Contestație decizie pensie. Decizia 312/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 312/AS
Ședința publică din data de 17 noiembrie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTOR 2: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 3: Maria Apostol
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în C,-, - 11,. C,. 54, județul C, împotriva sentinței civile nr. 248/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul C, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul reclamant, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. 82906/2009, depusă la dosar și pentru intimata pârâtă se prezintă consilier juridic, în baza delegației nr. 20610/16.11.2009, pe care o depune la dosar.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recursul este declarat în termen, motivat și scutit de taxă judiciară de timbru, după care:
Întrebate fiind, părțile arată că nu mai au înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act de susținerile acestora, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii contestației, anulării deciziei de pensionare și obligării intimatei pârâte la emiterea unei noi decizii de pensionare cu un punctaj stabilit conform Legii nr. 226/2006. Totodată, solicită obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată pentru fondul cauzei și în recurs. Arată că recurenta pârâtă nu a făcut aplicarea Legii nr. 226/2006, în ce privește stagiul de cotizare cât și punctajul anual, astfel că drepturile de pensie sunt greșit calculate. Mai arată că atât expertul cât și instanța de fond au reținut în mod greșit stagiul de cotizare în condiții speciale, apreciind că perioada de 4 ani lucrată de reclamant la " " nu poate fi valorificată, întrucât adeverința corespunzătoare acestei perioade a fost depusă la dosarul administrativ după emiterea deciziei contestate.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că reclamantul și-a desfășurat activitatea, beneficiind de grupa I de muncă și nicidecum în condiții speciale. Precizează că în mod corect s-au aplicat dispozițiile art. 1671din Legea nr. 19/2000, iar în ceea ce privește adeverința la care face referire recurentul, aceasta a fost depusă la dosarul administrativ ulterior emiterii deciziei contestate.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cauzei.
CURTEA
Cu privire la recursul civil de față, Curtea reține următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii C, solicitând anularea parțială a deciziei nr. -/27.09.2006 emisă de pârâtă, sub aspectul stagiului de cotizare și să oblige pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite în funcție de încadrarea muncii prestate în categoriile corecte.
A arătat că prin decizia menționată i-a fost stabilit dreptul la pensie pentru limită de vârstă și muncă depusă începând cu data de 10.03.2006,însă la stabilirea stagiului de cotizare pârâta nu a luat în considerare o serie de adeverințe și a ignorat prevederile Legii 226/2006 precum și pe cele ale Ordinului nr.687/2006, astfel încât se impune ca instanța să verifice legalitatea acestei decizii.
La termenul din 26.03.2008 reclamantul și-a modificat acțiunea, arătând că solicită și obligarea pârâtei la plata drepturilor de pensie restante, calculate ca diferență dintre pensia cuvenită și cea efectiv încasată.
Prin sentința civilă nr.248/2009, Tribunalul Constanțaa respins cererea ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii pentru muncă depusă și limită de vârstă stabilită prin decizia nr. -/27.09.2006 în care Casa județeană de pensii a stabilit că reclamantul are un stagiu total de cotizare realizat de 50 ani, 10 luni și 10 zile, din care in grupa I (potrivit Legii 3/1977) 21 ani, 3 luni și 20 zile.
Potrivit Anexei 3 Legii 19/2000,vârsta standard de pensionare în cazul reclamantului era, la data depunerii cererii (martie 2006) de 62 ani și 9 luni, iar stagiul complet de cotizare de 30 ani și 9 luni. În speță, la data depunerii cererii, reclamantul avea vârsta de 56 ani și 6 luni, instituția pârâtă făcând aplicarea prevederilor art.1671din Legea 19/2000 și recunoscând reclamantului beneficiul valorificarii stagiului realizat în grupa I de muncă în condițiile Legii 3/1997, în sensul reducerii vârstei standard de pensionare cu numărul de ani corespunzător acestui stagiu, potrivit tabelului nr. 4 al acestui text.
La stabilirea punctajului mediu anual s-a avut însă în vedere stagiul complet de cotizare de 30 ani și 9 luni, impus de anexa 3.
