Contestație decizie pensie. Decizia 2732/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2732/R/2009
Ședința publică din data de 24 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C împotriva sentinței civile nr. 2335 din 3 septembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul intimat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei recurente.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10.11.2009, prin serviciul de registratură al instanței, în termen procedural, s-a depus la dosarul cauzei întâmpinare din partea reclamantului intimat, însoțită de un set de acte.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul intimat solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 2335 din 03.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii C și în consecință:
A fost obligată pârâta să emită o nouă decizie de pensionare cu luarea în considerare a adeverințelor nr.5277 și 5278/19.11.2008 emise de C începând cu data de 23.03.2009 pentru perioada 16.05.1977 - 01.04.1992 cât a desfășurat activitate în grupa I de muncă.
A fost obligată pârâta să ia în calcul la calculul punctajului mediu anual și a cuantumului pensiei a sporurilor și veniturilor suplimentare menționate adeverința nr.2361/24.04.2007 și a anexei la aceasta emisă de, începând cu data de 23.03.2009.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin adeverințele nr.5277 și 5278 din 19.11.2008 emise de C, rezultă că în perioada 16.05.1977 - 01.04.1992 reclamantul a avut funcția de inginer proiect principal, gr.II și a fost încadrat în grupa I de muncă conform Anexei 1, pct.3 în procent de 50%.
Această perioadă nu a fost cuprinsă în decizia de pensionare emisă la data de 12.05.2009.
În temeiul art.155 lit.d din Legea nr. 19/2000, cererea reclamantului a fost admisă sub acest aspect.
Conform adeverinței nr.2361/24.04.2007 emisă de C-N, în perioada 16.05.1977 - 25.05.1992, reclamantul a realizat venituri suplimentare la salariul de bază care au fost incluse în baza lunară de calcul a contribuției de asigurări sociale conform art.1 din Decretul nr.389/1972, pentru această perioadă s-a aplicat forma de retribuire în acord global conform Legii 57/1974 și s-au achitat lunar cotele de CAS, inclusiv contribuția la pensia suplimentară.
Această contribuție a reclamantului la fondul de pensii nu a fost luată în considerare de către pârâtă la calculul punctajului și a pensiei.
Potrivit prevederilor art.78 alin.4 din Legea nr.19/2000 modificată, punctajul asiguratului se calculează la nivelul salariilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale.
În lumina acestor prevederi legale, cererea reclamantului a fost apreciată ca fondată și a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii C, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate cu respingerea acțiunii.
În motivare se arată că, potrivit art.164 al Legii nr.19/2000 - legea după principiile căreia s-a făcut recalcularea pensiilor - la determinarea punctajului anual, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sau nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă, astfel:
a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977;
b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977, până la data de 1 ianuarie 1991.
c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991. Așadar, în carnetul de muncă au fost înregistrate salariile brute.
S-a luat în calcul salariile brute din carnet, iar salariile brute nu sunt și veniturile brute.
La determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin.1 se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de clacul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă, precum și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
În ce privește art.78 alin.4 consideră că sumele în discuție sunt realizate înainte ca baza de calcul să devină venitul brut, astfel că sunt contributive; pentru premii nu se datora contribuția conform art.26 din lege; conform art.10 din Legea nr.3/1977, printre sumele care au făcut parte din caza de calcul a pensiei conform legislației anterioare, nu se regăsesc și cele pentru munca în acord, pentru că asupra acestui spor nu se datora contribuția pentru pensia suplimentară (art.64 din Legea nr.3/1977). Ordinul nr.680/2007 intrat în vigoare la 01.08.2007 nu putea guverna situațiile din adeverință, care au avut loc în anii respectivi. Numai de la această dată baza de calcul este venitul brut și nu salariul brut. Înainte, textul incident era articolul 164 din legea mai sus expusă.
Conform Legii nr. 49/1992- aplicabilă cu 01.04.1992 - alin.1 al art.64 are următorul cuprins:
- sporul de vechime în muncă;
- sporul pentru lucru în subteran, precum și pentru lucru pe platformele marine de foraj și extracție;
- indemnizația de zbor;
- sporul pentru condiții grele de muncă;
- sporul pentru lucrul sistematic peste programul normal;
- sporul pentru exercitarea unei funcții suplimentare;
- alte sporuri cu caracter permanent în contractele individuale de muncă, potrivit legii.
"Art. 10 - Baza de calcul la stabilirea pensiei este media din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, după ultimii 10 ani de activitate, a salariului de bază și următoarele sporuri permanente:
Art.21. - (1) Media retribuțiilor tarifare lunare care se ia în considerare la calcularea pensiei se stabilește pe bază:
a) retribuție tarifară de încadrare, pentru cei retribuiți cu luna;
b) retribuției tarifare de încadrare, corespunzătoare la 204 ore, pentru cei retribuiți cu ora, inclusiv pentru personalul care lucrează în acord.
