Contestație decizie pensie. Decizia 158/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 158/R/2008
Ședința publică din data de 22 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII împotriva sentinței civile nr. 1862 din 17.09.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect asigurări sociale - contestație împotriva deciziei de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantului intimat - avocat, lipsind reclamantul și reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta intimatului depune la dosarul cauzei delegația de reprezentare, chitanța privind onorariul avocațial și concluzii scrise, arătând că nu are de formulat cereri în probațiune sau de altă natură.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau de invocat excepții, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în sumă de în sumă de 200 lei. În esență arată că expertiza efectuată în cauză a constatat neconcordanțele dintre punctajul mediu stabilit în baza expertizei și cel acordat de recurentă, acesta din urmă nefiind realist și corect.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1862 din 17 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă cererea înaintată de către reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință a fost anulată decizia de pensionare nr. -/02.10.2006.
A fost obligată pârâta să emită în favoarea reclamantului o nouă decizie de pensionare corespunzătoare unui punctaj de pensie de 2,23737 și unei pensii în cuantum de 805 lei.
Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 1200 lei reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost pensionat pentru muncă depusă și limită prin decizia nr. -/02.10.2006, având stagiu de cotizare realizat de 43 ani și 10 luni.
În cuprinsul dosarului de pensie, reclamantul a depus și o adeverință nr. 905/19.07.2006, emisă de Agenția Națională pentru Sport - Direcția pentru Sport C, în care sunt evidențiate sporul de vechime, indemnizația de conducere și salariile de merit.
La termenul din data de 26.02.2006, instanța, la solicitarea reclamantului, a admis proba efectuării expertizei contabile, numind în cauză pe expert, expertiză având ca obiectiv calcularea pensiei cuvenite reclamantului și a cuantumului acesteia în baza actelor din dosarul de pensionare.
Din expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul numit în cauză s-au constatat neconcordanțe între punctajul mediu anual stabilit în baza expertizei și cel acordat de către pârâtă.
Față de cele ce preced, ținând de concluziile raportului de expertiză, instanța a admis acțiunea formulată de reclamant.
Întrucât pârâta s-a aflat în culpă procesuală, conform art. 274.proc.civ. a fost obligată să achite reclamantului suma de 1200 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu respingerea acțiunii.
În motivarea se arată că expertiza nu a respectat litera legii de specialitate în stabilirea sporului de vechime, atât înainte de 01.04.1992, cât și după 01.04.2001. Conform art. 164 din Legea nr. 19/2000, sporul de vechime până la data de 01.04.1992 este fixat prin lege, fiind imposibil a adăuga la cel din lege sau a-l micșora.
Art. 164 alin. 3 prevede că la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare. Sporul de vechime care se utilizează la stabilirea punctajelor anuale este următorul:
a) perioada 1 martie 1970 - 1 septembrie 1983:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
5% pentru o vechime în muncă totală cuprinsa între 10-15 ani;
7% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani;
10% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani;
b) perioada 1 septembrie 1983 - 1 aprilie 1992:
3% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 3-5 ani;
6% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 5-10 ani;
9% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 10-15 ani;
12% pentru o vechime în muncă totală cuprinsă între 15-20 de ani;
15% pentru o vechime în muncă totală de peste 20 de ani.
Cum reclamantul a realizat o vechime totală în muncă între 5-10 ani în perioada 01.10.1965-01.11.1970, corect a acordat casa de pensii spor de vechime 3%, greșit experta acordând 3% începând cu 01.03.1970. După cum se poate observa, reclamantul are o vechime în muncă efectivă cuprinsă între 5-10 ani de la 01.11.1970, iar nu de la 01.03.1970.
S-a acordat spor de vechime 5% începând cu 01.10.1971, ori reclamantul nu a realizat o vechime efectivă în muncă între 10-15 ani decât de la 01.11.1975 ( de la 01.10.1965 până la 01.10.1971 sunt numai 6 ani și 1 lună).
