Contestație decizie pensie. Decizia 7215/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.5779/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.7215/
Ședința Publică din data de 08 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Zeca Dorina
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Farmathy Amelia
GREFIER: - -
*******************
Pe rol fiind, soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr. 5630 din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 6748/3/AS/2009, în contradictoriu cu intimatul-reclamant - având ca obiect"contestație decizie pensionare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsind recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că pentru termenul de azi s-a depus la dosar, prin serviciul"Registratură"al secției, la data de 19.11.2009, de către intimatul-reclamant, întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză, în dublu exemplar.
Intimatul-reclamant, întrebat fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate prezente, în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimatul-reclamant, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, pentru motivele arătate pe cale de întâmpinare, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești atacate, pronunțată de către instanța de fond, ca fiind temeinică și legală.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc. civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5630 din data de 25.06.2009, pronunțată în dosarul -, Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B () și, în consecință, a obligat pârâta să recalculeze, în temeiul nr.OUG 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie cuvenite reclamantului, cu luarea în considerare, la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, potrivit certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 3024/23.07.2008, reclamantul este încadrat în grad de handicap grav, dobândit congenital, handicapul fiind cu valabilitate permanentă.
A avut în vedere dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 19/2000, conform cărora, persoanele asigurate care au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare în condiții de handicap grav preexistent, beneficiază de reducerea vârstei de pensionare cu 15 ani.
A mai reținut că, potrivit deciziei nr. -/24.05.2006, reclamantul a realizat în condiții de handicap preexistent un stagiu de cotizare de 25 ani, 9 luni și 22 zile, cu mult peste o treime din stagiul complet de cotizare de 30 de ani reglementat de Legea nr. 19/2000.
Împotriva sus-menționatei sentințe, a declarat recurs, motivat în termenul legal, pârâta Casa de Pensii a Municipiului B (), criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că sentința pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, sens în care se invocă motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 304. pct. 6 Cod procedură civilă: "dacă instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut".
Recurenta-pârâtă solicită instanței de recurs să constate că intimatul-reclamant este pensionat începând cu data de 01.12.2000, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. 1 din Hotărârea nr. 610/25.05.1990, conform deciziei nr. -.
Arată că, potrivit art. 2 alin. 1 din Hotărârea nr. 610/25.05.1990:
"La stabilirea pensiei integrale pentru munca depusă și limita de vârstă a nevăzătorilor pe baza unei vechimi în muncă de 15 ani bărbații și 10 ani femeile, pentru timpul cât depășește aceste vechimi, se acordă un spor la pensie, calculat la salariul tarifar folosit ca bază de calcul a pensiei, de 1% pentru fiecare an în plus pentru primii 5 ani și de 0,5% pentru următorii ani.".
Mai arată că, din dispozițiile art. 89 din Legea nr. 3/1977 coroborate cu prevederile nr.HG 1550 și ale nr.OUG 4/2005, rezultă că stagiul complet de cotizare, prevăzut de aceste acte normative, este de 15 ani pentru bărbați, ci nu de 10 ani, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond în dispozitivul sentinței atacate.
Susține că hotărârea pronunțată de către instanța de fond nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricini, sens în care invocă și motivul de recurs reglementat de dispozițiile art.304 pct. 7 Cod procedură civilă.
În acest sens, arată că, referitor la acest motiv de modificare a unei hotărâri judecătorești, în doctrina franceză se arată că motivarea unei hotărâri poate suferi de trei feluri de vicii: să fie inexistentă, să fie inexactă, să fie insuficientă.
Invocă dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, motivarea constituind, pentru părți, o garanție puternică împotriva arbitrariului judecătorilor, iar pentru instanțele superioare, un element necesar în exercitarea controlului declanșat prin căile de atac.
Așadar, consideră recurenta-pârâtă, motivarea unei hotărâri trebuie să fie clară, precisă, să nu se rezume la o înșiruire de fapte și argumente, să se refere la probele administrate în cauză și să fie în concordanță cu acestea, să răspundă, în fapt și în drept, la toate pretențiile formulate de către părți și să conducă, în mod logic și convingător, la soluția din dispozitiv.
