Contestație calcul cas. Decizia 336/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 336
Ședința publică de la 1 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorina Romașcanu
JUDECĂTORI: Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr. 902/C/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință,care învederează instanței că, prin compartimentul arhivă, la data de 23.03.2008, intimata a depus la dosar concluzii scrise, prin care solicită și judecarea în lipsă, după care;
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța constată recursul în stare de judecată și trece la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față, constată că:
Prin sentința civilă nr. 902 C/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea modificată, formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii și obligată pârâta să recalculeze pensia reclamantei cu luarea în considerare a veniturilor înscrise în adeverința nr. 372/11.04.2008 eliberată de ""
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr-, contestatoarea a chemat în judecată pârâta N, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța aceasta să fie obligată la recalcularea pensiei, cu luarea în calcul a veniturilor realizate din adaosul de acord și primele acordate din fondul de premiere de 2% la fondul de retribuție planificat, anularea deciziei de pensie și emiterea unei noi decizii de pensionare conform datelor din adeverința nr.372 din 11.04.2008 emisă de SC "" SA.
In motivarea cererii a arătat că a solicitat intimatei recalcularea pensiei întrucât la data emiterii deciziei de pensionare, au fost folosite doar datele preluate din carnetul de muncă, fără a se ține cont de primele acordate și adaosul pentru munca prestată în acord global de care a beneficiat în perioada 16 decembrie 1969- 01 noiembrie 1999, în calitate de salariat al SC "" SA, împrejurare atestată de adeverința nr. 372/11.04.2008, eliberată de această societate.
A mai arătat că forma de retribuire în acord a fost una permanentă în sectorul de proiectare, iar pentru toate veniturile dobândite în perioada menționată, s-au virat la stat contribuțiile de asigurări sociale.
În dovedire a anexat adeverința nr.372/11.04.2008 emisă de SC "" SA, copie după carnetul de muncă, după cuponul de pensie, practică judiciară în materie.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea contestației și menținerea deciziei de pensionare, motivat de faptul că munca în acord nu poate fi valorificată la recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat deoarece nu au făcut parte din baza de calculare al pensiilor conform legislației anterioare datei de 01 aprilie 2001, iar pe de altă parte nu pot fi luate în calcul deoarece în conformitate cu prevederile art. 164 din Legea nr. 19/2000 la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă.
Totodată a susținut punctul său de vedere cu privire la principiul contributivității invocat de contestatoare în susținerea acțiunii. A arătat că sporurile solicitate de contestatoare nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001, motiv pentru care nici nu au fost reglementate de HG nr.1550/2004 și OUG nr.4/2005.
La termenul din data de 12.12.2008, contestatoarea și-a precizat acțiunea, solicitând ca drepturile recalculate să-i fie acordate începând cu data de 01.09.2005. Totodată a depus la dosar decizia de recalculare a pensiei nr.- din 30.11.2005.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea beneficiază de pensie pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită prin decizia nr. - din 19.11.1999 emisă de CJP N în baza Legii 3/1977.
Ca urmare a intrării în vigoare a HG nr.1550/2004 și a OUG 4/2005 pensia contestatoarei a fost evaluată în vederea recalculării în conformitate cu dispozițiile Legii 19/2000 cu modificările și completările ulterioare emițându-se astfel decizia nr.-/2005 prin care s-a stabilit un punctaj mediu anual de 1,68634 ( mai mare decât punctajul aflat în plată la data începerii operațiunilor de evaluare - 1,35356), determinat în conformitate cu dispozițiile art.78 din Legea nr.19/2000.
La momentul evaluării în vederea recalculării pensiei stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, în conformitate cu principiile Legii 19/2000, astfel cum se prevedea prin dispoziția HG 1550/2004, calculul punctajului mediu anual al contestatoarei s-a făcut cu luarea în considerare a întregii documentații existentă la acel moment în dosarul de pensie al acesteia.