Luarea în calcul a sporului de vechime în procent de 3 % s-a acordat în mod corect de către pârâtă până la 01.11.1975, dată de la care reclamantul a realizat o vechime totală în muncă între 10-15 ani.
Calculul greșit al spor de vechime în mod de 7 % continuă pentru intervalul 01.11.1976 până la 01.11.1980, ori reclamatul a realizat o vechime efectivă în muncă între 15-20 ani începând cu 01.11.1980, nu cu 01.11.1976.
Calculul greșit al acestui spor continua pe intervalul 01.10.1981, când experta a luat în considerare 10 %, corect este 7 %(de la 01.10.1965-01.10.1981 sunt numai 16 ani, nu 20 ani).
, calculul greșit al sporului de vechime continuă și pentru intervalul 01.10.1981-01.09.1983, 01.09.1983-01.11.1985.
S-a luat în considerare spor conducere "112" 01.06.1974-08.06.1974, spor de conducere "200" fără ca aceste sume să fie dovedite cu înscrisuri la 01.06.1974-08.06.1974, respectiv 15.05.1990-01.06.1990.
Salariul de merit în sumă de 13980 greșit acordat de la 01.01.1994-01.04.1994, ori după cum se poate observa din carnetul de muncă poziția nr. 37, acesta este de 11460. La fel, s-a luat în considerare și salariul de încadrare în sumă de 93200, în loc de 76400, poziția nr. 37 carnetul de muncă.
Pentru perioada de după 01.04.2001 se ia în considerare suma de pe declarația nominală, nemaiexistând specificarea separat a sporurilor, ci numai suma contributivă ce urmează a fi luată în considerare la pensie (art. 5 alin. 2 din Legea 19/2000: veniturile asigurate pe baza cărora s-a plătit contribuția de asigurări sociale și cuantumul indemnizațiilor de asigurări sociale de care au beneficiat persoanele prevăzute la alin. (1) se iau în calcul la stabilirea drepturilor de asigurări sociale, în condițiile legii.) Art. 23 mai precizează: baza lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asigurațiloroconstituie:
a) venitul brut realizat lunar, în situația asiguraților prevăzuți la art. 5 alin. (1) pct. I (angajații),inclusivsporurile și adaosurile.
Astfel, s-au luat potrivit legii întocmai sumele reprezentând baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
În drept au fost invocate prevederile art. 299, 3041, 304 pct. 9, 312.proc.civ, Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul solicită respingerea recursului ca nelegal și netemeinic, cu consecința menținerii hotărârii atacate.
În motivare se arată că prin expertiza tehnică judiciară efectuată de expertul numit în cauză s-au constata neconcordanțe între punctajul mediu stabilit în baza expertizei și cel acordat de către recurentă. Această neconcordanță provine din faptul că din documentația care a stat la baza calculării punctajului mediu anual efectuat de Casa Județeana de Pensii C, lipsesc anii 1964, 1965.
Datorita acestui fapt, în desfășurarea calculelor pe perioada cuprinsă între 01.03.1970 și 01.11.1985 nici sporul de vechime nu este cel corect.
În realitate, carnetul de muncă a fost deschis la data de 20.05.1967, până atunci, din lipsa tipizatului corespunzător de la vremea respectivă, a fost imposibil. La data aceea (20.05.1967) au fost înscrise pozițiile 1-4 din carnetul de muncă, fapt care rezultă fără nici un dubiu din înscrierile de la fila nr. 15 acestuia. Poziția 1 fost înscrisă, în baza adeverinței nr. 140/1965, eliberată de Școala generală, Raionul D, unitate unde și-a început activitatea,ca profesor de educație fizică și de unde s-a transferat ulterior la. Consiliul regional
Pe de altă parte, este evident faptul că în perioada 01.01.-.04.1994 salariul de baza a fost de 93.200 lei iar salariul de merit a fost în sumă de 13.980 lei, așa cum apare clar la poziția 38 din carnetul de muncă, majorare care s-a realizat în baza deciziei nr. 126/1994 a angajatorului, mențiunea de la poziția 37, cu veniturile înscrise acolo, sunt valabile pentru perioada 01.12.1993-01.01.1994.
