Contestație calcul cas. Decizia 62/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 62
Ședința publică de la 25 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Părău
JUDECĂTORI: Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
- - -
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1034/C/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata, lipsă fiind recurenta Casa Județeană de Pensii
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că:
- cauza este la primul termen de judecată;
- procedura de citare legal îndeplinită;
- în cauză s-a solicitat judecata în lipsă conform filei 6 dosar.
Curtea constată că recursul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termen, legal scutit de plata taxei de timbru.
Intimata se legitimează cu BI seria - nr. - eliberat de Poliția P N la data de 17.12.1980; depune la dosar concluzii scrise și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei.
Intimata, având cuvântul, arată că există o hotărâre din 04.02.2005, care este executorie, definitivă și irevocabilă și în baza căreia a solicitat drepturile. Deoarece nu le-a primit a promovat acțiunea de la prima instanță. Arată că are pensie de magistrat din anul 1992 și solicită instanței a avea în vedere concluziile scrise. Deoarece este mulțumită de soluția primei instanțe solicită menținerea acesteia și respingerea recursului.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1034/C/2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamța fost respinsă excepția tardivității introducerii contestației, precum și excepția autorității de lucru judecat invocate de intimata Casa Județeană de Pensii
A fost admisă contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii N și în consecință s-a anulat decizia nr. -/23.mai 2005 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii N și a fost obligată aceasta din urmă să-i plătească suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.
S-a respins ca nedovedită cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței, prima instanță a arătat că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub numărul - contestatoarea a chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii N pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei de pensionare nr. -/23.05.2005, precum și plata cheltuielilor de judecată și a unor daune morale în cuantum de 1000 lei.
În fapt contestatoarea a arătat că este beneficiară a Hotărârii nr. 10680/04.02.2005, hotărâre ce a fost pronunțată de către Comisia pentru Aplicarea OG105/1999, prin care s-au acordat petentei drepturi de persoană persecutată în baza art. 1 lit. g din nr.OG 105/1999, motivat de evacuarea sa din locuința personală în perioada 15.10.1940 - 23.08.1944.
S-a arătat că această decizie nu a fost contestată, devenind definitivă și irevocabilă din februarie 2005, iar pârâta prin emiterea deciziei de pensionare nu are posibilitatea de a modifica drepturile prevăzute de Hotărârea nr. 10680/04.02.2005. Reclamanta a mai invocat faptul că nu i se acordă drepturile bănești cuvenite din aplicarea hotărârii nr. 10680/04.02.2005 deoarece pârâta invocă o alta decizie nr. 266/2000, prin care se suprapun drepturile bănești cu cele din hotărârea nr. 10680/04.02.2005.
A mai arătat petenta că decizia de pensionare nu a primit-o decât în data de 18.03.2009, neavând cunoștință de existența acestei decizii, până în momentul comunicării.
S-au depus în copie o serie de acte: decizia nr. -/23.05.2005, adresa nr. 5248/16.03.2008, răspuns Casa Județeană de Pensii N din data de 10.11.2008, adresă către din 15.10.2008, hotărârea nr. 10680/04.02.2005.
Ulterior, contestatoarea a mai depus un set de acte și un memoriu în care se susține netemeinicia deciziei de pensionare raportat la hotărârea nr. 10680/04.02.2005.
Intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că aspectele invocate de contestatoare au fost analizate în cadrul dosarului -. În subsidiar, s-a invocat și excepția tardivității formulării acțiunii motivat de faptul că decizia de pensionare a fost emisă în data de 23.05.2005, iar conform art. 87 din Legea 19/2000 era necesar a fi contestată în termen de 45 de zile de la comunicare, decizia fiind comunicată în data de 09.06.2005.
