Contestație calcul cas. Decizia 2475/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2475/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
-- -
GREFIER: -
S-au luat în examinare recursul declarat de pârâta S și recursul declarat de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, împotriva sentinței civile nr. 1590 din 22 iunie 2009 Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de asigurări sociale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, consilier juridic, lipsă fiind reclamantul intimat și reprezentantul pârâtei recurente Casa de Asigurări de Sănătate
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile sunt introduse în termen legal, au fost comunicate intimatului și sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul pârâtei recurente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S, consilier juridic, depune la dosarul cauzei delegația specială nr. 5031/12.11.2009.
La întrebarea instanței, reprezentantul pârâtei recurente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S arată că, deși nu i s-a comunicat un exemplar din recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate S, nu solicită comunicarea acestui recurs deoarece pe rolul instanței există mai multe cauze similare cu prezenta cauză și este în măsură să pună concluzii cu privire la recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Reprezentantul pârâtei recurente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul părții prezente în susținerea recursului declarat de Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S și asupra recursului declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate
Reprezentantul pârâtei recurente Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă S solicită admiterea recursului declarat de partea pe care o reprezintă, anularea sentinței recurate și, rejudecând pe fond cauza, respingerea acțiunii formulate de reclamantul, admiterea cererii reconvenționale formulate de S iar, drept urmare, obligarea reclamantului intimat la restituirea către Sas umei de 593 lei, sumă încasată de acesta cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă și necuvenită, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs și pe care le susține oral. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată Cu privire la recursul declarat de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate S solicită admiterea acestui recurs.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1590 din 22 iunie 2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea precizata a reclamantului, formulată împotriva pârâtei AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, și și în consecință, pârâtele au fost obligate să plătească reclamantului indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie-martie 2007, raportată la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit inclusiv indemnizația de concediere, care nu va depăși 12 salarii minime brute pe țară.
S-a respins ca nefondata cererea reconvențională formulata de AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S, privind obligarea paratului la plata sumei de 593 lei, reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă necuvenită.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat la Sucursala S până la data de 26.09.2006, după care a fost trecut în șomaj, conform copiei de pe carnetul de muncă.
În perioada de șomaj a beneficiat de concediu medical, însă indemnizația cuvenită i-a fost achitată la nivelul contribuției avute în perioada stagiului de cotizare.
Potrivit pct.68 lit.l din nr.HG84/2005 pentru modificarea și completarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, aprobate prin nr.HG44/2004, veniturile din salarii sau asimilate salariilor cuprind totalitatea sumelor încasate ca urmare a unei relații contractuale de muncă, precum și orice sume de natură salarială primite în baza unor legi speciale, indiferent de perioada la care se referă și care sunt realizate din compensații bănești individuale, acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, din fondul de salarii, potrivit dispozițiilor prevăzute în contractul de muncă.
Instanța a reținut că sumele primite de către reclamant de la fostul angajator sunt asimilate salariului, inclusiv compensațiile bănești individuale acordate persoanelor disponibilizate prin concedieri colective, fiind venituri supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal.
Din adeverința emisă de către fostul angajator, sumele care constituie baza de calcul pentru contribuția la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate de 0,75% și respectiv de 0,85% după modificarea nr.OUG158/2005 în ianuarie 2007, potrivit Codului fiscal, sunt venituri impozabile, angajatorul numindu-le venituri salariale.
Potrivit art.6 alin.5 din nr.OUG158/2005, în situația persoanelor prevăzute la art.1, alin.1 lit.c, respectiv persoanele care beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, cota de contribuție pentru concedii și indemnizații de 0,85% se datorează asupra drepturilor reprezentând indemnizația de șomaj.
Sumele primite de foști angajați ai SA, Zona S, intrați în șomaj și cărora li s-au plătit indemnizații de concediu medical, sunt venituri asimilate salariului, care se supun impozitării conform prevederilor art.55 alin.1-3 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, baza de calcul pentru indemnizația de concediu medical luată în considerare de către Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S fiind corectă.
Având în vedere principiul contributivității conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale exercitându-se corelativ cu îndeplinirea obligațiilor (art. 1 lit.e din Legea nr. 19/2000) instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Referitor la cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate formulată de către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă S, instanța a reținut că aceasta este fondată, interpretarea dată de către Casa de Asigurări de Sănătate S veniturilor asimilate salariului obținut de către reclamant fiind greșită, aceasta a fost obligată la rambursarea către pârâta Agenția Județeană Pentru Ocuparea Forței de Muncă Sas umelor plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
Împotriva acestei sentințe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Sad eclarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, schimbarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantului, în principal, ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că hotărârea criticată a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii.
Casa de Asigurări de Sănătate Saf ost chemată în calitate de pârâtă în prezentul litigiu însă din cuprinsul motivării instanței de fond rezultă că este obligată la plata sumelor plătite de către pârâta AJOFM S, în calitate de chemată în garanție.
