Contestație decizie pensie. Decizia 1850/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1850
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în P,-,.4E,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.1353 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-contestator, intimata Casa Județeană de Pensii P prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat în termen și motivat.
Recurentul-contestator, consilier juridic pentru intimata Casa Județeană de pensii D, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Recurentul-contestator având cuvântul, arată că înțelege să conteste modul în care i s-a recalculat punctul de pensie având în vedere că a lucrat în grupa I de muncă, ca electromecanic CFR, că a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime completă, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, intimata luând în calcul în mod greșit un stagiu de cotizare de 30 de ani în loc de 20 de ani cum ar fi fost corect.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata Casa Județeană de Pensii D, arată că recurentului-contestator nu i se poate aplica nicio lege specială care să modifice grupa de pensie de la 30 de ani la 20 de ani, iar.100/2008 a oferit un punctaj suplimentar pentru cei care au lucrat în grupa I de muncă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, depunând și concluzii scrise.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, contestatorul a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea intimatei Casa Județeană de Pensii P să-i recalculeze pensia, în conformitate cu dispozițiile OUG4/2005, nr.HG1550/2004 și Legea nr.3/1977, urmând ca la stabilirea punctajului mediu anual să fie utilizat un stagiu complet de cotizare de 20 de ani, iar nu de 30 de ani, obligarea intimatei la plata diferențelor dintre pensia cuvenită la data de 04.09.2006 și pensia încasată în fiecare lună.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că a fost pensionat pentru limită de vârstă și vechime completă, în conformitate cu prevederile Legii nr.3/1977, prin decizia nr.-/2000 emisă de intimată, fiindu-i aplicabile dispozițiile deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației, iar în subsidiar a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1353 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția tardivității formulării contestației, invocată de intimată prin întâmpinare, s-a respins ca neîntemeiată contestația.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția tardivității formulării contestației invocată de intimată prin întâmpinare, că potrivit dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000, decizia de pensionare poate fi contestată la instanța judecătorească competentă în termen de 45 de zile de la comunicare.
Întrucât în cauză nu s-a făcut dovada datei la care decizia a fost comunicată contestatorului, nu se poate aprecia asupra împlinirii termenului de 45 de zile, astfel încât instanța de fond a respins această excepție.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, contestatorul a fost înscris la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă, cu vechime integrală, prin decizia nr.-/2000, începând cu data de 01.02.2000, în conformitate cu dispozițiile Legii nr.3/1977 în vigoare la acel moment.
Ulterior, prin decizia cu același număr, din 04.09.2006, pensia contestatorului a fost recalculată în conformitate cu dispozițiile OUG4/2005 și nr.HG1550/2004.
În conformitate cu stagiul complet de cotizare utilizat, acesta a fost de 30 de ani.
S-a apreciat de instanța de fond, că în cauză sunt într-adevăr aplicabile dispozițiile Deciziei nr.40/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, dar aceste dispoziții au fost interpretate greșit de către contestator în sensul că i-ar conferi acestuia dreptul de a utiliza un stagiu de cotizare de 20 de ani, iar nu de 30 de ani.
Noua legislație privind sistemul public de pensii are ca principiu general stabilirea cuantumului pensiei cuvenite fiecărui titular prin luarea în considerare a întregii activități și a drepturilor salariale realizate pe tot parcursul timpului ce se consideră perioadă de cotizare.
S-a mai reținut de instanța de fond că, pentru fiecare lună și întreaga perioadă ce constituie vechime în muncă ori este asimilată acesteia, se stabilește punctajul corespunzător în raport cu drepturile salariale obținute, iar prin înmulțirea punctului de pensie, prevăzut în legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat, cu punctajul mediu realizat se calculează cuantumul pensiei cuvenite fiecărui titular.
Pensia pentru limita de vârstă se acordă asiguraților care îndeplinesc, cumulativ, la data pensionării, condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare realizat în sistemul public [art. 41 alin. (1) din Legea nr. 19/2000].
Vârsta standard de pensionare, respectiv vârsta la care se poate solicita înscrierea la pensie, este de 60 de ani pentru femei și de 65 de ani pentru bărbați.
Stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru femei și de 35 de ani pentru bărbați [art. 41 alin. (4)].
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că, pentru persoanele care au lucrat în condiții deosebite de muncă legiuitorul a instituit norme speciale referitoare la vârsta de pensionare și la stagiul de cotizare, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate stagiului de cotizare.