Mai solicită instanței de recurs să constate că instanța de fond, prin dispozitivul sentinței recurate, a obligat Casa de Pensii la recalcularea drepturilor de pensie ale intimatului-reclamant, prin utilizarea la calculul punctajului mediu anual a unui stagiu complet de cotizare de 10 ani, conform dispozițiilor art. 47 alin. 2 și art. 77 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, încălcând, astfel, prevederile art. 2 raportate la prevederile art. 3 din anexa la"Normele Metodologice"de evaluare a pensiilor din sistemul public, stabilite în fostul sistem al asigurărilor sociale de stat potrivit legislației anterioarei date de 1 aprilie 2001, în vederea recalculării, în conformitate cu principiile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că:
"Art.2 -Stagiul complet de cotizare utilizat la determinarea punctajului mediu anual reprezintă vechimea integrală în muncă prevăzută de legislația în vigoare la data deschiderii dreptului la pensia de care persoana beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.
Art.3 -Prin data deschiderii dreptului la pensie se înțelege data la care persoana în cauză a fost înscrisă la categoria de pensie de care beneficiază sau care i se cuvine la data începerii operațiunilor de evaluare.".
Susține că intimatul-reclamant își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, făcând o gravă confuzie în interpretarea prevederilor legale, întrucât art. 47 din Legea nr. 19/2000 se referă strict la persoanele care ies la pensie în temeiul Legii nr. 19/2000, cu reducerea vârstei standard de pensionare în funcție de gradul handicapului.
Arată că art. 47 alin. 2 din lege prevede clar că: " asigurații nevăzători beneficiază de pensie pentru limita de vârsta, indiferent de vârsta, daca au realizat ca nevăzător cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege" și că se specifică faptul că nevăzătorii au dreptul la pensie de limită de vârstă, dacă au realizat, ca nevăzător, cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege și nicidecum la utilizarea, la calculul drepturilor de pensie, a unui stagiu complet de cotizare de 1/3 din stagiul prevăzut de lege.
Precizează că, însă, această prevedere se referă doar la reducerea vârstei standard de pensionare, ca nevăzători și că în Normele Tehnice de aplicare a nr.HG 1550/2004, cu nr. 5388/16.11.2004, la punctul 4.2 se menționează că:
"În situația pensiilor stabilite pentru nevăzători (în legislația anterioară, conform Legii nr. 3/1977) stagiul complet de cotizare ce se va utiliza la determinarea punctajului mediu anual este de 10 ani pentru femei și 15 ani pentru bărbați.".
Deci, susține recurenta-pârâtă, stagiul complet de cotizare de 10 ani se utilizează la determinarea punctajului mediu anual doar pentru femeile nevăzătoare, ci nu și pentru nevăzătorii bărbați (așa cum este intimatul-reclamant).
Față de cele arătate, recurenta-pârâtă consideră că prevederile legale s-au aplicat corect de către casa teritorială de pensii, prin utilizarea, în cazul intimatului-reclamant, la determinarea punctajului mediu anual, a unui stagiu complet de cotizare de 15 ani.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 4 și pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă.
Prin întâmpinarea formulată (aflată la fila 8 din dosarul de recurs), intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, ca legală și temeinică a sentinței atacate, invocând apărări de fond la motivele de recurs formulate de recurenta-pârâtă.
Nu s-au administrat probe noi în recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate prin cererea de recurs, prin prisma apărărilor invocate prin întâmpinare, precum și, din oficiu, sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 3041Cod proc. civilă, Curtea reține următoarele:
Legea nr.19/2000 - legea-cadru în domeniul pensiilor stabilite în sistemul public - reglementează, prin norme cu caracter de protecție, cadrul și condițiile în care se stabilesc, se calculează și se plătesc drepturile de pensie ale persoanelor asigurate în acest sistem.
Curtea constată că, dintre categoriile de pensii enumerate de dispozițiile art. 40 din legea sus-menționată, pensia care i-a fost acordată intimatului-reclamant este pensia pentru limită de vârstă și munca depusă.
Potrivit dispozițiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 19/2000:
"(1) Pensia pentru limită de vârstă se acordă asiguraților careîndeplinesc, cumulativ, la data pensionării,condițiile privind vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizarerealizat în sistemul public.".