Acesta mai arată că și- desfășurat activitatea în cadrul Agenției Naționale pentru Sport, la Direcția pentru Sport a județului Din adeverința nr. 905/19.07.2006, emisă de angajator, unitate bugetară, rezultă fără nici un dubiu atât veniturile realizate cât și faptul că pentru întreaga perioadă în care are activate, a contribuit cu suma legală la. și pensie suplimentară, deci ceea ce a solicitat prin contestația formulată nu este decât să i se recunoască drepturile și să beneficieze de o pensie pentru limită de vârstă legală.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
În cauză, în fața primei instanțe, s-a efectuat o expertiză judiciară pentru a se clarifica aspectele punctuale privind modul de calcul a pensiei reclamantului.
Expertiza a fost comunicată pârâtei la data de 28 august 2007, iar la data de 14 septembrie 2007 au fost depuse obiecțiuni la expertiză din partea pârâtei, subliniindu-se că sporul de vechime până la data de 01.04.1992 este fixat prin lege, fiind imposibil de adăugat la acesta; că pentru perioada de după 01.04.2001, se ia în considerare suma de pe declarația nominală, nemaiexistând specificarea separată a sporurilor, ci doar suma contributivă, cu trimitere la prevederile art. 5 alin. 2 și art. 23 din Legea nr. 19/2000; că este improbabil ca reclamantul să fi lucrat din anul 1964 în baza unui act din 1965.
Prima instanță a respins obiecțiunile, pronunțând sentința.
În aceste condiții, pârâta recurentă a dezvoltat aceste obiecțiuni prin cererea de recurs, conform celor de mai sus, făcând precizări punctuale cu privire la procentul ce trebuia reținut cu titlu de spor de vechime pentru fiecare perioadă anterioară datei de 01.04.1992.
Potrivit prevederilor art. 212 alin. 2.proc.civ. expertiza contrarie va trebui cerută motivat la primul termen după depunerea lucrării. Acesta este textul de lege cu valoare de principiu ce reglementează modul de administrare a probei cu expertiza, astfel încât pentru a se prezerva principiul celerității judecății și a se asigura din acest punct de vedere dreptul la un proces echitabil sub aspectul termenului rezonabil de instrumentare a cauzei, trebuie să se respecte acest termen, partea neputând să invoce direct în recurs noi motive de critică raportat la expertiza efectuată, pe lângă cele prezentate în fața primei instanțe, pentru că dacă s-ar da curs unor asemenea obiecțiuni, s-ar impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare în scopul de a se răspunde la obiecțiuni și a se pronunța sentința cu luarea în considerare a răspunsului la obiecțiuni, astfel încât să se asigure dublul grad de jurisdicție. Or, în acest mod instrumentarea cauzei ar fi prelungită peste termenul rezonabil impus de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Așa fiind, Curtea urmează a cerceta temeinicia cererii de recurs doar raportat la motivele de recurs ce au luat forma obiecțiunilor la expertiză formulate în fața primei instanțe, cenzurând astfel sentința prin prisma temeiniciei hotărârii instanței de fond de a respinge obiecțiunile. În acest sens, se reține că motivele de recurs sunt în totalitate obiecțiuni la expertiza administrată în cauză.
Raportat la primul motiv de recurs, privind sporul de vechime luat în considerare prin expertiză pentru perioada anterioară datei de 01.04.1992, care arată recurenta pârâtă că este fixat prin art. 164 din Legea nr. 19/2000, se reține că experta a aplicat întocmai procentele stabilite prin acest articol de lege, considerând însă că trebuie inclusă în calcul și perioada 01.10.1964 - 01.10.1965, care este în mod neechivoc evidențiată în carnetul de muncă al reclamantului la poziția 1, filele 14 și 15 (fila 9 dosar fond). Faptul că actul în baza căruia s-a făcut înscrierea de sub numărul de ordine 1 în carnetul de muncă datează din anul 1965 nu este relevant, întrucât este posibilă completarea ulterioară a carnetului de muncă, în cazul în care aceasta nu a fost făcută concomitent cu începerea activității.
