Cerere recalculare pensie. Decizia 959/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 959
Ședința publică de la 13 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect asigurări sociale privind recursul formulat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr. 1116 din 10.06.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I și intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la prim termen și că s-a solicitat judecata în lipsă.
Instanța constată recursul formulat în termen și motivat.
Intimatul depune întâmpinare la dosar. Arată că a comunicat un exemplar de pe întâmpinare reprezentantului recurentei și că nu are de formulat alte cereri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I depune delegație la dosar și declară că nu solicită termen pentru studiul întâmpinării.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Consilierul juridic pentru recurenta Casa Județeană de Pensii I solicită admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și respingerea recursului. Mai solicită să se aibă în vedere motivele de recurs detaliate în scris. Arată că sporul de 30% nu se regăsește în prevederile G nr.4/2005 și că acesta era o indemnizație pentru detașare.
Intimatul solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond. Arată că sporul de 30% nu era o indemnizație, ci un spor pentru condiții deosebite de grele.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. 2053/99/27.02.2009, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii I solicitând a i se lua în considerare la calcularea pensiei sporul de căldură de 30% pe care l-a primit în țară lucrând în perioada 1981- 1983 în Libia.
Pârâta Casa Județeană de Pensii a depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii pentru următoarele motive:
Prin decizia nr. -/29.05.2008 privind recalcularea pensiei din sistemul public a fost recalculată pensia cu recunoașterea unui stagiu realizat în gr. I de muncă.
Referitor la sporul de 30% dovedit cu adeverința nr. 982/2008 nu a fost valorificat întrucât nu este prevăzut de OUG nr. 4/2005.
Prin adresa nr. 79247/ 9.01.2009 Casa Județeană de Pensii a comunicat contestatorului modalitatea de determinare a punctajului mediu anual. De asemenea, se comunică contestatorului ca sporul de 30% nu poate fi valorificat întrucât nu se regăsește în prevederile OUG nr. 4/2005.
Ulterior contestatorul depune la dosarul de pensionare adeverința nr. 7106/ 13.08.1997 eliberată de SC A iar prin decizia nr. -/6.04.2009 privind recalcularea pensiei din sistemul public a fost recalculată pensia cu recunoașterea perioadelor 15.02.1972- 14.05.1973, 18.03.1969- 13.03.1971 ca fiind vechime în gr. a II- a de muncă.
Prin decizia nr. -/10.04.2009 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, pensia contestatorului a fost recalculată conf. art. 64 din Legea nr. 19/2000.
Pârâta a mai susținut referitor la valorificarea sporului de 30%, dovedit cu adeverința nr. 982/ 14.04.2008, următoarele:
Deoarece contestatorul este înscris la pensie în temeiul Legii nr. 3/ 1977, pensia a fost evaluată și a făcut obiectul recalculării, aplicându-se dispozițiile OUG nr. 4/ 2005.
În cuprinsul OUG nr. 4/ 2005 se prevede în mod expres că nu se iau în calcul la stabilirea punctajului mediu anual acele venituri care, potrivit legislației anterioare, nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor.
Astfel, în anexa actului normativ susmenționat sunt indicate sporurile îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04. 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual.
La pct. II sunt indicate sporurile, îndemnizațiile și majorările de retribuții tarifare prevăzute în Legea nr. 57/ 1974 - Legea retribuirii după cantitatea și calitatea muncii.
Legea nr. 57/1974 a reglementat retribuirea salariaților și în perioada în care contestatorul a fost detașat în Libia.
Sporul a cărui valorificare o solicită contestatorul nu se regăsește în disp. Legii nr. 57/ 1974 preluate de nr.OUG 4/ 2005.
Este adevărat că la pct. IV din nr.OUG 4/2005 se reglementează că se utilizează la determinarea punctajului mediu anual și alte sporuri acordate de ministerele de resort, conf. prevederilor actelor normative în vigoare în diverse perioade, evidențiate împreună cu salariile aferente în statele de plată și pentru care s-a datorat și s-a virat contribuția de asigurări sociale.
Sporul primit de contestator în temeiul Decretului nr. 162/ 01.01.1978 nu intră în categoria susmenționată deoarece acești 30% reprezintă o majorare a îndemnizației lunare în lei pe care contestatorul o primea în țară pe perioada detașării, care se acordă separat de retribuția tarifară.
La determinarea punctajului mediu anual se utilizează retribuțiile tarifare la care se adaugă majorările, îndemnizațiile și sporurile, potrivit dispozițiilor legale.
Întrucât această majorare nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, nu se regăsește în anexa OUG nr. 4/ 2005, în mod corect nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual.
La termenul de judecată din 10.06.2009 reclamantul a formulat o cerere prin care solicita și acordarea de daune morale, dar la același termen a renunțat la judecata acestui capăt de cerere.
Prin sentința civilă nr. 1116/10.06.2009, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, și, în consecință:
A obligat pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor din perioada 01.04.1982-06.01.1984, reprezentând majorarea cu până la 30% a îndemnizației lunare, prevăzute în adeverința nr. 982/14.04.2008.