Ulterior, respectiv la data de 11.04.2008 contestatoarea a obținut adeverința nr.372/2008 eliberată de angajatorul SC""SA ( fostul Institut de Proiectare" P N), cu privire la drepturile salariale plătite în acord global și la premiile acordate în intervalul 16 decembrie 1969 - 01 noiembrie 1999, adeverință în baza căreia acesta s-a adresat intimatei Casa Județeană de Pensii N solicitând recalcularea pensiei.
Prin adresa nr.- din 16.05.2008 intimata Casa Județeană de Pensii Nar espins cererea de recalculare a pensiei în baza acestei adeverințe cu motivarea că primele acordate și adaosul pentru munca în acord global nu fac parte din categoria sporurilor cu caracter permanent, astfel încât să poată fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual.
Referitor la forma de salarizare a contestatoarei, respectiv acordul global, intimata a susținut că, pe de o parte, potrivit Legii nr.14/1991, sumele acordate în acord reprezintă doar un adaos la salariul de bază, formând partea variabilă și aleatorie a acesteia, iar pe de altă parte, prin dispoziția OUG nr.4/2005 s-a stipulat expres că nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 01.04.2001 formele de retribuire în acord sau cu bucata,-( a se vedea"mențiunea" de la punctul XI din Anexa la.nr.OUG4/2005.
S-a constatat astfel că refuzul intimatei de luare în calcul a veniturilor atestate de sus menționata adeverință pleacă de la premisa că sumele plătite în acord global contestatoarei reprezintă un adaos la salariul de bază, adaos, care nu poate fi avut în vedere la recalcularea pensiei reale,întrucât în conformitate cu dispoziția OUG nr.4/2005 sunt avute în vedere doar acele sporuri, indemnizații sau majorări cu caracter permanent astfel după cum sunt enumerate în acest act normativ.
Această susținere a intimatei este însă eronată, având în vedere că veniturile încasate pentru activitatea desfășurată în acord global nu reprezentau adaosuri sau sporuri cu caracter sporadic ce se acordau salariaților, ci acestea reprezentau o formă de salarizare.
Astfel, în Legea nr.57/1974 privind retribuirea după calitate și cantitatea muncii( aplicabile și contestatoarei din cauza de față), la art.12 litera a) penultima liniuță este reglementată retribuirea în acord global ca formă de retribuire, fiind lipsită de relevanță modalitatea concretă în care se calculau și se repartizau sumele corespunzătoare activității desfășurate în aceste condiții.
Cât timp ne aflăm în prezența unei forme de retribuire distincte, expres reglementată de legislația în vigoare la acel moment, nu subzistă nici un argument juridic pentru a considera că sumele acordate în cadrul acestei modalități de salarizare ar reprezenta doar un adaos ce nu intră în categoria celor prevăzute de OUG 9/2005 ce pot constitui temei al recalculării pensiei.
Mai mult decât atât, în privința contestatoarei (fost salariat al Institutului de Proiectare) sunt de menționat și dispozițiile art.120 din Legea 57/1974 conform cărora "în activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global", textul legal prevăzând în continuare modalitatea concretă de plată a drepturilor bănești cuvenită în cadrul acestei forme de salarizare ce se concretiza prin acordarea unor avansuri lunare ce reprezentau 80% din retribuție tarifară de încadrare, suma totală stabilită pe fiecare lucrare în parte repartizându-se ulterior membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora.
în acest act normativ nu se prevedea că sumele obținute în acord global erau exceptate de la plata contribuțiilor datorate la bugetul de stat(inclusiv deci la bugetul asigurărilor sociale), legea precizând doar fondurile din care se realiza plata drepturilor bănești cuvenite în raport de fiecare formă de salarizare și respectiv de fiecare ramură în parte.
În legătură cu acest aspect sunt de menționat și dispozițiile art.1 din Decretul nr.389/1972( act normativ ce a fost abrogat prin art.198 al Legii 19/2001, după ce în prealabil fusese modificat prin Legea 49/1992 - deci cu aplicabilitate deplină în cauza de față), conform căreia, "unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste,- orice alte persoane juridice sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat-, indiferent de forma în care se realizează aceste venituri, din fondul din care se plătesc și de durata contractului de muncă".
