Contestație decizie pensie. Decizia 142/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 142/R-CA
Ședința publică din 18 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.704 din 2 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-contestator, lipsind intimata Casa Județeană de Pensii
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-a depus de către intimata Casa Județeană de Pensii V întâmpinare.
Recurentul-contestator arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator susține oral recursul așa cum a fost formulat, solicitând admiterea lui și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației.
În subsidiar, invocă excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.47 din Legea nr.19/2000, solicitând sesizarea Curții Constituționale, competentă în soluționarea excepției ridicate.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 26.02.2008 contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr.-/28.01.2008 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze decizia contestată, să fie obligată intimata să emită o nouă decizie de pensie de invaliditate pe numele contestatorului, în care să se facă aplicarea dispozițiilor art.47 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000 și să i se recalculeze drepturile de pensie de invaliditate, de la data de 16.10.2007, în funcție de noul punctaj obținut prin aplicarea prevederilor legale menționate.
În motivarea contestației s-a susținut de către contestator că a depus la data de 16.10.2007 la intimată documentele necesare înscrierii sale la pensia de invaliditate de gradul III, solicitând ca, la stabilirea și calcularea drepturilor sale de pensie să i se aplice dispozițiile art.47 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, în temeiul certificatului de încadrare în grad de handicap nr.2155/18.08.2005 emis de comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți
S-a susținut de către contestator că, potrivit dispozițiilor art.47 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, fiind încadrat în grad de handicap accentuat, stagiul de cotizare în sistemul public necesar trebuia să fie de 23 ani și 4 luni și nu de 35 de ani, astfel că la stabilirea și calcularea drepturilor de pensie, numărul de puncte realizate, de 68.00756 puncte, trebuia împărțit la 23 de ani și 4 luni și nu la stagiul general de 35 de ani, cum în mod greșit a procedat emitenta.
Contestatorul a invocat, de asemenea, că din cauza acestui calcul eronat, cuantumul pensiei i-a fost redus în mod nelegal, anulându-i-se practic dreptul de înscriere la pensie pentru limită de vârstă și vechime integrală, cu reducerea vârstei standard cu 10 ani.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că acesta nu contestă modul de calcul al pensiei, ci se urmărește doar schimbarea temeiului legal al acordării pensiei, în raport de certificatul de încadrare în grad de handicap nr.2155/2005, respectiv să i se aplice dispozițiile art.47 din Legea nr.19/2000.
Intimata a susținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art.47 din Legea nr.19/2000, este necesară îndeplinirea concomitentă a două condiții obligatorii, respectiv realizarea unui stagiu de cotizare (în funcție de gradul de handicap) și preexistența handicapului înainte de dobândirea calității de asigurat, condiții ce nu sunt îndeplinite întrucât handicapul nu este preexistent dobândirii calității de asigurat.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.704 din 02 septembrie 2008, a respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că s-a dobândit de contestator handicapul de care suferă la data de 29.11.1984, astfel cum rezultă din certificatul nr.2155/18.09.2005 eliberat de Comisia de expertiză medicală a persoanelor cu handicap pentru adulți V (34 dosar).
Data la care a dobândit contestatorul calitatea de asigurat este 20.08.1977, după cum s-a făcut mențiunea în carnetul de muncă al acestuia (9 dosar).
Dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.19/2000 nu fac nici un fel de distincție între sistemele de asigurări sociale în cadrul cărora s-a dobândit calitatea de asigurat, singura condiție impusă fiind aceea de a începe să existe calitatea de asigurat.
Față de dispozițiile art.47 alin.1 din Legea nr.19/2000 și de data la care contestatorul a dobândit calitatea de asigurat, respectiv 20.08.1977, concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul că stagiul de cotizare trebuie să fie redus de la 35 de ani la 23 de ani și 3 luni, cu o reducere a vârstei de pensionare cu 10 ani, precum și în sensul că punctajul de 68.00756 puncte trebuie să se împartă la 23 de ani și 3 luni și nu la 35 de ani, sunt lipsite de relevanță în cauză deoarece expertul nu a avut în vedere data legală la care contestatorul a dobândit calitatea de asigurat.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că handicapul dobândit de către contestator nu a fost preexistent dobândirii calității de asigurat, ci a survenit pe perioada cât acesta desfășura deja activitate și, drept urmare, făcea parte din categoria persoanelor asigurate.
Un argument în plus în ceea ce privește inexistența vreunei distincții între sistemele de asigurări în care o persoană intră rezultă și din împrejurarea că între sistemul public și sistemele proprii de asigurări sociale, inclusiv în ceea ce privește sistemul de pensii militare din care contestatorul primește drepturi de pensie, se recunosc reciproc stagiile de cotizare în vederea deschiderii drepturilor de pensie.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, fiind dată cu aplicarea greșită a legii, motiv de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Greșit s-a reținut că recurentul-contestator a dobândit calitatea de asigurat la data de 20 august 1977 și nu la 01 decembrie 1985, dată în care s-a încadrat într-o unitate civilă. În perioada 20 august 1977 - 03 septembrie 1985 a activat ca ofițer în Ministerul d e Interne și nu a cotizat la sistemul public de pensii, ci la un sistem de pensii de stat neintegrat pentru care i s-au recunoscut și acordat drepturile legale de pensie.
