Contestație decizie pensie. Decizia 2/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2
Ședința publică de la 11 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Covei
JUDECĂTOR 2: Florența Carmen Cojocaru
JUDECĂTOR 3: Corneliu
Grefier
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1289 din data 13 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII reprezentată prin consilier juridic, lipsind revizuentul .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, constatându-se cauza în stare de soluționare s-a acordat cuvântul părților.
Consilier juridic pentru intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D solicită respingerea cererii de revizuire formulată in baza art.322 pct.5 Civ.
Cu privire la capătul de cerere formulat în baza art.322 pct.7 Civ, solicită declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție
CURTEA
Asupra cererii de revizuire de față:
Curtea de Apel Craiova prin decizia civilă nr. 1289 din data 13 martie 2009 admis recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii D împotriva sentinței nr. 1301/11.03.2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, având ca obiect contestație decizie de pensionare, a modificat sentința, în sensul că a respins acțiunea.
A respins recursul contestatorului, formulat împotriva aceleiași sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de recurs a reținut următoarele:
Potrivit adeverinței nr. 4333/09.11.2007 emise de SC SA C, în perioada lucrată în cadrul acestei unități, contestatorul a beneficiat, în afara drepturilor salariale menționate în carnetul de muncă, de adaosuri (diferențe de manoperă), adaosuri cu caracter permanent și care s-au acordat funcție de manopera repartizată (suma globală) pe lucrare (pentru colectivul elaborator).
Aceste adaosuri s-au acordat funcție de realizarea productivității muncii în conformitate cu Legea nr. 57/1974, art. 117 și începând cu anul 1992 în conformitate cu prevederile din contractele colective de muncă respectiv: anexa nr. 21 din CCM /1992 pct. 3; art. 78 alin. 6 din CCM /1993; art. 78 alin. 5 din CCM /1994; art. 78 alin. 5 din CCM /1995; art. 78 alin. 5 din CCM /1996; art. 78 alin. 4 din CCM /1997; art. 78 alin. 5 din CCM /1998-2001 și art. 80 alin. 1 și anexa 6 din CCM / 2001-2003.
Din aceeași adeverință rezultă că sumele acordate în plus față de retribuția tarifară au făcut parte din fondul de salarii pentru care unitatea a calculat și virat CAS, dar salariatului nu i s-a calculat, reținut și virat contribuția pentru pensia suplimentară.
În raport de mențiunile din adeverință, Curtea a analizat în cauză următoarele dispoziții legale:
Art. 117 din Legea nr. 57/1974, potrivit căruia "finanțarea tuturor cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică se face din încasările realizate de aceste unități, ca urmare a contractelor încheiate în conformitate cu prevederile legale".
Din conținutul acestei norme juridice menționate în adeverință rezultă că aceasta reglementa modalitatea de finanțare a cheltuielilor pentru retribuirea muncii personalului din unitățile de cercetare și proiectare tehnologică. Textul nu reglementează drepturi de natură salarială și nu constituie un izvor de drepturi și obligații în raporturile dintre angajator și salariați.
Potrivit art. 118 din aceeași lege, "în activitatea de cercetare științifică și proiectare tehnologică se poate aplica forma de retribuire în acord global, în condițiile stabilite la art. 120 din prezenta lege".
Potrivit art. 120 din Legea nr. 57/1974:
"(1) În activitatea de proiectare se va utiliza cu precădere forma de retribuire în acord global. Sumele pe lucrări pentru retribuirea proiectanților de toate specialitățile se vor stabili, de regulă, pe bază de unități fizice, pe categorii de lucrări. Personalul de proiectare care lucrează în acord global primește, pe parcursul elaborării proiectului sau lucrării avansuri lunare, reprezentând 80% din retribuția tarifară de încadrare. cumulate nu pot fi mai mari de 80% din suma stabilită pe proiect sau pe lucrare.
(2) La predarea proiectului sau lucrării, suma totală stabilită pe lucrare se repartizează membrilor colectivului, în funcție de contribuția acestora".
Prin urmare adaosurile (diferențe de manoperă) acordate peste salariile tarifare personalului din unitățile de proiectare au fost reglementate de dispozițiile art. 120 alin. 2 din Legea nr. 57/1974, nu de art. 117.
De reținut în cauză că Legea nr. 57/1974 a intrat în vigoare la data de 01.02.1975, astfel că, pentru perioada anterioară acestei date, se constată că adeverința nu cuprinde mențiuni cu privire la temeiul legal în baza căruia adaosul a fost acordat.
În ceea ce privește perioadele ulterioare anului 1992, adeverința menționează contractele colective de muncă încheiate la nivelul unității ca temeiuri de acordare a adaosurilor.
Potrivit contractelor colective de muncă depuse la dosar pentru secțiile, atelierele și grupele de proiectare forma de salarizare a fost aceea de acord colectiv direct pe proiect, în conținutul dispozițiilor contractuale prevăzându-se modul de calcul și plată a adaosurilor rezultate ca urmare a realizării acordului colectiv direct pe proiect și anume diferența dintre manopera totală și salarii tarifare.