Astfel, prin art.43 alin. (1) și (2) din Legea nr.19/2000 s-a prevăzut că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 alin. (1) lit. a) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții, beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu vârsta de 45 de ani.
Asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 alin. (1) lit. c) și d) și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensia pentru limita de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Este vorba de personalul unităților miniere, care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în fiecare lună [art. 20 alin. (1) lit. a)], de cei care și-au desfășurat activitatea ca personal navigant în aviația civilă prevăzut în anexa nr.1 [art.20 alin. (1) lit. c)] sau în una dintre profesiile ce țin de activitatea artistică, prevăzute în anexa nr.2 la lege [art. 20 alin. (1) lit. d)].
Începând cu data de 1 octombrie 2004, pensiile din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au fost evaluate în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000.
Evaluarea s-a efectuat prin determinarea punctajului mediu anual aferent fiecărei pensii aflate în plată sau cuvenite, în conformitate cu prevederile legale.
Metodologia de efectuare a evaluării a fost prevăzută în Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1550/2004.
Potrivit art.2 din aceste norme metodologice, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Totodată, instanța de fond a mai reținut că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977-31 martie 2001, așa cum este și cazul contestatorului din prezenta cauză,stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr. 3/1977.
În art.14 din Legea nr.3/1977 se prevedea că pentru persoanele care au lucrat efectiv cel puțin 20 de ani în locuri care, potrivit legii, se încadrau în grupa I de muncă sau cel puțin 25 de ani în grupa II de muncă, la stabilirea pensiei se lua în calcul, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe, câte:
a) un an și 6 luni pentru grupa I de muncă;
b) un an și 3 luni pentru grupa II de muncă.
Pe această bază persoanele care au lucrat în grupele I și II de muncă aveau dreptul, la cerere, să fie pensionate la împlinirea vârstei de:
a) 52 de ani pentru grupa I și 57 de ani pentru grupa II, bărbații;
b) 50 de ani pentru grupa I și 52 de ani pentru grupa II, femeile.
Persoanele care îndeplineau condițiile prevăzute la alin.1 erau pensionate, la cerere, la 50 de ani, atât bărbații, cât și femeile din grupa I de muncă, și la 55 de ani bărbații sau 50 de ani femeile din grupa II de muncă.
De asemenea, potrivit art.16 din același act normativ, persoanele care au lucrat cel puțin 5 ani în grupele I și II de muncă aveau dreptul să li se ia în calculul vechimii în muncă, pentru fiecare an lucrat în aceste grupe: un an și 6 luni pentru grupa I sau un an și 3 luni pentru grupa II. În aceste cazuri nu se reducea limita vârstei de pensionare.
Prin urmare, se subliniază în decizia în interesul legii că asigurații care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, determinate ca atare prin ordine ale Ministerului Sănătății, și ale căror drepturi de pensie s-au deschis în perioada 1 iulie 1977-31 martie 2001 au beneficiat atât de reducerea vârstei legale de pensionare, cât și de majorarea vechimii în muncă, deci a perioadei de contribuție, denumită în actuala reglementare stagiu de cotizare.
Mai subliniază Înalta Curte că cele stabilite de unele instanțe, în sensul că acestei categorii de asigurați îi sunt aplicabile dispozițiile art.43 din Legea nr. 19/2000 și ale anexei nr.4 la această lege ca "act normativ special" la care fac trimitere prevederile art.2 alin. (4) din normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.550/2004, sunt consecința unei interpretări greșite a prevederilor legale, întrucât Legea nr.19/2000 reprezintă o lege generală, actul normativ-cadru în domeniul pensiilor și al drepturilor de asigurări sociale.
Prin urmare, întrucât contestatorul a fost înscris la pensie începând cu data de 1.02.2000, în baza prevederilor legii nr.3/1977, în mod corect acestuia i-au fost aplicate prevederile art.8 din acest act normativ, conform cărora personalul muncitor care are o vechime în muncă de minimum 30 de ani pentru bărbați, are dreptul la pensie pentru munca depusă și limita de vârstă, fiind deci valorificat un stagiu complet de cotizare de 30 de ani.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Sub un prim aspect, recurentul a învederat faptul că deși prima instanță a respins excepția tardivității formulării contestației, trebuia să aibă în vedere numai prevederile legale cu privire la termenul general de prescripție de 3 ani așa cum este prevăzut de Decretul nr.167/1958 și nu termenul de 45 de zile.
