în condiții speciale cu referire la art. 20 din Legea nr.19/2000.
Conform celor menționate în actul normativ sus-menționat, în cadrul art. 2 alin. 1 lit. a) se prevede: art. 2 alin. (1) criteriile pentru încadrarea persoanelor în locurile de muncă în condiții speciale sunt următoarele:
- încadrarea locurilor de munca în grupa I de muncă, anterior datei de 1 aprilie 2001;
- desfășurarea activității în condiții speciale pe durata programului normal de lucru din luna respectivă numai în locurile de muncă definite la art. 1 lit. a);
- existența la locurile de muncă în condiții speciale a unor factori de risc care nu pot fi înlăturați, în condițiile în care s-a luat măsurile tehnice și organizatorice pentru eliminarea sau diminuarea acestora, în conformitate cu legislația de protecție a muncii în vigoare;
- efectele asupra persoanelor din punct de vedere al securității și sănătății în muncă, datorate în exclusivitate unor cauze profesionale și înregistrate pe perioada ultimilor 15 ani;
- efectele asupra capacității de muncă și stării de sănătate, evaluate în baza datelor medicale înregistrate la nivelul cabinetelor medicale de întreprindere, de structurile medicale de medicina muncii sau la comisiile de expertizare a capacității de muncă, pe perioada ultimilor 15 ani.
Încadrarea persoanelor în locuri de muncă în condiții speciale se va realiza în condițiile îndeplinirii tuturor criteriilor menționate la alin. (1).
Munca efectuata de către recurent anterior datei de 1 aprilie 2001 se încadrează, conform reglementarilor anterioare si conform deciziei de pensionare, in grupa I de munca.
Mai mult, aceeași precizare este prezenta si in cadrul art. 9 din același act normativ: art. 9 "locurile de muncă încadrate în condiții speciale potrivit legii se consideră în aceste condiții și pe perioada încadrată în grupa I de muncă conform legislației anterioare, cu excepția activității prevăzute la art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, în care și perioada încadrată în grupa a-II-a de că se consideră în aceste condiții."
De asemenea, din analiza cărții de munca depusa la dosarul cauzei reiese ca nu a fost încadrat un loc de munca conform art. 20 alin. 1 lit. b) din Legea nr.19/2000, funcțiile îndeplinite de recurent fiind în directă legătura cu siguranța circulației in accepțiunea anexa la Ordinul nr. 215 din 1999 de Ministerul Transporturilor.
Având în vedere cele menționate în nr.HG1025/2003 în cadrul art. 2 și în cadrul art. 9, documentația depusa la dosarul cauzei (carte de munca, decizii de pensionare) recurentul consideră că în cauza de față îi sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin. 2 coroborat cu anexa nr. 4 din Legea 19/2000.
Intimata nu a formulat intampinare.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul recurentului-reclamant este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Dreptul de pensie al recurentului-reclamant pentru limita de varsta si munca depusa s-a deschis la data de 1.10.2002, in baza deciziei nr.-/2002.
Prin urmare, recurentului-reclamant ii sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000, in vigoare la data pensionarii, pentru stabilirea drepturilor de pensie, care acorda anumite efecte perioadei lucrate in grupele de munca, dar nu prevede un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, asa cum solicita recurentul-reclamant. Acesta a realizat un stagiu de cotizare in grupa I de munca de 27 ani, 7 luni și 5 zile, recunoscut de parata la emiterea deciziei. Chiar daca la momentul realizarii acestui stagiu era in vigoare Legea nr. 3/1977, la data pensionarii era in vigoare o alta lege care nu mai prevedea acordarea unui stagiu de cotizare de 20 de ani, pentru o vechime in grupa I de munca de peste 20 de ani.
Activitatea depusa de recurent in grupa I de munca nu este asimilata cu cea prestata in conditii speciale de munca, iar art. 20 si anexa 4 din Legea nr. 19/2000 la care recurentul face referire nu ii sunt aplicabile si, oricum, nu prevad stagiul de 20 de ani.
Nu s-ar putea retine nici existenta unei discriminari fata de celelalte categorii de asigurati, pensionati anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, deoarece este vorba de aplicarea unor dispozitii legale ale caror conditii nu sunt indeplinite de catre recurent, fiind vorba de optiunea legiutorului in stabilirea drepturilor de pensie. Alte categorii de pensionari ce indeplinesc aceste coditii nu se afla intr-o situatie similara, astfel incat nu se poate vorbi de discriminare.
Curtea consideră că prin acțiunile în justiție pot fi valorificate doar drepturi recunoscute și ocrotite de lege, or, câtă vreme drepturile solicitate de către recurent nu sunt prevăzute de Legea nr.19/2000 aplicabilă raportului juridic dedus judecății, ținând cont și de principiul separației puterilor în stat, acordarea unor drepturi neprevăzute de lege ar presupune depășirea limitelor puterii judecătorești și legiferarea acordării unor drepturi neprevăzute în legislația specială.
Nu există nici o prevedere legală sau constituțională prin care să se confere instanțelor judecătorești competența de a desființa sau înlătura norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât printr-o asemenea practică s-ar încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.4 din Constituție, cât și prevederile art. 61 alin.1, în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
Pentru aceste considerente, prima instanta a facut o interpretare si o aplicare a legii, neexistand un alt motiv de nelegalitate si netemeincie, astfel incat, în baza art. 312 din Codul d e procedura civila, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.1221/F/20.10.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița -Secția Civilă în dosarul nr-(2522/2009) în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./24.02.2010
Jud. fond:.A
.
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Silvia Georgiana Ignat, Lizeta