Toate aceste dispoziții legale și convenționale au fost menționate în cuprinsul adeverinței ca temeiuri pentru acordarea adaosurilor (diferențe de manoperă).
În consecință, pe întreaga perioadă cuprinsă în adeverință, forma de salarizare aplicabilă contestatorului a fost salarizarea în acord, ce nu se confundă cu retribuția tarifară ce era stabilită legal, înscrisă în carnetele de muncă și care a fost avută în vedere la calculul pensiei atât potrivit Legii nr. 3/1977, cât și potrivit Legii nr. 19/2000.
Prin OUG nr. 4/2005 legiuitorul a reglementat recalcularea drepturilor de pensie stabilite potrivit legislației anterioare.
Potrivit art. 2 din OUG nr. 4/2005, recalcularea se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000 și a prevederilor prezentei ordonanțe.
Art. 164 din Legea nr. 19/2000 precizează că la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi se utilizează salariile brute sau nete după caz în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă.
Potrivit dispozițiilor anexei la OUG nr. 4/2005, pct. VI sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001: formele de retribuire în acord sau cu bucata, în regie ori după timp, pe bază de tarife sau cote procentuale.
Prin coroborarea celor două dispoziții legale, rezultă cu claritate faptul că în calculul pensiei se includ salariile astfel cum sunt înregistrate în carnetul de muncă și nu sunt luate în calcul formele de retribuire în acord, indiferent dacă pentru acestea s-a plătit sau nu contribuția de asigurări sociale de către angajator, textul de lege neprevăzând nicio excepție în acest sens.
De altfel, pe de o parte, contestatorului nu i-a fost reținută contribuția pentru pensia suplimentară, ca și contribuție personală a salariatului, iar pe de altă parte contribuția plătită de către unitate din fondul total de salarii nu afecta retribuția tarifară a salariatului.
S-a reținut totodată că, examinând constituționalitatea mențiunii de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005, prin Decizia nr. 736 din 24 octombrie 2006 Curtea Constituțională a statuat că "potrivit prevederilor art. 47 alin. (2) din Constituție, drepturile cetățenilor la pensie și la alte forme de asigurări și asistență socială sunt prevăzute de lege. Astfel, atribuția de a stabili condițiile și criteriile de acordare a acestor drepturi, inclusiv modalitățile de calcul a cuantumului lor, revine în exclusivitate legiuitorului. Acesta, în considerarea unor schimbări intervenite în posibilitățile de acordare și dimensionare a drepturilor de asigurări sociale, poate modifica, ori de câte ori consideră că este necesar, criteriile de calcul al cuantumului acestor drepturi, dar cu efecte numai pentru viitor. Prin urmare, ține de opțiunea liberă a legiuitorului stabilirea veniturilor realizate de titularii dreptului la pensie care se includ în baza de calcul pentru stabilirea cuantumului pensiilor".
Fiind chemată să decidă asupra problemei dacă mențiunea de la pct. VI al Anexei la OUG nr. 4/2005 este aplicabilă în speța de față, instanța de fond a înțeles să înlăture aplicarea acestei dispoziții legale, considerentele invocate fiind acelea că dispozițiile art. 2 lit. c din Legea nr. 19/2000 care definesc principiul contributivității se opun dispozițiilor OUG nr. 4/2005. De asemenea, instanța de fond și-a motivat soluția și pe considerente de echitate, apreciind că, în condițiile în care s-a făcut dovada reținerii CAS pentru aceste sume, neluarea în considerare a principiului contributivității ar conduce la obținerea unei prestații de asigurări sociale ce nu ar fi proporțională cu prețul plătit pentru riscul asigurat.
Nu pot fi reținute considerentele instanței de fond privind aplicarea principiului contributivității pentru următoarele motive:
Sub un prim aspect, principiul contributivității își găsește aplicarea odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, care instituie un sistem de asigurări sociale diferit de cel anterior, nefiind posibilă retroactivitatea acestor dispoziții la situațiile anterioare.
Sub un al doilea aspect, chiar textul Legii nr. 19/2000, prin dispozițiile art. 164, prevede în mod expres că pentru calculul punctajului mediu anual pentru perioadele anterioare datei intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 se utilizează salariile brute sau nete astfel cum sunt ele înregistrate în carnetul de muncă.
Sub un al treilea aspect, contribuția plătită de unitatea angajatoare nu afecta retribuția plătită salariatului, astfel că nu se pune problema "prețului plătit de asigurat".
În fine, dispozițiile OUG nr. 4/2005 sunt clare, imperative, în vigoare și aplicabile tuturor persoanelor aflate în această situație.
Constatând astfel că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, în temeiul dispozițiilor art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, Curtea a admis recursul recurentei intimate Casa Județeană de Pensii D, a modificat sentința și a respins contestația.