Între pârâtă și reclamant nu a existat și nu există nici un fel de raporturi juridice care să justifice obligarea pârâtei la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă, care se face de către instituția care administrează fondul de șomaj și nu de către pârâtă, astfel încât aceasta nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei acțiunea reclamantului este nefondată deoarece plata indemnizațiilor se face pe baza certificatului de concediu medical eliberat în condițiile legii, care constituie document justificativ pentru plată și de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj, până la data de 10 a lunii următoare, celei pentru care s-a acordat concediul medical conform art.36 alin.1 și alin.3 din OUG nr.158/2005.
Împotriva aceleași hotărâri judecătorești pârâta AJOFM Sad eclarat recurs în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant și al admiterii cererii reconvenționale, formulată de pârâtă în sensul restituirii de către reclamant a sumei de 593 lei, sumă încasată de acesta cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă.
În motivarea recursului, pârâta AJOFM Saa rătat că suma acordată cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă a fost de 2250 lei, însă în urma recalculării acesteia potrivit art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, suma cuvenită reclamantului este de 1657 lei astfel încât trebuie recuperată suma de 593 lei (adică 2250 - 1657=593 lei).
Sentința recurată cuprinde motive străine de natura pricinii întrucât argumentele instanței de fond referitoare la principiul contributivității, sunt străine de natura speței.
Totodată pârâta AJOFM S nu a chemat în acest dosar în garanție Casa de Asigurări de Sănătate S așa cum în mod eronat instanța de fond a motivat în hotărârea recurată.
Reclamantul intimat, deși legal citat, nu s-a prezentat personal sau prin reprezentat în fața instanței și nu a depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Analizând sentința criticată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea în temeiul art.3041pr.civ. reține următoarele:
Astfel, prin cererea introductivă de instanță reclamantul uas olicitat în contradictoriu cu pârâta S, obligarea acesteia la recalcularea și plata integrală a indemnizației de concediu medical pentru lunile ianuarie, februarie și martie 2007, conform stagiului de cotizare, deoarece în aceste luni a beneficiat de concediu medical însă indemnizația cuvenită conform prevederilor OUG nr.158/2005 nu i-a fost achitată la nivelul contribuției avute în perioada stagiului de cotizare.
Ulterior, în ședința publică din 01.06.2009, reprezentantul reclamantului av., a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat "precizare" prin care a solicitat introducerea în cauză a Casei de Sănătate
Reclamantul a fost angajat la SC""SA Suc. S, până la data de 26.09.2006, după care a fost trecut în șomaj așa cum rezultă din copia carnetului de muncă depus la dosarul de fond.
În perioada de șomaj acesta a beneficiat de concediul medical astfel: 17.01.2007 - 31.01.2007, 01.02.2007 - 28.02.2007 și 01.03.2007 - 10.03.2007 așa cum reiese din concediile medicale depuse la dosarul de fond la filele 30-32.
Din adeverința nr.3738 din 11.12.2006 emisă de SA rezultă baza de calcul al CAS calculată, reținută și virată aferentă perioadei aprilie 2006 - decembrie 2006 (33 dosar fond).
Totodată, din înscrisul intitulat "centralizator" cu sumele acordate, respectiv cuvenite ca indemnizație de concediu medical, rezultă că pentru perioada ianuarie - martie 2007, reclamantul a beneficiat de indemnizație de concediu medical în sumă de 2250 lei deși, raportat la veniturile indicate de către SC""SA Sucursala S, acestuia i s-ar fi cuvenit ca indemnizație de concediu medical pentru aceeași perioadă suma de 1657 lei (39 dosar fond).
Deși în dispozitivul hotărârii criticate instanța de fond a dispus obligarea pârâtelor la plata indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie - martie 2007, raportată la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitelor pe venit inclusiv indemnizația de concediere, care nu va depăși 12 salarii minime brute pe țară, în considerentele hotărârii a reținut că pârâta CAS S, are calitatea de chemată în garanție, urmând a fi obligată la rambursarea către pârâta AJOFM Sas umelor plătite cu titlu de indemnizație pentru incapacitate temporară de muncă astfel încât există în mod vădit o contrarietate între dispozitivul și considerentele hotărârii, fiind prezent motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. în condițiile în care pârâta AJOFM S nu a formulat o astfel de cerere.
Conform art.1 din alin.1 lit.C din OUG nr.158/2005, persoanele asigurate pentru concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate, denumite în continuare asigurați, au dreptul în condițiile prezentei ordonanțe de urgență, pe perioada în care au domiciliul sau reședința pe teritoriul României, la concedii medicale și indemnizații de asigurări sociale de sănătate dacă, beneficiază de drepturi bănești lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii.
Totodată, art.36 alin.3 lit.b din același act normativ stipulează că, plata indemnizațiilor se face lunar, de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Din interpretarea acestor texte legale rezultă că plata indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, în cazul reclamantului care a intrat în șomaj, se realizează doar de către instituția care administrează bugetul asigurărilor pentru șomaj, respectiv de către AJOFM S astfel încât între reclamant și CAS S, nu există nici un fel de raporturi juridice care să justifice obligarea acestei pârâte la plata indemnizației de incapacitate temporară de muncă.
