Contestație decizie pensie. Decizia 623/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 623/R/2008 | |
Ședința publică din 13 martie 2008 | |
Instanța constituită din: | |
PREȘEDINTE: Laura Dima | - - |
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu | --- - - |
GREFIER: |
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1308 din 03 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, privind și pe pârâtele CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII M și CASA NAȚIONALĂ DE PENSII ȘI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constată că recursul a fost declarat și motivat în termen legal și a fost comunicat intimatei Casa Județeană de Pensii De asemenea, constată că în cauză a fost citată din eroare pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Se constată că prin memoriul de recurs (4 din dosar), în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, reclamantul-recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor de la dosar, instanța constată că recursul se află în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1308 din 03.12.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost respinsă contestația formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Sentința civilă nr. 138 din 06.03.2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de Apel Cluja respins excepția de nelegalitate a pct. 1.2 din normele tehnice 5338/16.11.2004 emise de Casa Națională de Pensii și Asigurări Sociale în aplicarea prevederilor HG 1550/2004, iar prin Decizia nr. 2495/15.05.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a respins recursul reclamantului împotriva sentinței menționată anterior.
În consecință, prima instanță a apreciat că stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual este de 30 de ani conform art. 8 alin. (1) din Legea 3/1977.
Art. 14 din 3/1977 invocat de reclamant se referă la beneficiul sporului de vechime în muncă și la reducerea vârstei de pensionare, vechime prevăzută în acest articol nefiind vechimea integrală în muncă la care face referire HG nr. 1550/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii contestației.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala si netemeinica reținând ca stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual in cazul reclamantului este de 30 de ani conform art. 8 din Legea 3/1977, iar dispozițiile art. 14 din Legea 3/1977 se refera la beneficiul sporului de vechime in munca si la reducerea vârstei de pensionare, vechimea prevăzută de acest articol nefiind vechimea integrala in munca la care face referire HG nr.1550/2004.
În primul rând nu se poate reține ca pensionarea reclamantului nu se încadrează în categoria pensionarii pentru limita de vârstă deoarece atât Legea nr.3/1977 cat si Legea nr.19/2000 reglementează două categorii de pensii pentru limita de vârstă și anume pensia pentru limita de vârstă care se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ la data pensionarii condițiile privind vârsta standard de pensionare si stagiul minim de cotizare si cea de-a doua categorie care se refera la asigurații care datorita activităților desfășurate în locuri de munca în condiții speciale beneficiază de reducerea vârstei de pensionare și totodată de un alt stagiu de cotizare decât asigurații din prima categorie. Reclamantul se încadrează în cea de-a doua categorie.
In al doilea rând sporul de vechime de un an de sase luni nu are rolul de a completa vechimea în munca de la 20 de ani la 30 de ani ci astfel cum rezultă din interpretarea sistematică a articolelor din Legea nr.3/1977 are rolul de a justifica reducerea vârstei de pensionare în cazul bărbaților care au efectuat cel puțin 20 de ani în grupa I de munca de la vârsta de 62 ani ( vârsta standard de pensionare pentru asigurații din grupa III de munca) la vârsta de 52 de ani, în caz contrar se impunea ca la recalcularea pensiei reclamantului să se acorde numărul de puncte aferent acestor perioade. La calculul pensiei reclamantului se acorda insa puncte doar pentru anii efectiv lucrați. In situația în care pentru perioadele considerate ca fiind sporuri aferente grupei I de munca s-ar acorda puncte iar acestea s-ar lua in considerare la calculul pensiei, mai exact s-ar acorda bani pentru aceste perioade, atunci împărțirea sumei punctajelor anuale la stagiul de cotizare de 30 ani ar fi justificata. Sporul de vechime de 6 luni/an nu este asimilat stagiului de cotizare. Prin invocarea acestui fals spor de vechime Casa Județeană de Pensii Mad iminuat in mod artificial pensia subsemnatului cu peste 33%. Stagiul de cotizare necesar pentru determinarea punctajului mediu anual este de 20 de ani, adică vechimea în munca reglementata de art. 14 din 3/1977 si nu vechimea in munca de 30 ani prevăzută art. 8 din 3/1977, astfel cum in mod eronat a stabilit intimata.
Pentru asigurații încadrați conform art. 20 lit a din Legea 19/2000 in locuri de munca în condiții speciale stagiul complet de cotizare este de 20 de ani ( art. 77 alin. 2 raportat la art. 43 alin. 1 din Legea 19/2000), adică aceeași vechime in munca in vederea deschiderii dreptului la pensie ca si in cazul reclamantului.
Dispozițiile art. 77 alin. 2 din Legea 19/2000 i se aplica si reclamantului, grupa I de munca fiind asimilata condițiilor speciale, si astfel stagiul de cotizare care se ia in calcul pentru stabilirea punctajului mediu anual este de 20 de ani si nu de 30 de ani cum greșit s-a reglementat in normele tehnice in discuție.
