Contestație decizie pensie. Decizia 1150/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIIVLĂ Nr. 1150/
Ședința publică de la 15 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursului declarat de intimata Casa Teritorială de Pensii C, împotriva sentinței civile nr.453/M din14.05.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință se constată lipsa recurentei intimate Casa Teritorială de Pensii precum și intimatul contestator,
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că prin motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art 242 pct. 2 Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, precum și față de motivele de recurs invocate, instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 453/2009, Tribunalul Covasna a dispus următoarele:
A admis contestația formulată și precizată de contestatorul, domiciliat în loc., nr. 205, jud. C, în contradictoriu cu intimata, CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C cu sediul în mun. Sf. G, B-dul - -, nr. 14, jud. C și pe cale de consecință:
A anulat decizia de pensionare nr. 20221 emisă de autoritatea intimată la 27.02.2009.
A constatat că în perioada 10 noiembrie 1978 - 14 martie 1980, contestatorul a desfășurat activitate în condiții speciale care se încadrează în grupa I-a de muncă, conform Decretului Consiliului de Stat nr. 229/1976, a Ordinului nr. 50/1990, republicat.
A obligat intimata să emită o nouă decizie prin care să ia în calcul perioada menționată, lucrată în gr.I de muncă.
A obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată către contestator de 600 lei, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut următoarele:
Prin contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Cas olicitat anularea Deciziei nr. 20221/27.02.2009 emisă de intimată, obligarea Casei Județene de Pensii C la emiterea unei noi decizii prin care să i se recunoască perioada stagiului militar ca vechime prestată în grupa I de muncă, pe considerentul că intimata a respins cererea acestuia de înscriere la pensia pentru limită de vârstă, neluând în considerare munca efectuată în subteran, în perioada 10.11.1978-14.03.1980 ca militar în termen.
A mai învederat că are un stagiu de cotizare realizată în grupa I de muncă de 18 ani, 9 luni și 17 zile care, împreună cu stagiul realizat în armată de 1 an 5 luni și 2 zile ar îndeplini condiția stagiului necesar de 20 ani realizat în grupa I de muncă, în vederea pensionării.
Prin decizia 20221/27.02.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii C s-a respins cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă înaintată de contestator acestei instituții.
Contestatorul, potrivit Adeverinței emise de UM 02617 P (fila 5), cât și prin cea eliberată de Centrul Militar Județean C cu nr. CR 61/05.03.2008 (fila 7), a lucrat în subteran ca vagonetar, în perioada 01.11.1978 - 14.03.1980, la Intreprinderea minieră.
Aceste aspecte fiind menționate în cuprinsul adeverinței eliberate de UM P în sensul că, activitatea prestată se încadrează în grupa I de muncă, iar perioada susmenționată constituie vechime în muncă și în specialitate, urmând ca după trecerea în rezervă această perioadă să se înscrie în carnetul de muncă.
Înscrierea în cartea de muncă a acestei perioade cu specificațiile amintite nu s-a efectuat ulterior de unitatea angajatoare.
Decretul Consiliului de Stat al nr. 229/4 iulie 1978 (fila 8), atestă clar, fără nici un dubiu faptul că, militarii în termen care lucrează în subteran în unitățile miniere în aceleași condiții cu minerii și celelalte categorii de personal se încadrează în grupa I de muncă în perioada lucrată.
Față de aceste împrejurări, în raport de stagiul de cotizare se mai reține că potrivit înscrisurilor depuse, despre care s-a făcut vorbire anterior, contestatorul are un stagiu complet de cotizare de 39 de ani, 7 luni și 6 zile.
Apărarea intimatei că adeverința CR 61/05.03.2008 emisă de Ministerul Apărării nu poate fi luată în considerare este inacceptabilă. Decretul emis de Consiliul de Stat nr. 229/4.07.1976 (fila 8) demonstrează că perioadă lucrată în subteran de contestator ca militar în termen, asimilat de actele normative ale vremii cu minerii, constituie vechime în muncă, încadrată în grupa I de muncă.
Art. 20 din Legea nr. 19/2000, enumeră locurile de muncă speciale, printre care, potrivit lit."a" se regăsesc și unitățile miniere. Personalul care își desfășoară activitatea în subteran în cadrul acestor unități, cel puțin 50% din timpul normal de muncă din luna respectivă, beneficiază de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 19/2000, unde s-a statuat că "asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art. 20 lit. "a" și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, începând cu vârsta de 45 de ani".
Contestatorul fiind născut la data de 17 iunie 1957, la data depunerii cererii de pensionare pentru limită de vârstă, respectiv 12.01.2009, avea vârsta de 51 de ani și 6 luni.
Conform prevederilor art. 43 al. 1 din Legea 19/2000, a mențiunile din carnetul de muncă, a adeverinței nr. CR 61/2008 a Ministerului Apărării, contestatorul a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de muncă în total 18 ani 9 luni și 17 zile la care însumată perioada din armată de 1 an, 5 luni și 11 zile, rezultă un total 20 ani 2 luni și 28 zile.
