Contestație decizie pensie. Decizia 5131/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.3986/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5131/
Ședința publică din data de 14 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER:
**************************
Pe rol fiind, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva deciziei civile nr.1897/R din data de 25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- număr în (format vechi 8115/2008), în contradictoriu cu intimatul - având ca obiect "contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns: contestatoarea Casa Județeană de Pensii și intimatul .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că, pentru termenul de azi s-a atașat dosarul de fond nr- (format vechi nr.8115/2008), al Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în care s-a pronunțat decizia civilă nr.1897/R din 25.03.2009, atacată cu prezenta contestație în anulare.
Totodată, se mai arată că la dosar, s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 30.06.2009, de către intimatul, întâmpinare la motivele contestației în anulare, în dublu exemplar, pe această cale solicitându-se judecarea pricinii în lipsă, conform dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
De asemenea, se arată că prin motivele cererii deduse judecății și contestatoarea Casa Județeană de pensii Ias olicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea constatând că în cauză atât contestatoarea Casa Județeană de Pensii I cât și intimatul au solicitat judecarea pricinii în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin.(2) Cod proc. civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea soluționării.
CURTEA,
Prin prezenta contestație în anulare, înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 15.06.2009, sub nr- (număr în format vechi 3998/2009), contestatoarea Casa Județeană de Pensii I ( I), în contradictoriu cu intimatul, a atacat, cu această cale extraordinară de atac, decizia civilă nr.1897/R din data de25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 8115/2008) - atașat prezentului dosar -, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.793 F din data de 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 1738/2008).
În dezvoltarea motivelor contestației sale în anulare, contestatoarea susține că dezlegarea dată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, constând în obligarea Casei Județene de Pensii I la utilizarea, în mod eronat, la calculul pensiei numitului, a unui stagiu complet de cotizare de 20 ani.
Totodată, susține și faptul că instanța de recurs ar fi omis să cerceteze motivele formulate în cuprinsul cererii de recurs.
Astfel, contestatoarea arată că intimatul-reclamant este beneficiarul unei pensii pentru limită de vârstă din sistemul de stat, conform deciziei nr.63519 din data de 22 august 1994, drepturile de pensie ale acestuia fiind stabilite în conformitate cu prevederile Legii 3/1977.
Mai arată că, inițial, prin acțiunea cu care a investit prima instanță, intimatul-reclamant a contestat decizia nr.63519/30.11.2005, prin care i s-a recalculat pensia pentru limită de vârstă, în conformitate cu prevederile nr.HG 1550/2004 și ale nr.OUG 4/2005
Contestatoarea I susține că prevederile art.2, alin. 2, ci nu ale alin. 4 din Normele Metodologice de aplicare a nr.HG1550/2004, nu i se pot aplica reclamantului, deoarece drepturile de pensie i-au fost stabilite începând cu data de 01.09.1994, conform Legii nr. 3/1977.
Consideră că prevederile mai sus menționate se aplică beneficiarilor de pensie ale căror drepturi au fost stabilite anterior datei de 01.07.1977.
Cât privește Ordinul nr.50/1990, arată că acesta face doar precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă, în vederea pensionării, ci nu a reducerii stagiului complet de cotizare.
Învederează că, la determinarea punctajului mediu anual al intimatului-reclamant, s-a utilizat stagiul complet de cotizare de 30 ani, conform dispozițiilor Legii nr. 19/2000.
Arată că atât art.14, alin. 2, lit. a) și lit. b) din Legea nr.3/1977, cât și art. 42 alin. 1 din Legea nr.19/2000 prevăd reducerile vârstelor standard de pensionare a persoanelor care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, ci nu a stagiului complet de cotizare, acesta fiind de 30 de ani.
În motivarea, în drept, a contestației în anulare, se invocă dispozițiile art. 317 - 321 din Codul d e procedură civilă, precum și normele de drept substanțial ale Legii nr.19/2000, nr.HG1550/2004 și nr.OUG4/2005.
Prin întâmpinarea depusă în prezentul dosar la data de 30.06.2009, prin Serviciul "Registratură" al Curții de Apel București (filele 8 și 9), intimatul a solicitat respingerea contestației în anulare, ca neîntemeiată.
În acest sens, intimatul-reclamant arată că motivele formulate de către contestatoare nu îndeplinesc condițiile prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318 din Codul d e procedură civilă, ci reprezintă susțineri ce țin de fondul cauzei.
