Contestație decizie pensie. Decizia 75/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 75
Ședința publică de la 26 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 3: Carmen
Grefier
Pe rol judecarea cauzei Asigurări sociale având ca obiect contestație decizie de pensionare privind recursurile declarate de recurenții și Casa Județeană De Pensii I, împotriva sentinței civile nr.1553/13.10.2009 pronunțată de Tribunalul
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta intimată asistată de avocat si cons.jr. pentru intimata.-recurentă
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată, prin serviciul de registratură recurenta a depus la dosar precizări scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Avocat pentru recursul promovat de solicită admiterea ca întemeiat si modificarea sentinței recurate.
Precizează că în mod greșit prima instanță a obligat Casa Județeană de Pensii să emită o nouă decizie dar fără să ia in considerare primele înscrise in adeverință 1972/20.09.2007.
Apărătorul recurentei susține că s-a făcut dovada cu înscrisuri emise de societatea angajatoare că s-a achitat integral contribuția de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat atât pentru acordul global cât și pentru prime, aspect confirmat și de concluziile expertizei contabile efectuate la fond.
Raportat la întreg probatoriul administrat în cauză, apărătorul recurentei solicită admiterea recursului si obligarea intimatei să emită o nouă decizie în care să includă în calculul pensiei și primele pentru care s-a achitat contributia la bugetul asigurărilor de stat.
Față recursul promovat de Casa Judeteană de Pensii, avocat solicită respingerea ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cons.jr. solicită admiterea recursului promovat de instituția reprezentată si precizează că acordul global și primele nu au fost luate în calcul niciodată la stabilirea pensiei.
Susține că potrivit unei decizii a Inaltei Curți de Casație și Justiție din 16.11.2009 se consideră acordul global ca formă de retribuire și nu ca spor.
Precizează că primele sunt premieri, pe care contestatoarea le-a primit anual sau periodic, deci nu sunt sporuri cu caracter permanent.
In ce privește cheltuielile de judecată la care unitatea a fost obligată, cons.jr. invocă disp. art.274 pct.3 Cod proc.civ. potrivit cărora judecătorii au dreptul să micșoreze cheltuielile de judecată și solicită micșorarea cuantumului acestor cheltuieli având în vedere că acțiunea a fost admisă numai în parte, iar unitatea nu-și permite achitarea unei sume atât de mari.
In ce priveste recursul declarat de solicită respingerea ca neîntemeiat și menținerea deciziei de pensionare ca fiind corectă și legală.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași cu nr-, contestatoarea chemat în judecată pe intimata Casa Județeană de Pensii solicitând anularea parțială deciziei nr. -/12.12.2008 și obligarea intimatei de a lua în calcul la stabilirea punctajului mediu anual veniturilor realizate în perioada octombrie 1977 - aprilie 1995, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că lucrat 38 de ani, 6 luni și 7 zile și la data de 31.10.2008 depus cererea de pensionare pentru limită de vârstă.
La data de 12.12.2008 s- emis decizia nr. - de către Casa Județeană de Pensii I, dar la calculul pensiei nu au fost avute în vedere veniturile realizate pe o perioadă mare de timp, respectiv octombrie 1977 - aprilie 1995, deci 18 ani, deși acele venituri au fost incluse în baza lunară de calcul contribuției la asigurări sociale, respectiv s- cotizat cu 15% din câștigul brut realizat.
Intimata formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației arătând că acordul global este o formă de retribuire, iar primele sunt niște premieri, pe care contestatoarea le- primit anual sau periodic - deci nu sunt sporuri cu caracter permanent.
Legea nr. 19/2000 și celelalte acte normative aplicabile în materia asigurărilor sociale conțin prevederi clare în privința perioadelor lucrate înainte de 01.04.2001, conform cărora, acordul global și primele nu se iau în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Intimata a precizat că nu contestă că Societatea "" B a plătit CAS la bugetul de stat, pentru că adeverința 2001/26.09.2007 la asta se referă, ci contestă că societatea plătit CAS pentru sumele din adeverință ale lui.
Părțile au depus înscrisuri, în copie, contestatoarea solicitând și efectuarea unei expertize tehnice contabile.
Prin sentința civilă nr. 1553 din 13.10.2009, Tribunalul Iașia admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii
A anulat decizia nr. - din 12.12.2008 emisă de intimată.