Coroborând aceste dispoziții cu cele ale art.2 din același decret unde sunt menționate, expres și limitativ sumele asupra cărora nu se datorează contribuția pentru asigurările sociale de stat, între care nu se regăsesc și drepturile bănești acordate pentru activitatea desfășurată în acord global, a reieșit cu evidență că pentru sumele acordate contestatoarei în această formă de retribuire s-au reținut și plătit de unitatea angajatoare contribuțiile datorate la bugetul asigurărilor sociale de stat, astfel cum se menționează expres și în adresa nr.372/2008.
De menționat că prin apariția Legii 49/1992 dispozițiile acestui decret nu au fost modificate, ci doar s-a majorat procentual contribuția respectivă.
Plecând de la aceste premise (caracterul permanent al drepturilor bănești plătite în acord global și achitarea CAS-ului pentru acestea), s-a reținut că prin dispozițiile OUG 4/2005 s-a prevăzut ca recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale, stabilite în baza legislației anterioare datei de 01.01.2001( cum este și cazul contestatoarei ale cărui drepturi de pensie s-au stabilit în baza Legii 3/1977) să se facă cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000, prevederi printre care se enumără la art.1 lit. e, principiul contributivității, conform căruia "fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite", precum și principiul egalității prevăzut la litera baa celuiași articol ce "asigura tuturor participanților la sistemul public,contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile stabilite de lege."
Ori conform art.23 alin 1 din Legea 19/2000, cu modificările și completările ulterioare, baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie venitul brut realizat lunar, deci salariul individual inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau prin contracte individuale de muncă ce se au în vedere la stabilirea punctajului de pensie prevăzut de art.78 din aceeași lege.
În cauza de față s-a susținut însă că în cazul contestatoarei, ale cărui drepturi de pensie s-au deschis nu în baza Legii 19/2000, ci în temeiul dispozițiilor Legii 3/1977 nu sunt incidente aceste reglementări, întrucât pe de o parte Legea 19/2000 nu poate retroactiva, iar pe de altă parte prin dispozițiile OUG nr.4/2005("Mențiunea" de la punctul VI din Anexă) s-a prevăzut că formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiei cum ar fi făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare datei de 01.04.2001.
Tribunalul a constatat că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, întrucât în caz contrar nu s-ar mai realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagiu de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare Legii 19/2000, în condițiile în care, în prezent, baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Prin urmare intimata Casa Județeană de Pensii Naf ost obligată să asigure respectarea celor două principii anterior enunțate, chiar dacă formele de retribuire în acord nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform Legii nr.3/1977.
Această concluzie s-a impus întrucât, deși conform acestui act normativ, baza de calcul se constituie din retribuții tarifare, drepturile de pensie erau recunoscute celor care plătiseră aceste asigurări sociale dar care se stabileau și se achitau în raport de câștigul brut realizat, iar nu de cel tarifar( a se vedea referirile anterioare la Decretul 389/1972), întrucât prin reținerea unei soluții contrare s-ar ajunge la perpetuarea unei inechități evidente săvârșită chiar de legiuitor la momentul edictării respectivei legi, fiind de natură a reprezenta și o încălcare flagrantă a prevederilor art.1 din Protocolul 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care asiguratul ar fi privat în acest mod de dreptul său de proprietate asupra fracțiunii din patrimoniul constituit prin plata contribuțiilor la sistemul asigurărilor sociale.
Cum o asemenea privare nu este justificată de vreun scop legitim, efectele sale fiind vădit discriminatorii, tribunalul a conchis în sensul caracterului întemeiat al contestației, ce se impunea a fi admisă în conformitate cu dispozițiile legale mai sus enunțate.