A mai precizat recurentul că s-a pensionat la 50 de ani conform disp.art.14(3) și art.14(1) din Legea nr.3/1977, îndeplinind cerința legală privind
activitatea efectivă de minimum 20 de ani în grupa I de muncă, care este echivalentă cu stagiul complet de cotizare de 20 de ani, astfel încât în mod greșit prima instanță a reținut că în cazul lui stagiul complet de cotizare este de 30 de ani.
A mai arătat recurentul că prima instanță nu a avut în vedere la pronunțarea soluției condițiile deosebite în care și-a desfășurat activitatea, de mare risc, respectiv grupa de muncă și nici dispozițiile Deciziei nr.40/22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
La judecarea cauzei s-au luat în considerare prevederile Legii nr.19/2000, o lege nouă, care dispune numai pentru viitor, respectiv începând cu 1.04.2001.
Astfel, aceste dispoziții nu se pot aplica persoanelor pensionate sub imperiul Legii nr.3/1997, interpretând greșit disp.art.8 din Legea nr. 3/1977, cu luarea în considerare în mod "trunchiat" a acestor dispoziții legale, numai cu privire la vechimea în muncă și stagiul de cotizare de minimum 30 de ani pentru bărbați, fără a analiza și cerința vârstei obligatorii de 62 de ani sau de 60 de ani la cerere.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, precum și de disp.art.3041Cod procedură civilă și de dispozițiile legale care au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr.40/22.09.2008 pronunțată de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara, statuându-se că dispozițiile art.77 alin.2 raportat la art.43 alin.1 și 2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se interpretează în sensul că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Decizia sus-menționată, dată în interesul legii este într-adevăr obligatorie pentru instanțe, conform art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
Din acest punct de vedere, concluzia primei instanțe în sensul că prin decizia respectivă s-ar fi statuat că pentru toate persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977-31.03.2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă stagiul complet de cotizare este cel prevăzut de art. 14 din Legea nr. 3/1977 și că se impune, pe cale de consecință, recalcularea pensiei contestatorului ținând cont de art. 14 din Legea nr. 3/1977, este corectă și în conformitate cu dispozițiile deciziei care, conform legii sunt obligatorii.
În acest sens, Curtea constată că nu pot fi primite susținerile recurentului conform cărora decizia menționată îl îndreptățește la recalcularea pensiei în raport de un stagiu de cotizare de 20 de ani.
Astfel, conform art.77 alin.2 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, în situația asiguraților prevăzuți la art. 43 și 47 din același act normativ, la stabilirea punctajului mediu anual conform alin. 1 al art.77 se iau în considerare stagiile de cotizare prevăzute la aceste articole.
De menționat, că alin.1 al art.77 din Legea nr.19/2000 statuează că punctajul mediu anual realizat de asigurat în perioada de cotizare se determină prin împărțirea numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate de asigurat în perioada de cotizare la numărul de ani corespunzători stagiului complet de cotizare prevăzut în Anexa nr.3, alin.2 al art.77, instituind așadar o situație de excepție de la regula consacrată de art.77 alin. 1.
Potrivit art.43 alin.1 din Legea nr.19/2000, de asemenea indicat în dispozitivul deciziei date în interesul legii, asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera a și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani în aceste condiții beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 45 de ani, iar conform art.43 alin. 2 din lege asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera c și d și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani beneficiază de pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu 15 ani.
Art.43 alin.3 din Legea nr.19/2000 statuează că asigurații care și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă prevăzute la art.20 litera b și care au realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 15 ani în zona I de expunere la radiații sau de 17 ani în zona II de expunere la radiații beneficiază de pensie pentru limită de vârstă indiferent de vârstă, iar art.47 din același act normativ vizează persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizare în condiții de handicap preexistent și pe asigurații nevăzători.
Art.20 alin.1 din Legea nr.19/2000 precizează care sunt locurile de muncă în condiții speciale în sensul legii, enumerând la litera a - unitățile miniere, pentru personalul care își desfășoară activitatea în subteran cel puțin 50% din timpul normal de muncă în luna respectivă, la litera b - activitățile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare materiilor prime nucleare zonele I și II de expunere la radiații, iar la litera c - aviația civilă, pentru personalul navigant prevăzut în anexa nr.1 legii și la litera d - activitatea artistică desfășurată în profesiile prevăzute în anexa nr. 2.