În baza disp. art.246 Cod procedură civilă, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/ 16.08.2005 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii I, reclamantul a fost înscris la pensie de invaliditate, în temeiul Legii nr.3/1977.
Ulterior, drepturile de pensie ale reclamantului au fost recalculate în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, fiind emisă decizia nr.17238/10.04.2009.
În anul 2008, prin cererea nr. 2272/22.04.2008, reclamantul a solicitat recalcularea drepturilor de pensie prin luarea în considerare a adeverințelor nr- nr. 982/14.04.2008.
Prin decizia nr. -/29.05.2008 a fost recalculată pensia reclamantului, fiind valorificată doar adeverința nr. 597/01.07.2007.
Prin decizia nr. 17238/10.04.2009, reclamantul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și pentru limită de vârstă, în temeiul disp. art. 64 din Legea nr. 19/2000.
S-a mai reținut de către instanță că atât din cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii acestei deciziei de pensie din 29.05.2008, cât și din cuprinsul documentației care a stat la baza emiterii acestei deciziei de pensie din 10.04.2009 rezultă că pârâta, la stabilirea drepturilor de pensie, nu a luat în considerare veniturile înscrise în adeverința nr. 982/14.04.2008.
Din cuprinsul adeverinței nr. 982/14.04.2008 rezultă veniturile realizate de reclamant în perioada 01.04.1982 - 06.01.1984, respectiv faptul că în această perioadă a beneficiat de o majorare de până la 30% a indemnizației lunare.
De asemenea, din cuprinsul acestei adeverințe rezultă că unitatea a calculat și virat contribuțiile de asigurări sociale.
Potrivit art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, sistemul public de pensii, ce garantează dreptul la asigurări sociale de către stat, funcționează având ca principiu de bază, printre altele, principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale acordându-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Având în vedere dispozițiile legale menționate, precum și faptul că unitatea a calculat și virat contribuția de asigurări sociale, instanța a reținut că veniturile înscrise în adeverința nr. 982/14.04.2008 nu pot fi excluse de la calculul pensiei.
În consecință, în mod greșit intimata nu a luat în considerare adeverința /14.04.2008.
În ce privește cererea reclamantului având ca obiect obligarea pârâtei la plata de daune morale, formulată la termenul de judecată din 10.06.2009, instanța - având în vedere că la același termen reclamantul a renunțat la judecata acesteia - în temeiul disp. art. 246.pr.civ. va lua act de renunțarea acestuia la judecata cererii.
În consecință, pentru considerentele reținute, tribunalul a admis acțiunea formulată de reclamant obligând pârâta să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantului cu luarea în considerare a veniturilor din perioada 1.04.1982- 6.01.1984, luând act și de renunțarea reclamantului la judecata cererii având ca obiect daune morale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii I, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit și-a întemeiat prima instanță soluția pe principiul contributivității, întrucât acesta guvernează sistemul public de pensii după 01.04.2001 și nu poate fi aplicat situațiilor de stabilire și calculare a pensiilor anterior acestei date, având în vedere principiul neretroactivității legii civile.
Pe de altă parte, principiul contributivității se definește prin raportare atât la contribuția angajatorului, cât și la contribuția individuală de asigurări sociale.
Ori, anterior Legii 19/2000, contribuția de asigurări sociale se plătea doar de către angajator, prin aplicarea unui procent la o sumă globală, respectiv câștigul brut realizat de întregul personal salariat. Doar pentru pensia suplimentară se reținea o contribuție de 2%, 3% sau 5% din salariul tarifar. Baza de calcul a acestei contribuții nu o constituia venitul brut realizat de salariat, ca în cazul contribuției datorate de angajatori în baza Decretului 389/1972 și ca în situația contribuției individuale a asiguraților, prevăzută de art.18 alin.1 lit.a din Legea 19/2000.
pentru valorificarea veniturilor suplimentare la calculul pensiilor este ca acestea să fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor, așa cum prevede expres OUG 4/2005. Sporul pe care-l solicită reclamantul nu se regăsește între cele prevăzute de Legea 57/1974, preluate de OUG 4/2005; el reprezenta, conform Decretului 162/01.01.1978, o majorare a indemnizației lunare pe care reclamantul o primea în țară pe perioada detașării, indemnizație care se acorda separat de retribuția tarifară.
Ori, conform OUG 4/2005, la determinarea punctajului mediu anual se utilizează retribuțiile tarifare, la care se adaugă majorările, indemnizațiile și sporurile legale, care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Întrucât majorarea prevăzută în adeverință nu se regăsește în anexa OUG 4/2005, consideră recurenta că în mod greșit instanța a dispus valorificarea acestui venit în calculul punctajului.
Ca atare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului.
În drept, au fost invocate disp. art.304 pct.9 și 304 ind.1 Cod proc.civ.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat.
Deoarece reclamantul-intimat a fost înscris la pensie în temeiul Legii 3/1977, recalcularea pensiei sale s-a făcut în conformitate cu dispozițiile OUG 4/2005.