Reclamantul invocă prevederile Legii 226/2006, care instituie o reglementare mai favorabilă în ce privește vârsta de pensionare și a stagiul necesar, pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare în locuri de muncă încadrate în condiții speciale.
Potrivit art.2 din Legea 226/2006 sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 în care asigurații și-au desfășurat activitatea în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care în prezent sunt încadrate în condiții speciale. Legea 226/2006 impune așadar obligația încadrării locului de muncă în grupa I conform legislației anterioare, concomitent cu cerința încadrării în condiții speciale potrivit noii legislații a aceluiași loc de muncă.
Reclamantul are un stagiu realizat în grupa I, potrivit Legii 3/1977, de 21 ani, 3 luni și 20 zile, astfel cum s-a reținut prin chiar decizia contestată,activitatea desfășurată pe platformele marine fiind încadrată in categoria condițiilor speciale de muncă, potrivit anexei 1, pct.11 și a anexei 2 pct.2,12 și 13 din Legea 226/2006.
Deși prin adeverința nr.12180/19.09.2006 emisă de se atestă împrejurarea că și în perioada 01.01.2002-01.03.2006 reclamantul a lucrat în condițiile prevăzute de Legea 226/2006, aceste mențiuni nu pot fi valorificate în cadrul contestației de față întrucât adeverința menționată nu se afla depusă la dosarul administrativ la data emiterii deciziei-26.09.2006.
La soluționarea contestației îndreptate împotriva deciziei de pensionare din data de 26.09.2006 instanța ține seama doar de documentația existentă la dosarul administrativ la momentul emiterii deciziei, reclamantul având posibilitatea de a valorifica orice alte mențiuni din adeverințe ulterioare pe calea unei cereri de recalculare a pensiei, întemeiată pe dispozițiile art.95 și art.169 din Legea 19/2000.
S-a reținut astfel, că reclamantul a realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale de 21 ani, 3 luni și 20 zile.
Pentru asigurații ce realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condiții speciale, art.5 din Legea 226/2006 prevede o modalitate de calcul a punctajului mediu anual care nu se raportează la stagiul necesar din anexa 3 Legii 19/2000:în acest caz,numărul de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare se împarte la 25, indiferent de numărul de ani cu care asiguratul depășește stagiul de 25 de ani impus de art.3 din același act normativ.
Art.5 alin.2 din același act normativ prevede că pentru asigurații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic de 25 de ani în condiții speciale "la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele nr. 4 și 5 la Legea nr. 19/2000".
Din analiza anexei nr.4, care se raportează la un stagiu total de cotizare cuprins între 21 și 30 ani, în funcție de diferitele perioade lucrate in condiții speciale de muncă,rezultă însă că o interpretare în sensul celor susținute de către reclamant este contrară spiritului legii și totodată generatoare de profunde inechități între categoriile de pensionari beneficiari ai Legii 226/2006. Prin urmare, trimiterea pe care art.5 alin.2 din Legea 226/2006 o face la anexa nr.4 a Legii 19/2000 trebuie înțeleasă doar prin prisma condițiilor impuse de lege pentru ca asiguratul să poată beneficia de reducerea vârstei standard de pensionare, pentru determinarea punctajului mediu anual urmând a fi incidente și în acest caz condițiile anexei nr. 3 din lege.
Față de aspectele reținute instanța a apreciat că instituția pârâtă a procedat la stabilirea drepturilor de ale reclamantului printr-o aplicare corectă a algoritmului de calcul mai sus descris,ceea ce a condus la determinarea punctajului mediu anual prin raportare la stagiul total necesar de 30 ani și 9 luni și nu prin împărțirea punctajului total la 20.
Aceasta modalitate de calcul folosită de pârâtă a fost confirmată și prin raportul de expertiza contabilă efectuat în cauza, expertul stabilind la rândul său că reclamantul are un stagiu total realizat în condiții speciale de 21 ani,3 luni și 20 zile, ceea ce îl îndreptățește la un punctaj mediu anual de 3,66617, identic cu cel stabilit de casa județeană de pensii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant care a criticato pentru următoarele motive:
Atât expertul, dar și instanța de fond greșesc reținând ca și stagiu de cotizare realizat în condiții speciale doar 21 ani, 3 luni și 20 de zile, apreciindu-se că pentru perioada de peste 4 ani lucrați de asemenea în condiții speciale în cadrul " " (adeverința nr. 12180/19.09.2006) nu poate fi valorificată deoarece adeverință care atestă împrejurarea că în perioada 01.01.2002-01.03.2006 reclamantul ar fi lucrat în condiții speciale a fost depusă la dosarul administrativ după emiterea deciziei contestate.