A obligat intimata să emită în folosul contestatoarei nouă decizie de pensie în care la calculul drepturilor de pensie să fie luat în considerare acordul global înscris în adeverința nr. 1972/20.09.2007 emisă de ""
A respins cererea privind luarea în considerare primelor înscrise în aceeași adeverință.
A obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 2030 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr. -/12.12.2008, Casa Județeană de Pensii dispus înscrierea la pensie pentru munca depusă și limită de vârstă contestatoarei începând cu data de 24.09.2008.
La dosarul de pensie, contestatoarea depus adeverințele nr. 2001/26.09.2007 și 1972/30.09.2007 eliberate de "" În prima din cele două adeverințe se arată că fosta salariată Institutului, realizat în perioada octombrie 1977 - aprilie 1995 venituri suplimentare (conform Adeverinței nr. 1972/20.09.2007, coloanele acord global și prime) la retribuția tarifară de încadrare, respectiv la salariul de bază care au fost incluse în baza lunară de calcul contribuției de asigurări sociale, conform art. 1 din Decretul nr. 389/1972 conform căruia angajatorii au fost obligați să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat indiferent de forma în care s-au realizat aceste venituri.
Adeverința nr. 1972/20.09.2007 conține sumele primite de contestatoare în perioada 17.10.1977 - 01.04.1995 cu titlu de acord global, aceste venituri având caracter permanent.
Având în vedere că sumele obținute în acord global au fost incluse în baza de calcul contribuției de asigurări sociale, ele nu pot fi excluse de la calculul punctajului pensiei, deoarece soluție contrară ar determina încălcarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. din Legea 19/2000.
Chiar dacă inițial intimata arată că acordul global este o formă de retribuire și nu un spor cu caracter permanent, ulterior susține că acesta nu poate fi luat în calcul întrucât doar sporurile care fac parte din baza de calcul pensiei și sunt trecute în carnetul de muncă se au în vedere la stabilirea pensiei.
Intimata susținut în întâmpinare că plata CAS-ului se poate dovedi doar cu statele de plată sau cu fișele economice și contestă că societatea ar fi plătit CAS pentru sumele din adeverință, dar nu făcut nici dovadă în acest sens.
Pentru considerentele arătate, instanța va anula decizia nr. 27765/12.12.2008 și va dispune obligarea intimatei să emită în folosul contestatoarei o nouă decizie de pensie cu luarea în considerare a acordului global.
Având în vedere că, potrivit celor înscrise în adeverința nr. 1972/20.09.2007, contestatoarea a beneficiat sporadic de premii în perioada 17.10.1977 - 01.04.1995, instanța va respinge cererea privind valorificarea sumelor încasate cu acest titlu.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termen legal, contestatoarea - și intimata Casa Județeană de Pensii
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenta contestatoare susține că în mod greșit a respins prima instanță cererea prin care solicita luarea în considerare a veniturilor primite cu titlul de prime, întrucât acestea au fost avute în vedere la calculul contribuției de 15% asupra venitului brut, plătită la bugetul asigurărilor sociale. Motivele de recurs se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod proc. civilă, recurenta intimată susține că în mod greșit prima instanță a obligat-o la valorificarea sumelor evidențiate la rubrica "acord global". Potrivit dispozițiilor OUG nr. 4/2005 nu sunt luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare datei de 1.04.2001, formele de retribuire în acord sau cu bucata.
Se mai susține că este greșită interpretarea dată de prima instanță principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000. Acordul global nu este un spor cu caracter permanent, ci o formă de salarizare. Doar pentru perioadele lucrate după data de 1.04.2001, la determinarea punctajului mediu anual se valorifică salariile brute, inclusiv sporurile și adaosurile care au constituit baza de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale.
Referitor la cheltuielile de judecată, acordate de prima instanță deși sunt nepotrivit de mari, recurenta solicită respingerea acestei cereri, deoarece nu se poate reține culpa sa procesuală în aplicarea legislației pensiilor.
Recurenta Casa Județeană de Pensii Iaf ormulat întâmpinare la recursul declarat de -, solicitând respingerea acestuia.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurente, Curtea constată următoarele:
Potrivit art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000, la determinarea punctajelor anuale, pe lângă salariile prevăzute la alin. 1, se au în vedere și sporurile cu caracter permanent, care, după data de 1 aprilie 1992, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare și care sunt înregistrate în carnetul de muncă sau sunt dovedite cu adeverințe eliberate de unități, conform legislației în vigoare.