În ceea ce privește recunoașterea de către instanță a perioadei 16.05.1977 - 01.04.1992, perioada în care reclamantul a desfășurat activitate în calitate de inginer proiectant, unitatea i-a acordat grupa I de muncă pe o perioadă de 7 ani, 5 luni și 5 zile. În mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă indicând ca temei legal în mod generic Ordinul 50/1990 și Ordinul 125/1990 al, fără a se referi punctual la punctul din Ordin în care s-a încadrat activitatea reclamantului și fără să indice concret care au fost condițiile grele, nocive sau periculoase în care acesta se presupune că și-ar fi desfășurat activitatea.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 10 noiembrie 2009, reclamantul a solicitat respingerea recursului, având în vedere activitatea desfășurată în Grupa I de muncă și a veniturile suplimentare realizate în urma retribuirii în acord global.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și a apărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat.
Acesta poartă pe de o parte asupra obligativității de a lua în calcul o adeverințele din care reiese grupa de muncă I pentru o anumită perioadă iar pe de altă parte, asupra obligativității de a lua în calcul anumite venituri suplimentare cuprinse în adeverință, pentru stabilirea cuantumului pensiei.
Raportat la primul motiv de recurs, cel privind luarea în considerare a grupei de muncă, Curtea reține că Legea nr. 19/2000 acordă o serie de facilități pentru pensionarii care au desfășurat activitate salariată în grupele de muncă, în condiții deosebite de muncă sau în condiții speciale. Așa cum arată reclamanta, potrivit art. 44 ind. 1 din Ordinul nr. 340/2001, "ersoanele p. care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare pot solicita pensie pentru limita de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 4 de la art. 167^1 din lege. În acest caz reducerea se face din vârsta standard a anului, respectiv a lunii în care se deschide dreptul de pensie pentru limită de vârstă, în condițiile realizării stagiului complet de cotizare corespunzător anului, respectiv lunii de deschidere a dreptului".
Reclamantul a depus la dosarul de pensie adeverințele nr. 5277 și 5278/19.11.2008 prin care fostul angajator atestă că aceasta a lucrat în grupa I de muncă în perioada 16.05.1977-01.04.1992, cu 50% din timp.
Așa cum reiese din întâmpinarea depusă la fond și din cererea de recurs, pârâta recurentă refuză luarea în considerare a acestor adeverințe, apreciind că în mod greșit unitatea i-a acordat grupa superioară de muncă indicând ca temei legal în mod generic Ordinul 50/1990 și Ordinul 125/1990 al, fără a se referi punctual la punctul din Ordin în care s-a încadrat activitatea reclamantului și fără să indice concret care au fost condițiile grele, nocive sau periculoase în care acesta se presupune că și-ar fi desfășurat activitatea.
Refuzul pârâtei nu este legitim.
Potrivit prevederilor art. 3 din Ordinul nr. 50/1990, " de încadrarea în grupele I și II de muncă, potrivit celor menționate, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr. 1 și 2." Prin urmare, selecția făcută de pârâtă pe motiv că tehnicienii nu au lucrat în condiții similare muncitorilor este neîntemeiată și în contra stipulațiilor actului normativ în discuție.
Pe de altă parte, potrivit art. 5 și 6 din Ordin, "Existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe trebuie să rezulte din determinările de noxe, efectuate de către organele Ministerului Sănătății sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităților. Aceste determinări trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care, la data efectuării analizei, constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și ca toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal. -
Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.)".
Se constată că actul normativ incident prescrie o metodologie clară de nominalizare a persoanelor care au desfășurat activitate în grupele de muncă, astfel încât actul emis de angajator în urma aplicării acestui procedeu legal nu poate fi ignorat de către pârâtă decât în măsura în care ar obține anularea acestuia. Or, dat fiind că recurenta nu a făcut dovada că ar fi dobândit constatarea prin instanță a nulității adeverințelor nr. 5277 și 5278/19.11.2008, cu privire la grupa de muncă în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și nici în prezentul cadru procesual nu a investit instanța cu o astfel de cerere, atitudinea acesteia de a ignora încadrarea în grupa I de muncă a activității reclamantului apare ca abuzivă și contrarie dispozițiilor legale, situație în care sentința pronunțată, prin care se sancționează comportamentul abuziv al pârâtei, este temeinică și legală.