Potrivit art.1 din Decretul 162/1978, personalul muncitor trimis în străinătate pentru executarea diferitelor lucrări, beneficia, pe durata trimiterii în străinătate, de o indemnizație lunară în valuta locală, iar în țară de o indemnizație lunară în lei. Art 1 alin.3 din Decretul 162/1978 prevedea că,Miniștrii și conducătorii celorlalte organe centrale în subordinea cărora se află unitățile trimițătoare pot aproba, cu acordul Ministerului Comerțului și Economice Internaționale și Ministerului Finanțelor, majorarea cu până la 30% a indemnizației lunare în lei, atunci când durata lipsei din țară este mai mare de 6 luni; în acest caz majorarea se va acorda numai pentru perioada care depășește acest termen".
Rezultă că această majorare de indemnizație nu constituie un spor,de căldură", așa cum susține reclamantul-intimat, pentru a fi incidente dispozițiile pct.V din Anexa la OUG 4/2005.
De asemenea, majorarea indemnizației potrivit Decretului 162/1978 nu se regăsește printre cele prevăzute la pct.II din Anexa la OUG 4/2005.
Potrivit art. 4 alin. 1 și 2 din OUG 4/2005, Determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii se face pe baza datelor, elementelor și informațiilor din documentațiile de pensie aflate în păstrarea caselor teritoriale de pensii, cu respectarea prevederilor <LLNK 12004 1550 20 301 0 35>Hotărârii Guvernului nr. 1.550/2004 privind efectuarea operațiunilor de evaluare în vederea recalculării pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, în conformitate cu principiile <LLNK 12000 19 10 201 0 17>Legii nr. 19/2000. Sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, conform prevederilor art. 2, sunt cele prezentate în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență".
Esențial, deci, era ca veniturile suplimentare luate în calcul de OUG 4/2005 să fi făcut parte din baza de calcul a pensiei, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001. Sporul primit de reclamant în temeiul Decretului nr. 162/ 01.01.1978 nu intră în categoria susmenționată deoarece acești 30% reprezintă o majorare a indemnizației lunare în lei pe care contestatorul o primea în țară pe perioada detașării, care cuprindea, pe lângă retribuția tarifară, și alte drepturi, respectiv majorările, indemnizațiile și sporurile care, potrivit dispozițiilor legale, au caracter de retribuție tarifară, cuvenită pe timpul efectiv lucrat în limita programului normal de lucru (8 ore pe zi);sumele rezultate din diferența pentru lucru în acord (la program normal de lucru); sumele rezultate din adaosul sau diminuarea la retribuția tarifară acordate personalului în regie pentru depășirea sau nerealizarea indicatorilor, sarcinilor de plan sau a celor proprii la program normal de lucru; sporul pentru vechime neîntreruptă în aceeași unitate stabilit potrivit legii;indemnizația de conducere, acolo unde este cazul; gratificații în condițiile prevăzute de <LLNK 11974 57 10 701 0 66>Legea nr. 57/1974, în funcție de rezultatele obținute de unitatea la care lucrează în străinătate; alocația de stat pentru copii, calculată în condițiile legii, în raport cu retribuția tarifară de încadrare din luna anterioară plecării în străinătate.
Ori, conform Legii 3/1977, ceea ce se lua în calcul la stabilirea pensiei era retribuția tarifară, așa cum era definită de Legea 57/1974, iar potrivit Decretului 389/1972, contribuția de asigurări sociale se datora doar de către angajator și se calcula la câștigul brut al întregului personal salariat, iar pentru personalul român salariat trimis în misiune permanentă în străinătate, unitățile socialiste de care aparțin erau datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra salariului brut de încadrare în țară în lei. În plus, și art.15 din Decretul 162/1978 prevedea expres că,Pentru personalul muncitor trimis în străinătate în condițiile prezentului decret, unitățile trimițătoare vor plăti contribuția de asigurări sociale de stat, în lei, în cuantum de 15%".
Întrucât această majorare nu a făcut parte din baza de calcul a pensiilor, nu se regăsește în anexa OUG nr. 4/ 2005, în mod corect nu a fost valorificată la determinarea punctajului mediu anual.
Instanța de fond a aplicat greșit principiul contributivității prevăzut de Legea 19/2000, întrucât, așa cum s-a arătat anterior, pentru majorarea de indemnizație acordată reclamantului în condițiile detașării în străinătate pe perioada 27.05.1981-06.01.1984 în condițiile Decretului 162/1978 nu s-au achitat nici măcar de către angajator contribuții de asigurări sociale.
De altfel, în adeverința nr. 982/14.04.2008, rezultă că au fost achitate contribuțiile de asigurări sociale,conform prevederilor legale în vigoare în perioada respectivă".
În consecință, pentru toate considerentele expuse, constatând că în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 ind.1 Cod proc.civ. hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, Curtea de Apel va admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii reclamantului având ca obiect recalcularea drepturilor de pensie conform adeverinței nr. 982/14.04.2008.
Vor fi menținute celelalte dispoziții care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii I împotriva sentinței civile nr.1116/10.06.2009, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, privind recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantului, conform adeverinței nr. 982/14.04.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- --- - - - Grefier,
Red./ Tehnored.
29.10.2009 - 2 ex
Tribunalul Iași: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Carmen Bancu, Cristina
