Contestație decizie pensie. Decizia 1127/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6546/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1127/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
*******************************
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3666 din data de 29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9459/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 18.02.2009, după care,
Președintele completului procedează la verificarea identității intimatului-reclamant, care prezintă cartea de identitate, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art.150 din Codul d e procedură civilă, Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civilă nr.3666 din data de 29.04.2008, pronunțată în dosarul nr.9459/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B ().
A obligat pârâta să recalculeze, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.03.2008, drepturile de pensie cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr. 278/26.04.2007 emisă de -
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.-/30.11.2005 emisă de Casa Locală de Pensii sector 3 B, au fost recalculate, în temeiul dispozițiilor OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, iar în urma recalculării, a fost determinat un punctaj mediu anual de 1,74131 puncte, superior celui aflat în plată.
Instanța de fond a mai reținut că, ulterior, reclamantul a depus la Casa Locală de Pensii o cerere de recalculare, la care a anexat adeverința nr. 278/26.04.2007 emisă de -, adeverință ce nu a fost valorificată de intimată.
Instanța de fond a mai reținut căretribuirea înacord globalpresupune salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce înseamnă că, lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
A mai reținut că, potrivit Legii nr.27/1996, plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și aceasta se calcula prin raportare la venitul brut realizat de angajat, iar art.1 din Decretul nr.389/1972, cu privire la contribuția pentru asigurările de stat prevedea că angajatorii erau obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art.164 alin.1 din Legea nr.19/2001, ale anexei 1 OUG nr.4/2005 și ale art.3 din Legea nr.3/1977, precum și principiul contributivității, reiterat în Legea nr.19/2000 prin art.2, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Totodată, a reținut că, în speța de față, au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din acesta, dar nu îl respectă, deoarece soluția contrară ar presupune încălcarea principiului, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar, pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele ce au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor de către asigurat.
A apreciat instanța de fond că ar fi inechitabil ca veniturile realizate înacord globalși prin plata de prime sau alte venituri suplimentare, obținute anterior intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, să nu fie luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie, iar, după intrarea în vigoare a legii, să fie avute în vedere toate veniturile realizate, chiar dacă dintre acestea unele sunt venituri nepermanente și că plata contribuției de asigurări sociale, în ambele situații, impune aceeași soluție cu privire la stabilirea drepturilor de pensie, întrucât altfel, sumele plătite cu titlu de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prin plata de prime sau alte venituri suplimentare nu ar corespunde unei contraprestații, care să justifice reținerea lor.
Tribunalul a mai apreciat că pârâta trebuia să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public (formele de retribuire în acord și prin plata de prime, într-adevăr nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor care conform art.10 din Legea nr. 3/1977 era constituită din retribuții tarifare, însă conform reglementărilor aceluiași act normativ dreptul la pensie era recunoscut pentru cei care plătiseră asigurări sociale ori acestea se stabileau în raport de câștigul brut realizat iar nu de cel tarifar), în considerarea prevederilor legale și a adeverinței eliberate de fostul angajator al reclamantului, care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport de toate veniturile realizate de salariat (fila 44).
Astfel, având în vedere cele expuse, precum și dispozițiile art.87 și art.155 din Legea nr.19/2000, prima instanță a admis cererea și a obligat pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, să recalculeze, în temeiul OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului, prin luarea în considerare și a veniturilor suplimentare evidențiate în adeverința nr.278/26.04.2007 emisă de -
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, așa cum a fost formulat și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamantă, ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă susține că în mod greșit instanța de fond a dispus emiterea unei noi decizii, prin care să fie luate în consideraresporurile de acordmenționate în adeverința depusă la dosarul cauzei, iar referitor la perioada în care intimatul-reclamant a lucrat înacord global, susține că în art.164 din Legea nr.19/2000 (care reia prevederile art.10 din Legea nr.3/1977, modificată și completată prin art.10 din Legea nr.49/1992) se prevede că, la determinarea punctajelor anuale, se utilizează salariile brute sau nete, precum și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, înregistrate în carnetul de muncă.
Mai precizează recurenta-pârâtă că veniturile realizate înacord globalreprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterior (nefiind înscrise în carnetul de muncă), astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Totodată, recurenta-pârâtă, invocând prevederile art.4 din Legea nr.2/1983, care reglementalucrul în acord global, susține că, la calcul drepturilor de pensie, s-a avut în vedere respectarea principiului egalității prevăzut la art.2 lit. b) din Legea nr.19/2000, atât pentru persoanele care, prin munca lor, au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate (în acest caz, retribuția diminuându-se).
Astfel, consideră că, la calculul pensiei, s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă, acesta fiind și motivul, avut în vedere de către legiuitor, când nu a încadrat veniturile suplimentare, obținute însistemul de acord globalîn categoria sporurilor cu caracter permanent.
În motivarea, în drept, a cererii sale de recurs, invocă dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041Cod proc. civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000 și OUG nr.4/2005.
Prin întâmpinarea formulată (filele 9 - 10 dosar recurs), intimatul-reclamant aas olicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică, a hotărârii fondului, invocând apărări de fond la motivele de recurs.
Nu s-au administrat probe noi în recurs, intimatul-reclamant depunând la dosar doar copii de pe înscrisurile deja existente în dosarul de fond și practică judiciară.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în materia pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Astfel, art.161 alin.2 din actul normativ menționat mai sus prevede că: "În condițiile în care, pentru o anumită perioadă, în carnetul de muncă nu sunt înregistrate drepturile salariale, asiguratul poate prezenta acte doveditoare de certificare. -".