Cât privește cel de-al doilea motiv de recurs, vizând luarea în calcul a veniturilor suplimentare cuprinse în adeverința nr. 2361/24.04.2007, pentru stabilirea cuantumului pensiei, Curtea reține că este deopotrivă nefondat.
Adeverința menționată cuprinde, cu titlu de venituri suplimentare, acordul global, compensații și prime primite de reclamant.
Luarea în considerare a acestor venituri se impune în primul rând față de prevederile cu titlu de principiu din art. 2 al Legii nr. 19/2000, potrivit căruia sistemul public se organizează și funcționează având ca principii de bază, printre altele, cele ale "b) egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili si beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege;
()
e) contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite".
Faptul că art. 164 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 stipulează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) (a) salariile brute, până la data de 1 iulie 1977; b) salariile nete, de la data de 1 iulie 1977 până la data de 1 ianuarie 1991; c) salariile brute, de la data de 1 ianuarie 1991 ) se au în vedere și sporurile care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă", iar la alin. 3 se statuează că "la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. (1) se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare" și că art. 10 din Legea nr. 3/1977, invocat în cererea de recurs, statuează că "retribuția tarifara, care se ia ca bază de calcul la stabilirea pensiei, este media retribuțiilor tarifare lunare din 5 ani lucrați consecutiv, la alegere, din ultimii 10 ani de activitate", nu poate fi interpretat ca o înlăturare de la calculul pensiilor a sumelor ce nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, în măsura în care și asupra acestora s-a datorat și plătit contribuția pentru asigurările sociale de stat, potrivit art. 1 din Decretul nr. 389/19722 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat, ce statuează la art. 1 că "Unitățile socialiste de stat, organizațiile cooperatiste, alte organizații obștești, orice alte persoane juridice, precum și persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sunt datoare să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat". Or, în mod evident, în înțelesul sintagmei de "câștig brut" se includ și sporul pentru muncă în acord, premiile și compensațiile, chiar dacă acestea nu au avut caracter permanent.
Incidente sunt și dispozițiile art. 78 alin. 4 din Legea nr. 19/2000, potrivit cărora "punctajul asiguratului, stabilit conform prevederilor alin. (1) si (2), se calculează la nivelul veniturilor brute realizate pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale". Chiar dacă, în mod evident, așa cum arată și recurenta, textul se referă la veniturile realizate după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, nu se poate ignora principiul egalității ce guvernează stabilirea raporturilor statului cu contribuabilii în ce privește asigurările sociale de stat, astfel încât nu se poate aplica o discriminare sub acest raport între contribuabili, în funcție de momentul realizării câștigului, având în vedere că asupra acestuia s-a calculat și plătit deopotrivă contribuția de asigurări sociale.
Nu poate fi reținută afirmația recurentei că asupra premiilor nu s-a reținut contribuția de asigurări sociale față de prevederile art. 26 din Legea nr. 19/2000, având în vedere că aceste venituri au fost realizate până în anul 1991, or Legea nr. 19/2001 a intrat în vigoare în anul 2001, astfel încât plata contribuției de asigurări sociale s-a realizat, în raport de aceste premii, în baza art. 1 din Decretul nr. 389/1972, citat mai sus.
Art. 64 din Legea nr. 3/1977, invocat de asemenea în cererea de recurs, nu are relevanță în soluționarea cauzei, având în vedere că reglementa situația pensiei suplimentare, bazată pe principiul mutualității între persoanele asigurate, neavând aplicabilitate în stabilirea pensiei de stat sub incidența Legii nr. 19/2000 decât pentru o creștere a punctajului potrivit art. 165 din lege, nicidecum pentru înlăturarea de la calculul pensiei a sporului pentru munca în acord.
apare argumentul recurentei conform căruia pe lunile lipsă ar trebui să se scadă din vechime. Recurenta face referire la acele luni în care nu se evidențiază în adeverință nici o plată cu titlu de acord global în favoarea reclamantului, considerând că raportat la acestea ar trebui scăzut din vechimea în muncă.
Cererea astfel formulată de recurentă nu poate fi primită, în condițiile în care aceasta nu a sesizat instanța cu o cerere reconvențională având un atare obiect, în condițiile în care cererile noi în recurs sunt inadmisibile potrivit art. 294 coroborat cu art. 316.proc.civ.
Față de aceste considerente, Curtea apreciază recursul ca nefondat și urmează a-l respinge, raportat la prevederile art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 304 pct. 9.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Casa Județeană de Pensii C împotriva sentinței civile nr. 2335 din 03.09.2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - -
GREFIER,
Red.T/.
5 ex./22.12.2009
Jud.fond: și
Președinte:Ioana TriponJudecători:Ioana Tripon, Dana Cristina Gîrbovan, Cristina