În raport de aceleași considerente,Curtea a respins recursul formulat de recurentul contestator.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire în temeiul dispozițiilor art.322 art. 7 Cod procedură civilă, susținând că, instanța de recurs nu a avut o jurisprudență constantă în soluționarea dosarelor având ca obiect contestațiile formulate împotriva deciziilor de pensionare emise salariaților care au lucrat în cadrul SC C, pronunțând decizii contradictorii, chiar și persoanelor care au lucrat în același colectiv de elaborator al proiectelor, în aceleași condiții de legislație a muncii și financiar contabile
Revizuientul a susținut că, prin soluția pronunțată în recurs se consideră discriminat deoarece i s- cauzat un prejudiciu material și moral față de colegii pensionari din cadrul C cât și față de alți colegi pensionari care au lucrat în alte institute de proiectări din țară.
Că, prin admiterea recursului formulat de CJP D, au fost încălcate dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 14 din aceiași Convenție coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 12 de către instanțele judecătorești.
Prin soluția pronunțată, în cauză, de instanța de recurs la privat de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor de pensie așa cum sunt reglementate în art. 2 lit. c, art. 23 alin. 3 și art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000 cât și art. 1, art. 2 alin. 1 și art. art. 7 alin. 3 din OUG nr. 4/2005.
Ulterior, la data de 05.10.2009, revizuientul și-a completat cererea de revizuire, susținând că după pronunțare deciziei de către instanța de recurs a descoperit înscrisuri noi de natură a modifica soluția, respectiv, adresa nr. 8643/04.09.2009 eliberată de SC institutul de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Mine pe C din care rezultă că diferențele de manoperă din adeverința nr. 4333/09.11.2007 au făcut parte din venitul brut realizat și adresa nr. /07.09.2009 emisă de Național de Statistică și Studii Economice, prin care se confirmă că sporurile acordate ( diferențele de manoperă) acordate sub formă de procent din salariul de bază, erau incluse în veniturile salariale brute sau nete realizate și plătite.
În drept revizuientul și-a întemeiat, susținerile din completarea cererii de revizuire pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac de retractare prin care se cere instanței să revină asupra hotărârii atacate, în baza noilor împrejurări invocate, care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.
Motivele caracteristice de revizuire presupun că hotărârea a fost justă în raport de actele dosarului existente la data pronunțării hotărârii, însă, ulterior s-au descoperit înscrisuri noi sau se constată că probele care au fundamentat-o au fost false, astfel încât, situația de fapt
Reținută de către instanță, văzută prin prisma noilor elemente, nu mai corespunde realității, impunându-se retractarea hotărârii respective.
Potrivit. art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, temei legal invocat în completarea cererii, revizuirea se poate cere dacă după pronunțarea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a revizuit hotărârea unei instanțe penale sau administrative pe care s-a întemeiat.
În înțelesul dispozițiilor legale sus menționate, înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost "descoperit" după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Or, în cauză cele două înscrisuri, invocate în completarea la cererea de revizuire, respectiv, adresa nr. 8643/04.09.2009 eliberată de SC de Cercetare, Inginerie Tehnologică și Miniere pe SA C și adresa nr. /07.09.2009 emisă de Național de Statistică și Studii Economice sunt ulterioare pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere, care a fost dată la 13 martie 2009. deci anterior datei actelor invocate.
Față de dispozițiile cuprinse în art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă nu poate fi admisă cererea de revizuire pe baza înscrisurilor invocate de revizuient, deoarece au fost eliberate după pronunțarea hotărârii ce se atacă, în cauză.
În considerarea celor prezentate Curtea respinge cererea de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, formulată de revizuientul.
Solicitarea privind declinarea competenței de soluționare a cererii de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, formulată în ședință publică, de reprezentantul intimatei, Casa Județeană de Pensii D va fi admisă pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 323 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 din același cod se soluționează de instanța mai mare în grad față de instanța sau instanțele care au pronunțat hotărârile potrivnice.
În cauză, capătul cererii de revizuire, întemeiat pe dispozițiile art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă, se referă la hotărâri pronunțate de Curtea de Apel Craiova, astfel că instanța competentă să soluționeze cererea este Înalta Curte de Casați și Justiție, ca instanță mai mare în grad.
Așa fiind excepția necompetenței materiale, formulată de intimată, va fi admisă, în temeiul art. 158 și art. 159 din Codul d e procedură civilă, și va fi declinat spre soluționare la Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire formulată în temeiul art. 322 pct. 7 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de, împotriva deciziei civile nr. 1289 din data 13 martie 2009 pronunțată de Curtea de Apel în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.5 Civ.
Declină competenta soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art.322 pct.7 Civ. la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - |
Grefier, |
3ex/AG
Red.jud.-/14.01.2010.
Jud.rec.-//
Jud.fond /
Președinte:Marin CoveiJudecători:Marin Covei, Florența Carmen Cojocaru, Corneliu