Ca urmare, legiuitorul a înțeles sa ușureze sarcina probei pentru persoana asigurată în al cărei carnet de muncă nu sunt înregistrate toate datele necesare stabilirii și calculării drepturilor de pensie, prevenind în acest mod litigii viitoare, cu atât mai mult cu cât aparținea angajatorului obligația de a efectua operațiunile corespunzătoare în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor art.2 lit. "e" din Legea nr.19/2000: "Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: - e)principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite; -.".
În raport de principiul contributivității, statuat de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că în mod justificat instanța de fond a reținut aspectul că intimatul-reclamant a făcut dovada, atât cu înscrierile existente în carnetul său de muncă, cât și cu actul de certificare eliberat de fostul angajator și anume, cu adeverința nr.278/26.04.2007, eliberată de - (aflată la fila 7 din dosarul de fond), a tuturor veniturilor realizate, inclusiv a celor suplimentare, obținute însistemul de retribuire înacord global,venituri pentru care s-au virat contribuțiile legale de asigurări sociale (), potrivit dispozițiilor art.1 din Decretul nr.389/1972.
Așadar, Curtea, având în vedere că dispozițiile legale cu valoare de principiu se aplică prioritar, își însușește argumentele instanței de fond și având în vedere și dispoz.art.76 și următoarele din Legea nr.19/2000, referitoare la stabilirea punctajului în vederea calculării drepturilor de pensie, precum și dispozițiile art.2 din OUG nr.4/2005, apreciază că este îndreptățit intimatul-reclamant la luarea în calculul drepturilor sale de pensie a tuturor veniturilor și sporurilor obținute,inclusiv a celor cu titlu despor permanent acord global prevăzut în contractul de muncă / ROL.
În sensul celor de mai sus, Curtea mai reține și aspectul căveniturile obținuteprin munca desfășurată în sistemul de retribuireînacord globalnu sunt sporuri propriu-zise, ci acestea au reprezentat, practic,însăși o formă de retribuire, de unde reiese, indubitabil, caracterul lor permanent.
De altfel, reține Curtea, chiar recurenta, încercând să argumenteze faptul că veniturile realizate în sistemul de acord global nu ar avea caracter permanent, face trimitere, în cuprinsul cererii sale de recurs, la ispozițiile art.4 și art.5 din Legea nr.2/1983 - lege ce reglementa lucrul în acord global -, dispoziții care prevedeau că,pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficia,ca parte variabilă a retribuției,de venituri suplimentare, pe caleaadaosului de acord, recunoscând, astfel, implicit, că aceste venituri reprezintă, de fapt, o formă de retribuire, nicidecum, sporuri cu caracter nepermanent, câtă vremeele au făcut parte din însăși retribuția personalului muncitor.
Astfel, Curtea reține că dispozițiile art.4 din Legea nr.2/1983 prevăd că:"Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, în raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime.Forma de retribuire în acord globalse extinde și se generalizează în toate unitățile economice."
De asemenea, Curtea are în vedere și dispozițiile art.5 din același act normativ, potrivit cărora: "munciisunt retribuiți în raport cu munca prestatăși rezultatele obținute.
În cazul depășirii producției planificateveniturile cresc în mod corespunzător și nu sunt plafonate.
În situația nerealizării producției sau a neîndeplinirii obligațiilor de la locul de muncăretribuția se diminuează în mod corespunzător, fără a se asigura venit garantat.".
Potrivit prevederilor art.47 alin.2 din Constituție cetățenii au dreptul la o pensie, stabilită conform legii. Ca urmare, legiuitorul este în drept să modifice, să completeze sau să abroge dispozițiile referitoare la condițiile de exercitare a dreptului la pensie "ori de câte ori consideră că situația economică a țării, resursele financiare existente permit sau impun anumite modificări",astfel cum a confirmat și Curtea Constituțională a României.
Reformarea sistemului public de pensii este un obiectiv cuprins în Capitolul 7 - "Politica de protecție socială", din Programul de guvernare 2005-2008, de unde rezultă necesitatea adoptării unor măsuri de îmbunătățire a standardului de viață pentru persoanele vârstnice, in principal prineliminarea inechităților din sistemul public de pensii, existente între diferitele categorii de pensionari.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, au fost recalculate pensiile persoanelor ce s-au pensionat anterior datei de 1 aprilie 2001, astfel încât toate pensiile să fie stabilite pe baza acelorași principii.
Chiar din preambulul OUG nr.4/2005 rezultă că acest act normativ a fost adoptat " n vederea susținerii măsurilor de reformare a sistemului de pensii prevăzute în Programul de guvernare, respectiv urgentarea procesului de recalculare a tuturor pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1 aprilie 2001, aflate în plată, astfel încât să fie respectat principiul "la condiții egale de pensionare, pensii egale, indiferent de anul ieșirii la pensie", precum și pentru asigurarea cadrului legal necesar recalculării pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, elemente care vizează interesul public și constituie situații de urgență -.".
Cât privește principiul egalității, invocat de către recurenta, Curtea constată că cele reținute mai sus nu contravin acestui principiu, ci, dimpotrivă, sunt în consens cu dispozițiile art. lit. e) din Legea nr.19/2000, care prevăd că:
"Art. 2.- Sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază: -
b)principiul egalității,care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege; -."
Apreciind toate criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, Curtea le va înlătura, ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, pentru toate considerentele expuse mai sus,în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.3666 din data de 29.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.9459/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
red. / tehnored.
2 ex. / 27.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