Trebuia reținut că " " face parte dintre societățile ce figurează la poziția 12 din anexa 2 Legii nr. 226/2006 astfel că o adeverință care să ateste lucrul în condiții speciale nu mai era necesară în speță.
Simplul fapt că în cartea de muncă figurează ca și angajat al " ", iar această societate este înregistrată și recunoscută ca o societate ai cărei lucrători desfășoară activitatea în condiții speciale nu mai impune prezentarea unei adeverințe care să ateste lucrul în societăți de tipul celor prevăzute în anexa 1 la amintita lege.
Față de această situație este evident că a realizat în condiții speciale un stagiu complet de 25 de ani astfel că, drepturile de pensie urmau să-i fie stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 5 din Legea nr. 226/2006.
Astfel, potrivit dispozițiilor legii speciale, de favoare, nr. 226/2006 două sunt efectele produse de înscrierea unei persoane în ipoteza legii, pe de o parte reducerea vârstei de pensionare, iar pe de altă parte stabilirea punctajului mediu anual în mod diferit față de sistemul Legii nr. 19/2000.
Apreciind că singurul efect al Legii nr. 226/2006 în cazul persoanelor ce au realizat stagii de cotizare în condiții speciale mai mici de 25 de ani este reducerea vârstei standard de pensionare instanța de fond se află din nou în eroare deoarece în măsura în care legiuitorul ar fi dorit ca acesta să fie singurul beneficiu al persoanelor ce realizează în condiții speciale stagii de cotizare mai mici de 25 de ani, textul de lege ar fi trimis la legea generală, respectiv la dispozițiile art. 77 și următoarele (ce reglementează modalitatea generală de calculare a punctajului mediu anual), Legea nr. 226/2006 face însă trimitere la aplicarea dispozițiilor cuprinse în anexele 4 și 5 la Legea nr. 19/2000 cu modificări și completări.
Recursul este nefondat.
Cererea reclamantului a vizat anularea parțială a deciziei nr. -/27.09.2006 emisă de pârâtă, sub aspectul stagiului de cotizare și obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite în funcție de dispozițiile Legii nr. 226/2006 având în vedere că a lucrat o perioadă mai mare în locuri de muncă cu condiții speciale.
Din probele administrate rezultă că pârâta a luat în calcul pentru stabilirea drepturilor la pensie ale reclamantului, acele acte care au fost depuse de reclamant la dosarul administrativ împreună cu cererea de pensionare.
Reclamantul apreciază că se impunea să se fructifice și adeverința nr. 12180/19.09.2006 emisă de SC SA deoarece și în situația în care această adeverință s-a depus ulterior emiterii deciziei, era de notorietate că angajații acestei societăți își desfășurau activitatea în condiții speciale astfel că nici nu mai era necesară depunerea unei adeverințe în acest sens.
Raționamentul reclamantului este eronat chiar și pentru faptul că transferă sarcina probei către o instituție care nu are rolul de a încadra instituțiile angajatoare într-o anumită categorie și cu atât mai mult să stabilească dacă locul de muncă al asiguratului era încadrat în categoria condițiilor speciale.
O decizie de pensionare are la bază doar documentele pe care le prevede legea și nicidecum interpretările personale ale angajaților instituției iar contestarea unei astfel de decizii se face în raport de aceleași documente și nu funcție de alte înscrisuri pe care Casa de Pensii nu le avea la dispoziție în momentul calculării punctajului.
Art. 82 din Legea nr. 19/2000 stabilește că "cererea de pensionare împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de prezenta lege se depun la casa teritorială de pensii în raza căreia se afla domiciliul asiguratului".
De asemenea, în nr.OG 340/2001 care cuprinde normele de aplicare a acestei legi se arată pe larg ce acte sunt necesare pentru stabilirea pensiei iar printre acestea se numără și "adeverința privind condițiile de muncă speciale și /sau deosebite".