În consecință, în conformitate cu dispozițiile art.1 din OUG nr.9/2005 a fost obligată intimata să recalculeze pensia contestatoarei cu luarea în calcul a veniturilor înscrise în adeverința nr. 372/11.04.2008 eliberată de SC""SA, începând cu data de 01.10.2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Recurenta a criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate, arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea reclamantei, în condițiile în care dispozițiile legale în materie de pensie, respectiv Legea 3/1977; HG1550/2004 și OUG4/2005, nu condiționează baza de calcul a pensiei de plata sau neplata contribuției de asigurări sociale, până la data intrării în vigoare a Legii 19/2000, respectiv până la data de 1.04.2001.
În acest temei, recurenta a invocat faptul că este irelevant dacă pentru primele acordate și pentru sumele provenite din munca prestată în acord global s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale, întrucât modul de calcul al pensiei este cel prevăzut de art.21 al.1 lit.b din Legea 3/1977, cu respectarea totodată a dispozițiilor cuprinse la punctul VI în anexa la.OUG 4/2005.
S-a susținut de către recurentă că pentru persoanele ale căror drepturi au fost deschise înainte de 1.04.2001, art.1 din HG1550/2004 a stabilit modul în care se realizează recalcularea pensiei, respectiv cu aplicarea prevederilor art.164 din Legea 19/2000, iar primele acordate și sumele provenite din munca prestată în acord global nu au fost prevăzute ca parte din baza de calcul a pensiei, prin dispozițiile Legii 3/1977 sau OUG4/2005.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, menționând că sumele provenite din adaos de acord au fost incluse în fondul de salarii brut, la care a fost calculată și plătită contribuția de asigurări sociale.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Intimata-reclamantă beneficiază de pensie pentru munca depusă și limita de vârstă stabilită prin decizia de pensionare nr.-/19.11.1999. Această decizie a fost emisă anterior intrării în vigoare a Legii 19/2000, fiind astfel supusă reglementărilor stabilite de Legea 3/1977.
Conform dispozițiilor art.10 din Legea 3/1977, retribuția tarifară care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate. Articolul 21 din aceeași lege definește modul de stabilire a acestei medii a retribuțiilor tarifare lunare, iar la litera b a acestui articol se prevede că această medie se stabilește pe baza retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
După intrarea în vigoare a HG1550/2004 și apoi a OUG4/2005, pensia stabilită pentru intimata-reclamantă a urmat procedura de evaluare în vederea recalculării, pe baza prevederilor Legii 19/2000, conform art.1 din anexa 1 HG1550/2004.
Conform pct. VI al anexei Ia O. 4/2005, la determinarea punctajului mediu anual rezultat în urma recalculării nu sunt luate în calcul, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de atribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
De altfel, chiar Legea 19/2000, la art.164, precizează că la determinarea punctajelor anuale, până la data intrării în vigoare a acestei legi, se au în vedere sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Ori, față de prevederile legale menționate anterior, primele obținute de către intimata-reclamantă pentru activitatea desfășurată și plătită în acord global, cuprinse în adeverința nr.372/11.04.2008, nu pot fi avute în vedere la stabilirea punctajului mediu anual pentru recalcularea pensiei, întrucât nu făceau parte din baza de calcul a pensiei.
Prin aceasta, nu se poate reține existența unei discriminări, în sensul avut în vedere de către prima instanță, în cauză, la recalcularea pensiei intimate-reclamante fiind în discuție strict aplicarea dispozițiilor legale în vigoare, care reglementează modul de efectuare a procedurii de recalculare, iar în ce privește dispozițiile art.2 din Legea 19/2000, acestea trebuie aplicate cu respectarea prevederilor art.1 cod civil și art.15 al.2 cin Constituție, referitor la neretroactivitatea legii civile.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va fi admis recursul, cu modificarea în tot a sentinței recurate, iar contestația formulată va fi respinsă, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil formulat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII N împotriva sentinței civile nr. 902/C/12.12.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică sentința recurată.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent. /
red.dec.
tehnored. /3 ex.
23.04.2009
Președinte:Sorina RomașcanuJudecători:Sorina Romașcanu, Jănică Gioacăș Liliana Ciobanu