Decizia nr. 40/22.09.2008 dată în interesul legii nu îi poate viza decât pe cei pensionați în perioada 1.07.1977-31.03.2001, care au lucrat în domeniile expres prevăzute de dispozițiile legale la care fac trimitere textele limitativ enunțate în cuprinsul deciziei și care au fost interpretate prin decizia respectivă, situație în care recurentul-contestator nu se regăsește întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosarul de fond, acesta și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă timp de 26 ani, o lună și 13 zile în alt domeniu decât cele mai sus-indicate, astfel încât decizia dată în interesul legii și avută în vedere de prima instanță la pronunțarea soluției nu este aplicabilă recurentului-contestator.
Pentru recurentul-contestator, așa cum corect a arătat și intimata prin concluziile scrise, stagiul complet de cotizare ce trebuia avut în vedere la recalcularea pensiei conform OUG nr. 4/2005 nu putea fi decât cel de 30 de ani prevăzut de art. 8 din Legea nr.3/1977, corect luat, de altfel, în considerație de către intimată și nu cel prevăzut de art.14 din Legea nr.3/197, așa cum a pretins recurentul-contestator prin contestația promovată.
Astfel, potrivit art.2 alin.1 din Anexa la HG nr.1550/2004, cuprinzând Normele Metodologice de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, în vederea recalculării în conformitate cu principiile Legii nr.19/2000, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
De asemenea, la art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 se prevede că pentru persoanele ale căror drepturi la pensie s-au deschis în intervalul 1.07.1977- 31.03.2001, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual va fi cel reglementat de Legea nr.3/1977.
Recurentul-contestator a fost pensionat conform deciziei nr.-/27.01.2000, în baza Legii nr.3/1977, pentru muncă depusă și limită de vârstă, iar în conformitate cu art.8 din Legea nr.3/1977 stagiul complet de cotizare este de 30 de ani pentru bărbați și 25 de ani pentru femei, fără a se face distincție în funcție de condițiile de lucru. De menționat, că pensionarea recurentului-contestator nu a avut loc în baza unor acte normative aplicabile anumitor categorii de persoane prin care s-au prevăzut condiții specifice de pensionare și pentru care la recalcularea pensiilor se utilizează, în vederea stabilirii punctajului mediu anual, stagiul de cotizare prevăzut de legile speciale nefăcând parte nici din categoria celor care au lucrat în minerit, situație în care acestuia nu îi sunt aplicabile prevederile legilor speciale și nici ale Normelor Tehnice nr.5388/16.11.2004 date în aplicarea HG nr.1550/2004, cu referire la determinarea stagiului complet de cotizare pentru pensiile stabilite potrivit unor legi speciale sau unor prevederi cu caracter special.
Nu poate fi primită, prin urmare, susținerea recurentului-contestator, din cuprinsul cererii adresate instanței de fond, conform căreia stagiul complet de cotizare ce trebuia utilizat în ceea ce-l privește era acela de 20 de ani având în vedere disp.art.14 din Legea nr.3/1977, text de lege ce se referă doar la acordarea sporului pentru grupă de muncă, considerându-se 1 an și 6 luni pentru 1 an lucrat în grupa I și 1 an și 3 luni pentru 1 an lucrat în grupa II-a și la posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei prevăzută de art.8 din aceeași lege, astfel că vârsta de 20 de ani în grupa de muncă nu reprezintă stagiul complet de cotizare la care face trimitere art.2 alin.3 din Normele Metodologice de evaluare a pensiilor cuprinse în anexa HG nr.1550/2004.
Singurele facilități oferite de Legea nr.3/1977 persoanelor care au lucrat în grupele I și II de muncă erau acordarea sporurilor de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Aplicând dispozițiile art.2 alin.3 din anexa la HG nr.1550/2004 mai sus-enunțate, intimata a stabilit în mod corect drepturile de pensie ale recurentului-contestator în urma recalculării pensiei din sistemul public, prin luarea în considerare a unui stagiu complet de cotizare de 30 de ani, potrivit art. 8 din Legea nr.3/1977.
Concluzionând, pentru considerentele mai sus-arătate, Curtea privește recursul ca nefondat, astfel încât în baza art. 312 alin. 1 Cod pr.civilă îl va respinge, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în P,-,.4E,.3, județul P, împotriva sentinței civile nr.1353 din 25 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii P, cu sediul în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./13.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- ; -
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
