Contestație calcul cas. Decizia 1460/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TG-
SECȚIA CIVILĂ DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.1460/R
Ședința publică din 15 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Nemenționat
Judecător:
Judecător:
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, domiciliat în Târgu-M, B- 1 - 2. nr.25.4, împotriva sentinței civile nr.179 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
In lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 octombrie 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie pronunțarea fiind amânată pentru data de astăzi 15 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
Prin sentința civilă 179 din 5 februarie 2008, Tribunalul Mureșa respins acțiunea civilă formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CJP
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea nr.21464/20 septembrie 2006 reclamantul a solicitata recalcularea pensiei sale cu luarea în calcul "a sporului pentru lucrul sistematic peste program normal", depunând adeverința nr.1134/11.09.2006 eliberată de SC""SA.
Prin decizia - din 16.11.2006 pârâta nu a luat în calcul datele cuprinse în adeverința mai sus menționată.
Instanța a reținut că această adeverință nu corespunde exigențelor legale cuprinse în art.4 alin.2 rap.la pct.V și pct.VI din OUG 4/2005 deoarece nu menționează în mod expres două elemente esențiale: denumirea de "spor pentru lucru sistematic peste program normal" și temeiul legal în baza căruia acesta a fost acordat.
Această adeverință face vorbire numai despre o simplă majorare a retribuției tarifare prezentată doar sub forma unei medii lunare iar nu în procentul și suma exactă acordată în perioada de referință pentru a se dovedi caracterul de permanență. În plus, această adeverință nu arată că temeiul acordării acestor drepturi salariale ar fi Legea 49/1992.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând hotărârea atacată pentru nelegalitate.
În motivarea recursului recurentul a arătat că instanța de fond nu a avut în vedere adeverința nr.1337 din 09.10.2007 emisă de fostul angajator, adeverință care a anulat adeverința nr.1134 din 11.09.2006. Întrucât prezenta cauză s-a aflat pe rolul Tribunalului Mureș în rejudecare, instanța de rejudecare nu a mai ținut cont de adeverința depusă la judecata primului recurs.
Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiune introdusă pe rolul Tribunalului Mureș sub nr- reclamantul a formulat contestație împotriva deciziei de recalculare a drepturilor de pensie nr.- din 16.10.2006 emisă de CJP
Prin sentința civilă nr.266 din 22 februarie 2007 tribunalul a respins ca prematură acțiunea formulată de reclamant reținând că adeverința care a însoțit cererea de recalculare a pensiei nu corespunde exigențelor cuprinse în OUG 4/2005.
Împotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat recurs iar prin decizia nr.1216/R/14.11.2007 recursul a fost admis de Curtea de Apel Tg-M, sentința pronunțată de tribunal a fost casată integral iar cauza trimisă spre rejudecare.
În considerentele acestei decizii instanța de recurs a arătat că reclamantul s-a adresat fostului angajator și anterior depunerii recursului acesta a emis adeverința cu nr.1337 care corespunde din punct de vedere formal cerințelor legale.
Cu toate acestea în rejudecare instanța de fond a avut în vedere adeverința depusă inițial omițând să cerceteze conținutul noii adeverințe aflată la fila 5 dosar recurs.
Cu toate acestea adeverința 1134 din 11.09.2006, fila 10 dosar fond, analizată de instanță în rejudecare, cuprinde atât procentele cât și suma exactă acordată în perioada de referință și, contrar susținerilor instanței de fond, cuprinde și mențiunea justificativă privind acordarea acestor procente "pentru orele prestate peste programul normal de lucru".
Nu în ultimul rând neindicarea în cuprinsul adeverinței a faptului că temeiul acordării acestor drepturi salariale ar fi Legea 49/1992, aspecte reținute de prima instanță nu pot fi primite întrucât sporul acordat se referă la perioada 01.03.1975 - 31.12.1990, deci anterior intrării în vigoare a legii sus amintite.
Mai trebuie subliniat că diferența dintre adeverința 1134/2006 și 1337/2007 este una formală în senul în care în alin.3 al primei adeverințe se arată că "a beneficiat de retribuție tarifară mai mare pentru orele prestate peste programul normal de lucru" iar în ceea de a doua adeverință (1337/2007) alin.3 este reformulat "a beneficiat de spor pentru orele prestate sistematic peste programul normal de lucru conform tabelului". Procentele în care sporul a fost acordat precum și perioada de acordare sunt identice, singura distincție constituind-o așa cum arătam, aspectele formale arătate anterior.
Cu toate acestea instanța de rejudecare a apreciat în mod greșit că atât noua adeverință cât și vechea adeverință nu corespund exigențelor OUG 4/2005.
Pentru înlăturarea oricăror neclarități fostul angajator al reclamantului a modificat și completat adeverința 1337/09.10.2007 în sensul în care alin.3 a fost completat având următorul cuprins "a beneficiat de spor pentru orele prestate sistematic peste programul normal de lucru, în conformitate cu prevederile art.71 pct.2 din Legea 54/1974 încadrându-se în prevederile OUG 4/2005, art.4 alin.2, astfel cum este prezentat în tabelul de mai jos".
Această completare nu modifică în nici un fel așa cum am mai arătat conținutul adeverinței inițiale 1134/2006 și nici a adresei 1337/2007 ci adaugă și acoperă sub aspect formal denumirea și caracteristicile sporului acordat precum și temeiul legal (Legea 57/1974).
Având în vedere cele de mai sus curtea apreciază că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale și a apreciat în mod eronat asupra probatoriului administrat în cauză.
Astfel fiind, curtea va modifica în tot hotărârea atacată și raportat la conținutul adeverinței nr.1337 din 09.10.2007 completată și modificată cu adeverința 1083 din 20.08.2008, va admite acțiunea formulată de reclamant, va anula decizia nr.- din 16.11.2006 și va obliga pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a actelor emise de fostul angajator și enumerate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Tg-M, B- 1 - 2. nr.25,.4, împotriva sentinței civile nr.179 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Modifică în tot hotărârea atacată.
Admite acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta CJP
Anulează decizia nr.-/16.11.2006.
Obligă pârâta să recalculeze drepturile de pensie ale reclamantului cu luarea în considerare a adeverinței nr.1337/09.10.2007 completată cu adeverința 1083/20.08.2008 emise de SC""SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată azi, 15 octombrie 2008, în ședință publică.
PRESEDINTE JUDECĂTORI
ptr., fiind
în concediu medical semnează
președintele instanței
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 exp.
13.01.2009.
Jud.fond:-
Asist.jud.-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