Cât privește cel de al doilea motiv de recurs, acesta este nefondat. În mod netemeinic consideră pârâta că experta ar fi luat în considerare un spor de conducere inexistent pentru perioadele 01.06.1974-08.06.1974 și 15.05.1990-01.06.1990.
În fapt, așa cum se poate observa din cuprinsul expertizei (fila 138 dosar fond) coroborat cu adeverința nr. 905 din 19.07.2006 emisă de Direcția pentru Sport a județului C (fila 5 dosar fond), reclamantul a beneficiat de indemnizație de conducere pe perioada 08.06.1974 - 15.07.1975 în cuantum de 146 lei lunar, astfel încât experta a calculat în anexa la expertiză, proporțional, suma care i-a revenit reclamantului cu acest titlu pentru perioada 08.06.1974 - 31.06.1974, scăzând deci zilele lipsă din luna iunie a anului 1974, pentru care reclamantul nu a beneficiat de acest spor, astfel încât, păstrând proporția, pentru cele 23 de zile din acea lună, în care reclamantul a beneficiat de spor, a rezultat suma de 112 lei.
La fel, pentru perioada 01.04.1990 - 16.05.1990, reclamantul a beneficiat de indemnizație de conducere în cuantum de 400 lei lunar (fila 5 dosar fond), astfel încât experta a calculat în anexa la expertiză (fila 146 dosar fond), proporțional, suma care i-a revenit reclamantului cu acest titlu pentru perioada 01.05.1990 - 16.05.1990 (nicidecum cum consideră recurenta, perioada 15.05.1990 - 01.06.1990), scăzând deci zilele lipsă din luna mai a anului 1990, pentru care reclamantul nu a beneficiat de acest spor, astfel încât, păstrând proporția, pentru cele 15 de zile din acea lună, în care reclamantul a beneficiat de spor, a rezultat suma de 200 lei.
Este nefondat al treilea motiv de recurs, privind salariul de merit și salariul de încadrare acordat de la 01.01.1994-01.04.1994. Corect a reținut experta cuantumul acestora de 13980 lei, respectiv 93200 lei, așa cum sunt acestea precizate la punctul 38 din carnetul de muncă, unde se precizează cuantumul acestor salarii pentru perioada 01.01.1993 - 01.04.1994 (fila 11 dosar fond), recurenta fiind în eroare atunci când consideră că perioada arătată este indicată la punctul 37 din carnetul de muncă.
Ultimul motiv de recurs privește suma care trebuie luată în calcul la stabilirea pensiei pentru perioada de după 01.04.2001, conform prevederilor art. 5 alin. 2 și art. 23 din Legea nr. 19/2000, care coroborate indică luarea în calcul a sumei de pe declarația nominală, nemaiexistând specificarea separat a sporurilor, ci numai suma contributivă.
Comparând însă datele privitoare la activitatea în muncă a reclamantului luate în considerare de către pârâtă pentru această perioadă (filele 32 - 35 dosar fond), se constată că acestea sunt identice, cât privește reținerea sumei contributive, raportat la care s-a calculat punctajul de pensie, cu cele propuse de către expertă în calculul său (filele 152 - 154 dosar fond), astfel încât acest motiv de recurs este lipsit de interes și finalitate.
Văzând prevederile art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. urmează a fi respins ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce preced.
Recurenta pârâtă, căzând în pretenții, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată aferente judecății recursului în favoarea reclamantului intimat, în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu avocațial conform chitanței (fila 8) și în baza art. 274.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii împotriva sentinței civile nr. 1862 din 17 septembrie 2007 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului reclamant suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - - - -
Red./
2 ex./11.02.2008
Președinte:Gabriella PurjaJudecători:Gabriella Purja, Ioana Tripon, Adrian Repede