Instanța analizând actele excepțiile invocate precum și fondul cauzei a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Asupra excepției de autoritate de lucru judecat tribunalul a reținut că potrivit art. 1201 Cod Civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect,este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți,făcute de le însele și contra lor în aceeași calitate ". Față de textul legal enunțat tribunalul s-a pronunțat în sensul respingerii excepției invocate, motivat de faptul că între acțiunea ce face obiectul dosarului de față și cea din cadrul dosarului nr. - al Tribunalului Neamț nu există identitate în privința obiectului și cauzei celor două acțiuni. Astfel s- reținut că în cadrul prezentului dosar contestatoarea solicită anularea deciziei de pensionare nr. -/23.05.2005, emisă cu nerespectarea dispozițiilor Legii nr. 19/2000 și ale nr.OG 105/1999 și în subsidiar plata de daune morale, pe când în cadrul dosarului nr. - al Tribunalului Neamț aceeași contestatoare a solicitat plata drepturilor bănești stabilite conform Hotărârii nr. 10680/04.02.2005 emisă de Comisia de aplicare G nr. 105/1999, fiind evident că obiectul celor două acțiuni și pe cale de consecință și cauza juridică a fiecăreia dintre acestea sunt distincte, nefiind întrunită cerința triplei identități care să permită reținerea incidenței excepției prevăzută de art. 1201 Cod Civil, motiv pentru care aceasta va fi respinsă ca nefondată în conformitate cu dispozițiile art. 166 raportat la art. 137 Cod Procedură Civilă.
Asupra excepției tardivității contestației formulate, tribunalul s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia motivat de faptul că decizia de pensionare contestată nu a fost comunicată în modul prevăzut de art. 86 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 cu modificările ulterioare, respectiv în scris (cu confirmare de primire), iar contestatoarea a luat cunoștință de decizia de pensionare în mod indubitabil abia la data de 18.03.2009 când i-a fost comunicată decizia în urma solicitării scrise a sa către pârâtă.
Susținerile intimatei conform cărora decizia de pensionare a fost comunicată în data de 09.06.2005, prin borderoul de comunicare depus la dosarul cauzei, nu au fost reținute în cauză, motivat de faptul că acel borderou nu face dovada confirmării primirii deciziei de către contestatoare. De asemenea acel borderou nu conține nicio dovadă prin semnătură sau ștampilă a poștei de preluare a documentelor prevăzute în borderou. Se mai poate observa din adresa contestatoarei către Poșta Română și implicit răspunsul Poștei Române, de asemenea depuse la dosarul cauzei, s-a reținut faptul că în luna iunie 2005, contestatoarea nu figurează cu vreo comunicare din partea intimatei. Astfel, momentul cert de primire a deciziei de pensionare nu este decât cel din data de 18.03.2009, iar față de data de 19.03.2009 când contestatoarea a introdus prezenta acțiune împotriva deciziei de pensionare tribunalul constată că aceasta este în termenul de 45 de zile de contestare deciziei de pensionare.
Asupra fondului cauzei tribunalul s-a pronunțat în sensul admiterii acțiunii motivat de următoarele:
Contestatoarea este beneficiara Deciziei nr. 266/27.04.2000 emisă de comisia de aplicare a 118/1990, prin care se stabilește că aceasta a avut stabilit domiciliu obligatoriu în perioada 14 septembrie 1941- 23 august 1944 și în consecință s-a reținut calitatea de beneficiară a Decretului - Lege nr. 11/1990 modificat prin OG105/1999, stabilindu-se totodată în baza art. 3 din actul normativ citat o indemnizație lunară pentru fiecare an de persecuție. Această decizie a fost transpusă ulterior în decizia de pensionare emisă contestatoarei din cauza de față sub nr. 74349/28.06.2000, unde apar evidențiate în mod distinct drepturile bănești cuvenite în virtutea calității de persoană persecutată politic, drepturi al căror cuantum s-au majorat succesiv (a se vedea în acest sens răspunsul Casei Județene de Pensii N anexat la fila 9 dosar).