Intimatul mai invocă, totodată și Decizia nr. 40 din data de 22.09.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite - decizie obligatorie pentru instanțe -, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat în legătură cu problema de drept referitoare la intrepretarea și aplicarea dispozițiilor art. 77 alin. 2 raportate la dispozițiile art. 43 alin.1 și alin. 2 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva motivelor formulate de contestatoare, prin prisma apărărilor invocate de intimat și având în vedere și dispozițiile art. 317, art. 318 și art. 320 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este nefondată, astfel că va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.1897/R din data de25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 8115/2008) - atașat prezentului dosar - a fost respins, ca nefondat recursul declarat de declarat de recurenta Casa Județeană de Pensii I, împotriva sentinței civile nr.793 F din data de 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 1738/2008).
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a reținut că prin decizia nr.63519/1994 de acordare a pensiei pentru muncă depusă și limită de vârstă, s-a dispus pensionarea intimatului contestator, în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977.
A mai reținut că, din mențiunile existente în carnetul de muncă, precum și din decizia nr. 63519/1994, a rezultat că intimatul-reclamant a realizat o vechime efectivă de peste 28 de ani numai în grupa I de muncă.
Instanța de recurs a apreciat că recalcularea pensiei potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005 se face în raport de prevederile nr.HG 1550/2004, care, în art. 1 din Anexa 1, dispune în sensul că stagiul complet de cotizare, ce se utilizează la determinarea punctajului mediu anual, este reprezentat de vechimea integrală în muncă, prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie al beneficiarului operațiunii de recalculare.
Instanța de fond a apreciat că dispozițiile art.14 din Legea nr.3/1977 - ca normă specială - prevede o vechime minimă necesară deschiderii dreptului la pensie de 20 de ani, pentru persoanele care au lucrat în grupa I de muncă, vechime asimilată unui stagiu complet de cotizare.
De asemenea, a avut în vedere Decizia nr.40 din data de 22.09.2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii (decizie obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă), prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Prin urmare, instanța de recurs a constatat că, în cazul contestatorului, stagiul complet de cotizare este de 20 de ani, ca efect al aplicării Legii nr. 3/1977, astfel cum s-a reținut în sentința recurată, aspect în raport de care a considerat că este nefondată critica recurentei, sub acest aspect, motiv pentru care, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă, a respins recursul, ca nefondat, menținând hotărârea fondului, pe care a apreciat-o ca fiind legală și temeinică.
Așadar, această decizie, pronunțată de instanța de recurs, a fost atacată cu prezenta contestație în anulare.
Deși inițial a invocat atât dispozițiile art. 317, cât și pe cele ale art. 318 din Codul d e procedură civilă, motivele de fapt formulate de contestatoarea I se referă, practic, la contestația în anulare specială, întemeiată pe dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă, așa cum, de altfel, aceasta a și precizat, ulterior, în cuprinsul contestației.
Cu privire la contestația în anulare specială, art.318 din Codul d e procedură civilă prevede două motive pentru exercitarea acestei contestații, și anume, prevede că:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată esterezultatul unei greșeli materialesau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".
Așadar, motivele pentru care se poate exercita o atare contestație în anulare sunt:
1.dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
2.respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată împotriva deciziilor date asupra recursului, nu și împotriva celor pronunțate la judecata fondului după casarea cu reținere.
Referitor la primul motiv prevăzut de textul de lege sus-citat, cel referitor la"rezultatul unei greșeli materiale", Curtea reține cătextul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: dacă s-a respins un recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a căii de atac; dacă recursul s-a anulat ca neregulat depus, deși au fost respectate dispozițiile art.302 din Codul d e procedură civilă; dacă recursul s-a anulat ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru; dacă recursul a fost anulat, în mod greșit, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant; dacă recursul s-a anulat ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.
Pentru verificarea acestor greșeli, nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Curtea apreciază că nu poate fi primită contestația atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o eroare de judecată.
De asemenea, greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că,practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșeala materialătrebuie să fieesențialășinu se confundă cu erorile sau omisiunile prevăzute de art.281 din Codul d e procedură civilă,pentru că acestea nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză, iar aprecierea acesteia se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
Față de aspectele de mai sus, Curtea apreciază că această primă ipoteză a textului art. 318 din Codul d e procedură civilă, care se referă la"rezultatul unei greșeli materiale",nu se regăsește în speță.