Așadar, legiuitorul nu a lăsat la latitudinea angajaților caselor de pensii, încadrarea unor locuri de muncă în condiții speciale/deosebite, stabilind în sarcina asiguratului depunerea acelor acte care atestă condițiile de muncă în care a lucrat și pentru care a achitat contribuțiile de asigurări sociale.
În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantului privind recalcularea pensiei cu includerea acestei adeverințe care nu se afla la dosarul administrativ în momentul emiterii deciziei.
Cât privește critica referitoare la greșita aplicare a dispozițiilor Legii nr. 226/2006, Curtea o găsește nefondată având în vedere următoarele dispoziții legale:
Potrivit art. 3 al.1 din Legea 226/2006, asiguratul care realizează un stagiu de cotizare de cel puțin 25 de ani în condițiile speciale prevăzute în prezenta lege beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea cu 15 ani a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa 3 la Legea 19/2000.
Conform art. 4 "Salariații care au realizat un stagiu de cotizare mai mic decât cel prevăzut la art. 3 beneficiază de pensie pentru limită de vârstă cu reducerea proporționată a vârstelor standard de pensionare în condițiile realizării stagiilor totale de cotizare necesare, conform prevederilor din anexa 4 "". Reducerea vârstelor standard de pensionare este în funcție de stagiul de cotizare realizat în condiții speciale de muncă la Legea 19/2000 cu modificările și completările ulterioare."
Art. 5 (1) din Legea nr. 226/2006 arată că "Pentru asigurații prevăzuți la art. 3, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
(2) În situația asiguraților prevăzuți la art. 4, la stabilirea punctajului mediu anual se iau în considerare stagiile totale de cotizare necesare prevăzute în anexele 4 și 5 la Legea nr. 19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, beneficiul creat de legiuitor persoanelor care au realizat în condiții speciale de muncă un stagiu mai mic de 25 de ani se referă atât la reducerea vârstei de pensionare dar și a stagiului de cotizare prevăzute de anexa 3 din Legea nr. 19/2000, pentru că aceste persoane să poată beneficia de pensie pentru limită de vârstă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare prevăzută de Anexa nr. 3 din lege.
Instanța nu-și poate însuși punctul de vedere al reclamantului referitor la obținerea punctajului prin împărțirea la stagiul de cotizare diminuat conform anexei 4, deoarece legiuitorul nu a avut în vedere acest mod de calcul al punctajului care, în cazul în care s-ar aplica, ar favoriza persoanele ce au realizat în condiții speciale un stagiu mai mic decât cei care au realizat un stagiu de 25 de ani sau chiar mai mult.
În acest sens s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia nr.1126/16.10.2008 care a avut ca obiect analiza excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 226/2006.
Curtea Constituțională a reținut, că acest articol are în vedere diferențe de tratament juridic dintre diferite categorii de asigurați în funcție de mărimea stagiului de cotizare realizat în condiții speciale iar legiuitorul a stabilit drepturi distincte asiguraților care au realizat un stagiu de cotizare în condiții speciale mai mare de 25 de ani în raport de cei care au realizat în aceste condiții speciale un stagiu mai mic.
Situația obiectiv diferită care diferențiază tratamentul juridic aplicabil asiguraților constă în perioada cât aceștia au cotizat lucrând în condiții speciale, expunându-se unor condiții suplimentare de risc și solicitare astfel că, o perioadă considerabil mai mare de muncă în aceste condiții justifică un tratament juridic mai favorabil sub aspectul acordării dreptului la pensie în raport de cei care au lucrat în aceste condiții o perioadă mai scurtă și care beneficiază totuși de o reducere a vârstelor de pensionare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este una legală și temeinică astfel că în conformitate cu dispozițiile art. 312 cod procedură civilă recursul declarat împotriva acestei sentințe va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de recurentul reclamant, cu domiciliul ales la avocat, în C,-, - 11,. C,. 54, județul C, împotriva sentinței civile nr. 248/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în- C, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond. /
Red.jud. -/16.12.2009.
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman, Maria Apostol