Urmare a modificării nr.OG 105/1999 prin Legea nr. 323/2004 contestatoarea din cauza de față s-a adresat cu o nouă cerere Comisiei constituită în acest scop în cadrul Casei Județene de Pensii N, stabilindu-se prin Hotărârea nr. 10860/04.05. calitatea de persecutată politic pe motive etnice pentru o perioadă de 3 ani și 10 luni și 8 zile, respectiv în intervalul 15.10.1940 - 23.08. 1944, ca urmare a evacuării sale din locuință, dispunându-se în consecință plata drepturilor bănești cuvenite, începând cu data de 01.02.2005 ( fila 11 dosar). Întrucât această hotărâre nu a fost contestată,devenind irevocabilă,contestatoarea s-a adresat cu cererea nr. 3412/28.02.2005 intimatei Casa Județeană de Pensii pentru a i se acorda drepturile cuvenite în baza respectivei hotărâri, în rezoluția de primire menționându-se expres numărul dosarului de pensionare al solicitantei, respectiv 74349 ( vezi fila 21 dosar).
Cu toate că la momentul formulării solicitării contestatoarea avea deja deschise drepturile de pensie în cadrului dosarului nr. 74349 în care se înscriseseră drepturile bănești cuvenite în baza 118/1990 la care cea în cauză a solicitat și adăugarea drepturilor bănești stabilite prin Hotărârea nr. 10680/04.05.2005, intimata a procedat la emiterea unei noi decizii sub nr. - din 23.05.2005, în care se menționează ca fiind înscriere nouă la pensie, prin care se admite cererea solicitantei în baza Legii nr.19/2000 și i se stabilesc celei în cauză drepturi bănești în sumă de 459.093 lei vechi cu titlu de indemnizație conform Legii nr. 189/2000 (a se vedea mențiunile din preambulul deciziei contestate anexate la fila 22 dosar). De asemenea în aceeași decizie se fac referiri la o vechime în învățământ de 25 ani și la o perioadă reținută în baza Legii nr. 189/2000 de 29 zile.
Trecând peste viciile formale ale acestei decizii, care după cum s-a arătat anterior trebuia să se emită în cadrul dosarului de pensie al contestatoarei nr. 74349, iar nu în cadrul unui nou dosar de pensie și în care apar mențiuni complet eronate referitoare la o pretinsă vechime în învățământ de peste 25 de ani a celei în cauză, și care prin ele însele pot constitui motive ce justifică reținerea caracterului nelegal al actului contestat, tribunalul a constatat că în fapt prin emiterea sa intimata Casa Județeană de Pensii Nar efuzat de fapt punerea în aplicare a ultimei Hotărâri emisă de Comisia pentru aplicarea OG105/1999 pe considerentul că există o suprapunere între perioada pentru care acesteia s-a reținut calitatea de persoană persecutată pe motive etnice și perioada în care s-a stabilit că aceasta a avut domiciliu forțat, acordându-i se o singură indemnizație fără însă a se putea determina care dintre cele două indemnizații a ales să le plătească intimata și pe ce criterii a făcut această alegere, din răspunsurile comunicate celei în cauză sub nr. 25391/2008 și 25862/2008 nerezultând cu claritate acest lucru, cu atât mai mult cu cât în unul dintre acestea se recunosc anumite erori de calcul emise în legătură cu drepturile de asigurări sociale și alte indemnizații cuvenite celei în cauză, dar cu referire la dosarul de pensie nr.74349 ( vezi filele 53-55 dosar).
În legătură cu această susținere a intimatei referitoare la imposibilitatea acordării celor două indemnizații stabilite prin două hotărâri distincte, astfel cum au fost acestea arătate mei sus, tribunalul a constatat că aceasta este lipsită de fundament legal, urmând a fi în lăturată pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Prin Legea Nr. 323 din 6 iulie 2004 pentru modificarea și completareaOrdonanței Guvernului nr. 105/1999privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice laarticolul 1, după litera f) s-a introdus o literă nouă, litera g), cu următorul cuprins: "g) a fost evacuată din locuința pe care o deținea." iar laarticolul 2, după alineatul (3) s-a introdus un alineat nou, alineatul (4), cu următorul cuprins:
"(4) Persoanele care s-au aflat în situația prevăzută laart. 1lit. g) au dreptul la o indemnizație lunară în același cuantum cu al indemnizației acordate persoanelor prevăzute laart. 1lit. d) și e)."