În ce privește cel de-al doilea motiv de contestație în anulare prevăzut de art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că, față de formularea clară a textului,contestația în anulare poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită, nu și atunci când instanța de apel este cea care nu a analizat toate criticile apelantului.
De asemenea, contestația poate fi formulată atunci când: recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau de modificare în tot a hotărârii atacate cu recurs; instanța a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare (dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu este admisibilă); motivul omis trebuie să fi fost formulat în termen, întrucât instanța nu este obligată să cerceteze un motiv de recurs depus după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Atât doctrina, cât și practica judiciară au decis că omisiunea acordării cheltuielilor de judecată nu poate echivala cu"omisiunea de a cerceta un motiv de recurs",în acest caz partea având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Dacă, însă, instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare de ordine publică, invocat oral de recurent, cu ocazia dezbaterilor în fond, contestația în anulare este admisibilă.
Totodată, Curtea mai reține că dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, astfel că neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac.
În raport de aspectele reținute mai sus, Curtea apreciază că prin prezenta contestație în anulare, contestatoarea, practic, vizează, modificarea soluției instanței de fond, respectiv modificarea sentinței civile nr.793 F din data de 07.10.2008, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în dosarul nr- (număr în format vechi 1738/2008), soluție de care este nemulțumită.
Cu privire la sentința pronunțată de instanța de fond, Curtea constată prin aceasta a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul și, în consecință, a fost obligată pârâta I să recalculeze drepturile de pensie cuvenite acestuia, prin utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 20 de ani, începând cu data de 1 decembrie 2005.
Prin aceeași sentință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului diferențele dintre pensia cuvenită la data de 01.12.2005 și pensia încasată.
Ca urmare acesta este aspectul care o nemulțumește pe contestatoarea I, astfel că toate criticile formulate de ea în cererea de recurs (soluționată prin decizia civilă nr.1897/R din data de 25.03.2009 - decizia ce face obiectul prezentei contestații), se referă la nemulțumirea acesteia în legătură cu modul în care a fost soluționată problema de drept referitoare la stagiul de cotizare ce se utilizează în cazul persoanelor pensionate în temeiul dispozițiilor Legii nr.3/1977, care au desfășurat activitate în grupele I și II de muncă.
Ori, așa cum s-a arătat mai sus, problema de drept dedusă judecății a fost tranșată irevocabil prin Decizia nr.40 din data de 22.09.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, dată în soluționarea căii extraordinare de atac a recursului în interesul legii - decizie obligatorie pentru instanțe, conform art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă -, prin care s-a statuat că stagiul complet de cotizare, utilizat la determinarea punctajului mediu anual, pentru persoanele ale căror drepturi de pensie s-au deschis în intervalul 1 iulie 1977 - 31 martie 2001 și care și-au desfășurat activitatea în grupe speciale de muncă, este cel reglementat de art. 14 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială.
Ca urmare, în mod corect a apreciat instanța de recurs că toate motivele de recurs se referă la aspectul de mai sus și le-a analizat, ca atare, prin prisma acestui aspect.
Practic, prin prezenta contestație în anulare formulată, contestatoarea a înțeles, de fapt, să declare "recurs la recurs",nemulțumirea acesteia vizând de fapt soluția dată cererii sale de recurs, de către instanța de control judiciar.
Față de aspectele mai sus reținute, Curtea apreciază că nu se susțin afirmațiile contestatoarei, în sensul că instanța de control judiciar ar fi omis, din greșeală, să analizeze unele dintre motivele formulate de ea prin cererea de recurs, astfel că va înlătura aceste afirmații, ca fiind nefondate.
În raport de motivele invocate de contestatoarea casa Județeană de Pensii I, în motivarea contestației în anulare, Curtea constată că nu se regăsește, în speță, nici unul dintre cazurile de admisibilitate a unei atari contestații, așa cum au fost acestea reglementate de ipotezele dispozițiilor procedurale sus-citate.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatoarea CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, împotriva deciziei civile nr.1897/R din data de 25.03.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (număr în format vechi 8115/2008), în contradictoriu cu intimatul . IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER,
red.: / dact.:
2 ex. / 10.09.2009
Jud.:;
___________________
Jud.fond:;
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