Calitatea procesuală pasivă reprezintă o condiție esențială pentru ca o persoană fizică sau juridică să aibă calitatea de parte în procesul civil român și, care deși nu este in mod expres reglementată de legea procesual civilă, presupune existența unei identități între persoana pârâtului și persoana care este obligată în cadrul raportului juridic civil de drept material dedus judecății.
În speță, așa cum s-a arătat, între pârâta CAS S și reclamant nu există nici un raport juridic de drept material, motiv pentru care în temeiul art.137 alin.1 pr.civ. Curtea va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CAS S și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 raportat la art.304 pct.7, pct.9 și art.3041pr.civ. va admite recursul declarat de pârâta CAS S, va modifica hotărârea atacată în sensul respingerii acțiunii reclamantului împotriva acestei pârâte ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
Conform art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, baza de calcul a indemnizațiilor prevăzute la art.2 respectiv a indemnizațiilor de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asigurații, se determină ca medie a veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, până la limita a 12 salarii minime brute pe țară lunar, pe baza cărora se calculează contribuția pentru concedii și îndemnizații.
Din examinarea adresei nr.3738/11.12.2006 eliberată de către SC""SA Sucursala S și a centralizatorului cuprinzând sumele acordate, respectiv cuvenite reclamantului ca indemnizație de concediu medical rezultă, cu evidență, că dintr-o eroare, baza de calcul pentru acordarea indemnizației de concediu medical cuvenită reclamantului, nu s-a determinat cu respectarea prevederilor art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, deoarece aceasta nu a fost plafonată până la limita a 12 salarii minime brute pe țară, astfel încât reclamantul a încasat în mod nelegal suma de 593 lei cu acest titlu.
Potrivit art.42 alin.1 și 2 din OUG nr.158/2005, sumele încasate necuvenit cu titlu de indemnizații se recuperează de la beneficiari în termenul de prescripție de 3 ani iar recuperarea sumelor prevăzute la alin.1 se efectuează de către angajator sau, după caz, de instituția care efectuează plata acestor drepturi.
În mod nelegal instanța de fond nu a aplicat prevederile art.10 alin.1 din OG nr.158/2005 cu toate că a stabilit în dispozitivul hotărârii că sumele de bani reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru lunile ianuarie - martie 2007 se raportează la baza de calcul stabilită din contribuțiile asupra veniturilor supuse impozitului pe venit inclusiv indemnizația de concediere, venituri care au natura unor drepturi salariale și care nu va depăși 12 salarii minime brute pe țară.
Argumentul instanței de fond privitor la principiul contributivității este străin de obiectul cauzei, întrucât se referă la un principiu general reglementat de Legea nr.19/2000 a pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale neavând nici o legătură cu indemnizațiile de concediu medical care sunt cuvenite reclamantului.
Având în vedere prevederile art.10 alin.1 din OUG nr.158/2005, baza de calcul la care se raportează indemnizația de concediu medical reprezintă media veniturilor lunare din ultimele 6 luni din cele 12 luni din care se constituie stagiul de cotizare, respectiv veniturile aferente perioadei iulie-decembrie 2006 care trebuie plafonată până la nivelul a 12 salarii minime brute pe țară lunar, adică la suma de 4680 lei (390 lei salariu minim brut pe țară la data primirii indemnizației x 12) deși reclamantul a beneficiat de venituri salariale aferente lunii decembrie 2006, în concret de indemnizația de concediere, în cuantum de 30.193 lei.
Prin urmare, reclamantul a încasat în mod nelegal indemnizația de concediu medical aferentă perioadei ianuarie - martie 2007 în sumă de 2250 lei deși prin aplicarea textului legal mai sus menționat, acesta ar fi fost îndreptățit să primească cu același titlu doar suma de 1657 lei astfel încât în mod nelegal tribunalul a admis cererea principală a reclamantului și a respins cererea reconvențională formulată de pârâta AJOFM care este îndreptățită la încasarea sumei de 563 lei reprezentând indemnizația de concediu medical încasată fără temei legal de către reclamant.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. raportat la art.304 pct.7 și pct.9 coroborat cu art.3041pr.civ. va admite recursul declarat de pârâta AJOFM S, va modifica hotărârea criticată în sensul că va respinge cererea principală precizată și formulată de reclamantul ca nefondată, va admite cererea reconvențională formulată de pârâta AJOFM S și, în consecință, va obliga reclamantul la plata sumei de 593 lei reprezentând indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă necuvenită.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Admite recursurile declarate de pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ S și împotriva sentinței civile nr. 1590 din 22 iunie 2009, a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică, astfel:
Respinge cererea principală precizată și formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și, în ceea ce-i privește pe pârâtul de rândul II, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite cererea reconvențională formulată de pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ și, în consecință:
Obligă reclamantul la plata către pârâta AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ a sumei de 593 lei, reprezentând îndemnizația pentru incapacitate temporară de muncă, necuvenită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
--- - --- - -- -
GREFIER
-
RED./MB
23.11.09/6 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Anca Adriana PopJudecători:Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