În virtutea acestor dispoziții legale s-a emis Hotărârea nr. 10680/04.02.2005 prin care s-a reținut calitatea de persoană persecutată politic a contestatoarei ce a fost evacuată din locuință pentru perioada anterior precizată și s-a prevăzut plata indemnizației cuvenite începând cu 01.02.2005, hotărâre pe care ulterior intimata intimată a refuzat să o mai pună în aplicare pe considerentul suprapunerii acestei perioade cu cea pentru care s-a reținut prin Decizia nr. 266 din 27.04.2000 că sus numita contestatoare a avut domiciliu forțat.
Ori cea din urmă decizie menționată a fost emisă în baza Decretului - Lege Nr. 118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri în care la art. 1 litera d) se prevede că reprezintă vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcție de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice a avut stabilit domiciliu obligatoriu, iar în art. 4 alin.2 din același act normativ se arată că persoanele care s-au aflat în una dintre situațiile prevăzute laart. 1alin. (1) lit. c) și d) au dreptul la o indemnizație lunară de 100 lei pentru fiecare an de internare abuzivă în spitalele de psihiatrie sau de domiciliu obligatoriu, indiferent dacă sunt sau nu sunt pensionate
Prin urmare cât timp contestatoarei i s-a reținut calitatea de persoană persecutată politic atât pe considerentul domiciliului forțat cât și al evacuării din domiciliu și cum aceste situații sunt prevăzute distinct de legiuitor, fiecare dintre acestea îndreptățind persoana în cauză la obținerea drepturilor prevăzute de art. 4 din Decretul -Lege nr. 118/1990 republicat, rezultă cu evidență că acesteia i se cuvenea a i se acorda ambele indemnizații prevăzute de aliniatele 2 și 4 ale textului legal citat mai sus, indemnizații ce se cumulează întrucât au în vedere situații distincte ce justifică reținerea calității de persoană persecutată politic a celei în cauză
Cât timp legiuitorul a înțeles să reglementeze la art. 2 din legea mai sus menționată mai multe situații care permit reținerea calității de persoană persecutată politic, statuare în virtutea căreia cel în cauză este îndreptățit la acordarea de indemnizații al căror cuantum este diferențiat stabilit, conform art. 4, funcție de motivele ce au condus la stabilirea acestei calități, și atât timp cât legiuitorul nu a înțeles să reglementeze expres că, în situația în care solicitantul se încadrează în mai multe din ipotezele prevăzute de textul legal citat, i s-ar acorda o singură indemnizație, singura interpretare ce poate fi dată respectivelor reglementări este în sensul posibilității cumulării drepturilor cuvenite acestora pentru fiecare din ipotezele avute în vedere la art.2.
Această concluzie se desprinde și din faptul că indemnizațiile prevăzute la art. 4 sunt diferențiate din punct de vedere al cuantumului, funcție de motivele ce conduc la încadrarea unei persoane ca fiind persecutată politic, iar în situația existenței suprapunerii unor perioade pentru care cel în cauză s-a aflat în două s-au mai multe dintre ipotezele prevăzute la art. 2, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze cum ar fi determinat cuantumul acestei indemnizații cu privire la care nefondat pretinde intimata din cauză de față că este unică, nefiind posibilă o eventuală cumulare a acestor drepturi.
În concluzie, întrucât contestatoarea are drepturi stabilite prin hotărâri distincte emise de Comisiile de aplicare a 118/1990 și de aplicare a OG 105/1990, hotărâri ce au caracter irevocabil, nefiind anulate sau revocate până în prezent de intimată, acestea trebuiau să se regăsească în decizia de pensionare contestată, neînscrierea lor sau mai exact a drepturilor bănești cuvenite în baza acestora atrăgând anularea actului contestat, respectiv a deciziei de pensionare nr. - din 23.05.2005, în conformitate cu dispozițiile art. 87 și urm. Din Legea nr. 19/2000.