Se precizează că art.5 din Legea nr.19/2000 stabilește clar persoanele asigurate obligatoriu prin sistemul public de pensii, iar printre asigurați nu sunt și cadrele militare, iar potrivit art.8 din aceeași lege, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România.
Faptul că a dobândit calitatea de asigurat în sistemul public de pensii la data de 01 decembrie 1985 îl dovedește cu carnetul de muncă eliberat de angajatorul V, iar înscrierea perioadelor militare în carnetul de muncă s-a făcut pentru dovedirea vechimii în muncă și stabilirea sporului de vechime.
Întrucât a dobândit handicapul în anul 1985, instanța trebuia să admită contestația formulată și să anuleze decizia contestată.
În subsidiar, arată că, analizând conținutul art.47 din Legea nr.19/2000 în totalitate, se constată că legiuitorul a comis o inechitate între asigurații nevăzători care beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzători cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare și celelalte categorii de persoane cu handicap la care handicapul să fie preexistent calității de asigurat.
Prin aceasta se asigură un beneficiu numai acelor persoane care s-au născut cu handicap sau l-au dobândit în copilărie înainte de prima încadrare în muncă, situație față de care invocă excepția de neconstituționalitate a art.47 din Legea nr.19/2000 sus arătată.
Recursul declarat de contestator este nefondat.
Prin decizia nr.- din 28 ianuarie 2008 s-a stabilit pentru contestatorul-recurent o pensie de invaliditate de 809 lei, plata drepturilor începând cu data de 16 octombrie 2007 pentru un stagiu de cotizare realizat de 33 ani, 2 luni și 29 zile, cu un punctaj total de 68.00756 puncte și un punctaj mediu anual de 1,94307 puncte.
Contestatorul pretinde că potrivit art.47 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000, fiind încadrat în grad de handicap accentuat, stagiul de cotizare în sistemul public de pensii necesar trebuia să fie de 23 ani și 4 luni și nu de 35 ani, astfel că la stabilirea și calculul drepturilor de pensie numărul de puncte realizate de 68.00756 trebuia împărțit la stagiul de 23 ani și 4 luni și nu la stagiul general de 35 ani, cum în mod greșit s-a procedat prin decizia de pensie contestată.
Într-adevăr, potrivit art.47 alin.1 din Legea nr.19/2000, persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr.3: a) cu 15 ani reducerea vârstei standard de pensionare dacă au realizat cel puțin 1/3 din stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap grav; b) cu 10 ani dacă a realizat cel puțin 2/3 pentru cei cu handicap accentuat și c) cu 10 ani dacă au realizat stagiul complet de cotizare pentru cei cu handicap mediu.
Contestatorul pretinde că a dobândit calitatea de asigurat la data de 01 decembrie 1985 când s-a încadrat într-o unitate civilă și gradul de handicap a fost stabilit anterior dobândirii acestei calități, la data de 29 1984, așa cum rezultă din constatarea comisiei de expertiză medicală nr.2155 din 18 august 2005, depusă la dosar.
Din actele dosarului rezultă că recurentul-contestator a solicitat înscrierea la pensie la data de 16 octombrie 2007, acesta fiind născut la data de 09 1954.
Față de prevederile anexei nr.3 la Legea nr.19/2000 și de data la care a solicitat ieșirea la pensie, 16 octombrie 2007, contestatorul trebuia să aibă vârsta de pensionare de 63 ani și 2 luni și un stagiu de cotizare de 30 ani și 11 luni.
Dacă s-ar fi aplicat prevederile art.47 alin.1 lit.b din Legea nr.19/2000 sus arătată, cum contestatorul pretinde că a avut un handicap accentuat, s-ar fi redus vârsta standard de pensionare cu 10 ani, situație în care acesta putea solicita ieșirea la pensie la vârsta de 53 ani și 2 luni.
Cum la data de 16 octombrie 2007 acesta avea vârsta de 52 ani, 11 luni și 7 zile, nu îndeplinea condiția pentru a se aplica reducerea de 10 ani sus arătată, întrucât nu îndeplinea condiția de vârstă pentru pensionare.
În situația în care ar fi avut vârsta de pensionare prevăzută de lege la data solicitării ieșirii la pensie, se putea discuta aplicarea prevederilor art.47 lit.b din Legea nr.19/2000 sus arătată.
Constatându-se că nu sunt îndeplinite condițiile pentru pensionare pentru limită de vârstă, în mod corect instanța de fond a respins contestația formulată.
Referitor la cererea formulată în subsidiar privind excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.47 din Legea nr.19/2000, se constată că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările ulterioare, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, de care depinde soluționarea cauzei".
În cauză nu se pune problema, așa cum s-a arătat mai sus, a aplicării prevederilor art.47 din Legea nr.19/2000, situație în care nu se poate aprecia că de aceste dispoziții depinde soluționarea cauzei, excepția ridicată fiind astfel neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.704 din 02 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
2 ex./27.11.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