Reglementarea în mod diferențiat a stagiului complet de cotizare, pentru asigurații încadrați in aceleași locuri de munca însă purtând denumiri diferite în funcție de anul ieșirii la pensie, echivalează cu un tratament juridic discriminatoriu a cetățenilor aflați în aceeași situație juridică și reprezintă o încălcare a art. 16 din Constituția României și a art.1 din Protocolul nr.12 la CEDO.
În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Reclamantul s-a pensionat în baza Legii nr. 3/1977, și prin urmare, stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual al pensiei sale este cel prevăzut de art. 8 alin. 1 din actul normativ menționat, respectiv de 30 ani, după cum corect a reținut și tribunalul.
Articolul 8 alin. 1 din Legea 3/1977 reglementează condițiile generale minime de vechime în muncă pentru pensionarea la limită de vârstă: o vechime de 30 de ani pentru bărbați naște dreptul la pensie la vârsta de 62 de ani.
Art. 14 alin. (1) din actul normativ menționat anterior reglementează condițiile speciale minime de vechime în grupele I și II de muncă pentru pensionarea la cerere, respectiv o vechime de 20 de ani și respectiv 25 de ani pentru bărbați naște dreptul la pensie la vârsta de 52 și respectiv 57 de ani.
Conform art. 2 alin. (1) HG nr. 1550/2004 stagiul complet de cotizare folosit pentru a determina punctajul mediu anual este reprezentat de vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensie. Alineatele 2 și 3 ale acestui articol stabilesc stagii complete de cotizare diferite pe categorii de pensionari numai în raport cu data pensionării, dar nu și în raport cu condițiile de muncă (în grupe de muncă speciale).
Drept urmare, contrar susținerilor recurentului vechimea integrală în muncă la care se referă articolul 2 alin(1) din Normele aprobate prin HG nr.1550/2004 nu este vechimea minimă specială la care se referă art. 14 din Legea nr. 3/1977, ci vechimea minimă generală prevăzută de art. 8 din aceeași lege.
Așa cum se arată în memoriul de recurs, reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă. Însă, atât Legea 3/1977, cât și în Legea 19/2000 sunt reglementate distinct două categorii de astfel de pensii, respectiv pensia care se acordă asiguraților care îndeplinesc cumulativ condițiile privind vârsta standard și stagiul minim de cotizare și pensia care se acordă asiguraților care au realizat stagiul complet de cotizare și care întrucât au desfășurat activitate în condiții deosebite de muncă beneficiază de reducerea vârstei de pensionare. Condițiile și modul de calcul al dreptului de pensie sunt, la rândul lor, diferite astfel încât nu poate exista discriminare între beneficiarii celor două categorii distincte de pensii.
De altfel, singurele facilități oferite de Legea nr. 3/1977, persoanelor care au lucrat în grupa de muncă, erau acordarea sporului de grupă și posibilitatea pensionării înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare.
Art. 77 din Legea 19/2000 invocat de recurent, se referă la stagiul complet de cotizare, iar anexa 3 la care articolul face trimitere prevede pentru persoanele bărbați care se pensionează după 1 aprilie 2002 vârsta de 62 de ani și stagiul complet de cotizare de 30 de ani.
În consecință, susținerile recurentului referitoare la încălcarea principiului egalității în drepturi nu pot fi reținute. Mai mult, având în vedere modul diferit de determinare a pensiilor prin actele normative anterioare Legii 19/2000, prin OUG nr. 4/2005, pentru a nu fi discriminate persoanele ale căror pensii au fost recalculate temeiul acestui act normativ în raport cu alte categorii de pensionari, s-a dispus păstrarea cuantumului mai avantajos al pensiei, respectându-se în acest fel principiul: la condiții egale de pensionare, pensii egale indiferent de anul ieșirii la pensie.
Curtea Constituțională s-a pronunțat în mod constant că dispozițiile art. 4 și 6 din OUG 4/2005 sunt constituționale în raport de principiul egalității în drepturi prevăzut de art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție, reținând că principiul egalității invocat preambulul OUG nr.4/2005 și în Legea nr. 19/2001 nu înseamnă o egalizare forțată a pensiilor persoanelor care au fost pensionate în baza două sisteme diferite de pensionare. Tocmai pentru nu se perpetua inegalități între categorii de pensionari pensionați în baza Legii nr. 3/1977 și Legii nr. 19/2000, s-a dispus recalcularea pensiilor acestora și disp.art.6 din OUG nr.4/2005 sunt tocmai aplicarea egalității în drepturi.
În speță, situația reclamantului nu este aceeași cu a persoanelor care au desfășurat aceeași activitate și care s-au pensionat în baza altora acte normative, deoarece fiecare act normativ a stabilit condiții și drepturi specifice.
De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminării, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă, ceea ce Curtea apreciază că nu este cazul în prezenta speță.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, se reține că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor legale incidente în cauză, astfel încât motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă nu este întemeiat.
Drept urmare, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 299 alin. (1) și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1308 din 03.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, care va fi menținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1308 din 03.12.2007 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - --- - -
Red./
2 ex./04.04.2008
Jud.fond,
Președinte:Laura DimaJudecători:Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