Asupra daunelor morale instanța s-a pronunțat în sensul admiterii acestora raportat în fapt la situația contestatoarei și în drept la art. 998-999 Cod Civil. În acordarea daunelor morale, tribunalul a avut în vedere situația contestatoarei care, deși din punct de vedere formal a obținut prin cele două acte mai sus menționate recunoașterea calității sa de persecutată politic, i s-a refuzat în mod constant și total nejustificat chiar de către emitentul acestora acordarea drepturilor și a beneficiilor ce i se cuveneau în această calitate, situația confuză perpetuându-se o lungă perioadă de timp exclusiv din culpa intimatei, care după cum am arătat anterior, pe de o parte, nu a comunicat decizia de pensionare contestatoarei decât la un interval de aproape 5 ani de la emiterea sa, iar pe de altă parte a emis două decizii de pensionare în paralel, fapt ce a condus la calcularea eronată a drepturilor de asigurări cuvenite celei în cauză în cadrul dosarului său de pensie nr. 74349, aspect recunoscut de intimată în adresa nr. 25862/2008. Prin urmare, emiterea deciziei de pensionare care a fost contestată a fost în vădită neconcordanță cu calitatea și drepturile contestatoarei. Mai mult de atât a trecut o perioadă îndelungată de timp de la emiterea deciziei de pensionare respectiv peste 4 ani de zile, în care aceasta din urmă a făcut numeroase memorii în vederea clarificării situației drepturilor cuvenite în această calitate de persoană persecutată politic, iar intimata în această perioadă nu a revizuit decizia de pensionare asupra aspectelor vădit nelegale. Contestatoarea a fost afectată în mod psihic, datorită încercărilor sale de a-și obține drepturile care ulterior nu i-au fost confirmate prin decizia de pensionare, iar tribunalul constată că intimata nu a depus toate diligențele necesare, în exercitarea atribuțiilor sale, cu prejudicierea directă a intereselor contestatoarei care, aflată la o vârstă înaintată a fost pusă în situația de a efectua numeroase demersuri pentru clarificarea situației sale, împrejurări ce i-au afectat inclusiv starea de sănătate fizică și psihică.
Față de capătul de cerere de acordare a cheltuielilor de judecată tribunalul urmează s-a pronunțat în sensul respingerii acestora ca fiind nedovedit.
Împotriva acestei sentințe a promovat recurs pârâta, care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate, invocând, în esență:
- nulitatea hotărârii în condițiile în care prima instanță, încălcând principiul contradictorialității, nepunând în discuția părților chestiunile de fond ale litigiului;
- instanța, în mod greșit, a respins excepția tardivității contestației, pe care a invocat-o prin întâmpinare, în contextul în care a făcut dovada indubitabilă a faptului că decizia contestată a fost comunicată intimatei-contestatoare la data de 09.06.2005, conform borderoului de corespondență nr. 6, iar contestația a fost formulată abia în martie 2009, cu depășirea termenului imperativ de 45 zile de la comunicare ( art. 87 din Legea nr. 19/2000, republicată); a mai invocat recurenta faptul că, în spețe identice, instanța s-a pronunțat în sensul admiterii excepției și respingerii ca tardive contestației.