În aceste condiții contestatorul este în drept să beneficieze de pensie pentru limită de vârstă de 45 ani în condițiile art. 43 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Pe cale de consecință instanța a admis contestația formulată și precizată potrivit dispozitivului prezentei.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta Casa Teritorială de Pensii C.
În motivele de recurs este criticată sentința pentru netemeinicie și nelegalitate.
Se susține că instanța de fond a reținut greșit că reclamantul îndeplinește condițiile pentru pensie pentru limită de vârstă. Se arată că la data depunerii cererii de pensie pentru limită de vârstă respectiv în 12.01.2009, reclamantul avea vârsta de 51 de ani și 6 luni, un stagiu de cotizare de 39 ani, 3 luni și 10 zile.
Vârsta standard de pensionare conform Anexei 3 din legea 19/2000 este de 65 de ani raportat la Anexa 9 din Normele de aplicare a Legii 19. Pentru perioada de 18 ani, 5 luni și 21 de zile realizată în condiții speciale de muncă se acordă o reducere standard de pensionare de 7 ani.
Deci doar la împlinirea vârstei de 58 ani(65 - 7) reclamantul poate solicita pensionarea pentru limită de vârstă.
Contestatorul a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Arată că recurenta trebuia să țină cont de adeverința depusă în probațiune la fond din care rezultă că în perioada 10.11. 1978 - 14.03.1980 a lucrat în gr. I - a de muncă.
Analizând recursul raportat la dispozitivul sentinței instanța constată că este nefondat.
Susținerile recurentei prin care critica reținerea instanței de fond că reclamantul este îndreptățit să primească pensie pentru limită de vârstă, sunt însă fondate, dar, pentru că instanța prin sentința atacată nu a dispus decât obligarea casei de pensii să emită o nouă decizie de pensionare prin luarea în calcul a perioadei lucrate în gr. I -a de muncă conform adeverinței CR 61/5.03.2008 emisă de Centrul Militar Județean CV, fără a exista vreo mențiune în dispozitivul sentinței cu privire la obligarea Casei de Pensii de a emite decizie prin care să-i recunoască și îndeplinirea condiției de pensie pentru limită de vârstă, instanța de control judiciar nu poate modifica sentința deoarece dispozițiile cuprinse în dispozitivul sentinței cu privire la care sentința poate fi pusă în executare sunt corecte, ci poate doar complini viciile primei instanțe.
De altfel, din modul de formulare al contestației și al precizării la contestație nu rezultă că instanța a fost investită și cu constatarea dreptului la pensie pentru limită de vârstă.
Doar după punerea în executare a sentinței de fond adică după recalcularea elementelor de stabilire a pensiei respectiv: stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă, în gr I- a de muncă, reducerea vârstei standard de pensionare în funcție de adeverința CR 61/5.03.2008 din care rezultă că în perioada 10.11. 1978 - 14.03.1980 constituie vechime în muncă și se încadrează în gr- I- de muncă, se va emite o nouă decizie prin care recurenta va stabili dacă cererea contestatorului este în conformitate cu dispozițiile L 19/2000 anexa 3 pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Instanța nu poate suplini activitatea casei de pensii, singurul organ abilitat pentru a emite o decizie de pensionare, ci poate doar verifica îndeplinirea condițiilor de legalitate a deciziilor emise de Casa de Pensii.
Aceasta este și situația în speță. După emiterea unei decizii prin care prin care Casa de pensii își va corecta vechea decizie 20221/27.02.2002 sub aspectul recunoașterii implicațiilor datelor din adeverința depusă în probațiune asupra stagiului de cotizare realizat în gr. I- de muncă, în condiții speciale de muncă, al reducerii vârstei standard de pensionare, al vârstei standard de pensionare în funcție de art. 41,42 43 din legea 19/2000 și anexa 3, contestatorul nemulțumit de noua decizie poate face o nouă contestație.
Așadar, instanța de fond constatat corect că din buletinul de calcul al pensiei contestatorului nu rezultă că a fost luată în calcul la emiterea deciziei atacate și perioada 3.10.1978 - 14.03.1980 lucrată în gr- I -a de muncă.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate contestatorul nu îndeplinea condițiile pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă, însă așa cum s-a arătat acea decizie din 27.02.2009 nu a ținut cont de perioada 10.11.1978 - 14.03.1980, astfel că orice discuție cu privire la deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă nu poate fi acceptată decât după emiterea noii decizii. Eroarea cuprinsă în considerentele sentinței nu justifică admiterea recursului, recursul vizând dispozitivul hotărârii atacate care se pune in executare.
Față de aceste considerente, recursul va fi respins nefiind aplicabile niciunul din motivele de casare sau modificare a sentinței prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E
Respinge recursul declarat de recurenta Casa Teritorială de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 453/2009 a Tribunalului Covasna pe care o menține.
Obligă recurenta Casa Teritorială de Pensii C să plătească suma de 200 lei către intimatul cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 15 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier
- -
Red AP 10.11.2009
Dact AG 23.11.2009/ 4 ex
Jud fond L /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Camelia Juravschi