Această categorie de pensie trebuia, însă, stabilită, cu luarea în considerare a situației particulare a intimatului-reclamant, care este nevăzător, respectiv trebuia avută în vedere starea de handicap grav - handicap de gradul IV-, preexistent calității de asigurat a acestuia.
Or, pentru persoanele aflate în această situație, legiuitorul a înțeles să reglementeze anumite facilități, de care casa teritorială de pensii nu a ținut seama la stabilirea și calculul drepturilor de pensie cuvenite intimatului-reclamant.
În acest sens, Curtea are în vedere dispozițiile art. 47 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din legea sus-menționată, care prevăd că:
" (1) Persoanele asigurate care au realizat un stagiu de cotizareîn condiții de handicap preexistent calității de asigurat, în funcție de gradul handicapului, beneficiază de reducerea stagiilor de cotizare și a vârstelor standard de pensionare prevăzute în anexa nr. 3, astfel:
a)cu 15 ani, reducerea vârstei standard de pensionare, dacă au realizat cel puțin o treime din stagiul complet de cotizare, pentru ceicu handicap grav; -.
(2)Asigurații nevăzătoribeneficiază de pensie pentru limită de vârstă, indiferent de vârstă, dacă au realizat ca nevăzătorcel puțin o treime din stagiul complet de cotizareprevăzut de lege.".
În raport de dispozițiile legale sus-citate, Curtea constată că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, intimatul-reclamant a realizat efectiv, în condiții de handicap preexistent, un stagiu de cotizare de 25 ani, 9 luni și 22 zile, ceea ce depășește cu mult o treime din stagiul complet de cotizare de 30 de ani, reglementat de Legea nr. 19/2000, de unde rezultă fără dubiu că acesta îndeplinește condițiile pentru a primi pensie pentru limită de vârstă și munca depusă.
Totodată, reține că este greșită interpretarea dată de recurenta-pârâtă dispozițiilor art. 89 din Legea nr. 3/1977, ce era în vigoare la momentul pensionării intimatului-reclamant, întrucât drepturile de pensie ale acestuia au fost stabilite, inițial, la data de 01.05.1999, prin decizia de pensionare nr. -/28.04.1999, aflată, în copie, la fila 10 din dosarul de fond.
Astfel, Curtea are în vedere că dispozițiile art. 89 din Legea nr. 3/1977 prevedeau că:
" primesc pensie integrală pentru munca depusă, dacă au o vechime de cel puțin 15 ani bărbații și 10 ani femeile, la împlinirea vârstei de 50 ani bărbații și 45 ani femeile. pensionari primesc pensia în întregime și pe timpul cât sunt încadrați în muncă.".
Iată, deci, că dispozițiile legale sus-citate, pe care le invocă recurenta-pârâtă, nu se refereau nicidecum la utilizarea, în calculul punctajului mediu anual, a unui stagiu de cotizare de 15 ani pentru nevăzătorii bărbați, așa cum în mod eronat interpretează aceasta, ci doar la faptul cănevăzătorii bărbați se puteau pensiona la realizarea efectivă a unui stagiu de doar 15 ani,și, mai mult, că ei puteau primi pensia respectivă"în întregime"chiar dacă erau în continuare încadrați în muncă (chiar dacă nu încetau activitatea), de unde rezultă că și prin vechile reglementări legale se acordau unele facilități nevăzătorilor.
Așadar, în mod corect a considerat prima instanță că, în cazul intimatului-reclamant, stagiul de cotizare care trebuie utilizat la calculul punctajului mediu anual este de 10 ani, deoarece textul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 prevede că este necesar ca asiguratul nevăzător să realizeze"cel puțino treime din stagiul complet de cotizare"de 30 de ani, ceea ce înseamnă 10 ani.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea apreciază criticile recurentei-pârâte drept simple afirmații formale, lipsite de conținut juridic, astfel că le va înlătura ca atare, urmând a menține hotărârea fondului, ca fiind legală și temeinică.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, cu sediul în B, nr. 6, sector 3 împotriva sentinței civile nr. 5630 din data de 25.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. -, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în B,-, -.B,.3,.33, sector 2.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
- -
red: / tehnored:
2 EX. / 07.01.2010
Jud. fond:;
-
Președinte:Zeca DorinaJudecători:Zeca Dorina, Petre Magdalena, Farmathy Amelia