- mai mult, de la data emiterii deciziei -2005 și până la data contestării ( martie 2009), intimata - contestatoare a încasat drepturile de pensie, astfel cum acestea au fost stabilite prin decizia atacată, astfel că, aceasta nu poate susține că a luat cunoștință de decizia abia în anul 2009;
- a mai invocat recurenta faptul că, la data de 18.03.2009, apreciată de instanță ca moment cert al primirii deciziei de pensionare,este data la care intimata a primit o copie a deciziei atacate, solicitată prin cererea nr. 25876/12.03.2008, originalul fiind comunicat la 09.06.2005;
- referitor la fondul cauzei, recurenta a invocat încălcarea, în speță, a dispozițiilor Legii 19/2000, 118/1990, OG105/1999,. nr. 340/2001 pentru aprobarea Normelor de aplicare prevederilor Legii nr. 19/2000, republ. eronata apreciere a ansamblului probator administrat, fapt pentru care soluția pronunțată conduce la privarea intimatei de indemnizația stabilită prin decizia atacată ( aferentă perioadei 15.10.1940-14.09.1941), creându-i acesteia o situație mai grea;
- în ce privește daunele morale, hotărârea instanței de fond este, de asemenea, nelegală, fiind acordate intimatei fără a avea la baza un suport legal și un probatoriu pertinent.
Recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,9 Cod procedură civilă.
În susținerea recursului au fost depuse înscrisuri și practică judiciară în spețe identice celei deduse prezentului litigiu.
Prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea ca nefondat a recursului.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarele:
Prin cererea introductivă intimata a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. 20895 din 23.05.2005, emisă de intimată, și obligarea emitentei la plata de daune morale pentru prejudiciul creat ca urmare a tergiversării soluționării cererii sale.
În argumentarea cererii, intimata a invocat și faptul că decizia contestată i-a fost comunicată urmare a solicitării sale exprese, abia la data de 18.03.2009.
Potrivit dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000, repub. decizia de pensionare poate fi contestată la instanța competentă în a cărei rază teritorială se află domiciliul asiguratului, în termen de 45 de zile de la comunicare, textul urmând a fi coroborat cu dispozițiile art. 86 alin.3 din același act normativ, conform căruia, decizia casei teritoriale de pensii o comunică în scris persoanei care a solicitat pensionare, în termen de 5 zile de la data emiterii ( vezi și art. 88).
În susținerea contestației intimata a invocat faptul că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 18.03.2009, conform înscrisului depus la dosar.
Ori, din mențiunile înscrisului invocat rezultă faptul că, la data de 16.03.2008 ( fila 7 dosar fond ),recurenta a transmis intimatei copia deciziei de pensionare, la solicitarea sa (înregistrată cu nr. 25876/martie 2009 ) și nu decizia însăși, emisă la 23.05.2005, pensia în plată începând cu data de 01.02.2005 ( fila 6 dosar fond).
Din măsurile depuse de recurentă în susținerea recursului ( borderou expediere corespondență nr. 6 - poziția 40, fila 20 dosar fond ) rezultă că intimatei-contestatoare i-a fost comunicată decizia atacată la data de 09.06.2005.
În contextul anterior arătat, se reține că, în speță, decizia de pensionare a fost atacată cu depășirea termenului prevăzut de art. 87 din Legea nr. 19/2000, repub., respectiv 45 de zile de la data comunicării deciziei.
Se reține, totodată, faptul că, în condițiile în care dispozițiile art. 88 din Legea nr. 19/2000 prevăd că decizia de pensionare se comunică părții vizate în termen de 5 zile de la data emiterii, intimata, care a încasat drepturile de pensie conform deciziei atacate, ar fi stat în stare de pasivitate vreme de aproape cinci ani, fără a solicita, în acest interval, în mod expres comunicare acesteia.
Având în vedere cele anterior arătate, constatând întemeiat recursul, instanța, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 Cod procedură civilă, în considerarea dispozițiilor art. 87 din Legea nr. 19/2000 republ., va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va admite excepția invocată și, pe cale de consecință, va respinge ca tardiv formulată contestația.
Vor fi menținute dispozițiile sentinței cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1034/C/13.11.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1034 din 13 nov. 2009 în sensul că:
Admite excepția tardivității formulării contestației.
Respinge contestația ca tardiv formulată.
Menține sentința cu privire la respingerea excepției autorității lucrului judecat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red.sent./
red.dec. /25.02.
tehnored. /5 ex./25.02.
Președinte:Daniela PărăuJudecători:Daniela Părău, Sorina Ciobanu Liliana Ciobanu