Prin urmare, adeverințele nr. 1972/20.09.2007 și nr. 2001/26.09.2007 emise de SC B în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000 și art. 4 alin. 3 din OUG nr. 4/2005, evidențiază, în coloana "Acord global", veniturile suplimentare obținute de contestatoare, care au avut caracter permanent în înțelesul Legii nr. 49/1992.
În ceea ce privește acordul global ca formă de salarizare, se reține că retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mari sau mai mici decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
În art. 4 alin. (2) și (3) din OUG nr. 4/2005, se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1 aprilie 2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajului mediu anual sunt enumerate în anexa ordonanței și acestea pot fi dovedite prin înscrierile din carnetele de muncă sau prin adeverințe eliberate, conform legii, de către angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord global, prin mențiunea de la pct. VI al Anexei din ordonanță, se prevede că acestea nu pot fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare. Însă veniturile suplimentare, evidențiate lunar în adeverința eliberată de angajator, pot fi asimilate unor sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, care au făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992.
Față de aplicarea principiului contributivității reglementat de art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000, se reține că art. 1 din Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15 % asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat, dispoziții menținute și prin Legea nr. 49/1992 pentru modificarea și completarea unor reglementări din legislația de asigurări sociale, modificându-se numai procentul acestei contribuții.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistență socială - dreptul comun în materie anterior Legii nr. 19/2000 - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care au desfășurat o activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii au plătit contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Principiul contributivității ce rezultă din textul enunțat este reiterat și în Legea nr. 19/2000, prin art. 2 lit. e), care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Sintetizând, noua reglementare privind calculul drepturilor de pensie, instituită prin Legea nr. 19/2000, este construită în jurul acestui principiu fundamental și anume că orice element salarial efectiv încasat pe parcursul întregului stagiu de cotizare, pentru care salariatul și/sau angajatorul (în funcție de reglementarea în vigoare) au achitat statului contribuții de asigurări sociale, trebuie să se reflecte în cuantumul pensiei.
Pentru stagiile de cotizare realizate ulterior datei de 1 aprilie 2001, data intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, acest principiu este respectat. Pentru stagiile de cotizare realizate sub imperiul reglementărilor anterioare, numai în ceea ce privește veniturile cu caracter permanent, care au parte din baza de calcul a pensiilor, soluția se impune a fi aceeași, întrucât "ubi eadem est ratio, ibi eadem solutio esse debet".
De astfel, prin Decizia nr. 736/2006, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor mențiunii de la punctul VI din Anexa Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 4/2005, statuând că verificarea împrejurărilor dacă, potrivit legislației anterioare, s-au încasat sau nu contribuții la asigurările sociale de stat pentru veniturile excluse de la stabilirea punctajului anual și dacă aceste venituri au făcut sau nu parte din baza de calcul a pensiilor constituie probleme de fapt și de aplicare a legii în cazuri concrete individuale, a căror soluționare intră în competența exclusivă a instanței judecătorești.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, se reține că, în conformitate cu prevederile art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, acestea cuprind orice cheltuieli pe care partea care a câștigat procesul va dovedi că le-a făcut, cum sunt taxele de timbru, plata experților, despăgubirea martorilor, onorariul avocatului, cheltuieli de transport, costul efectuării copiilor de pe înscrisurile depuse la dosar.
Așadar, pentru ca o anumită sumă să fie considerată "cheltuieli de judecată", este necesar să se stabilească o legătură, un raport între acea sumă și desfășurarea judecății.
Contestația formulată de - a fost admisă în parte, iar prima instanță nu a motivat ce reprezintă suma de 2030 lei, acordată cu titlul de cheltuieli de judecată. Examinând dosarul de fond, se constată că această sumă reprezintă onorariul expertului contabil desemnat în cauză. La cele două obiective stabilite, expertul a concluzionat că drepturile de pensie ale contestatoarei au fost corect calculate de intimată, cu luarea în calcul a tuturor veniturilor, mai puțin cele suplimentare și primele înscrise în adeverința nr. 1972/20.09.2007 emisă de SC SA B și că, la recalcularea cuantumului punctului de pensie, a rezultat o creștere de 0,05744 puncte, respectiv 39 lei. Or, prima instanță, la pronunțarea hotărârii prin care a admis în parte contestația și a obligat intimata să ia în calcul acordul global înscris în adeverință, nu a avut în vedere concluziile expertului contabil. De altfel, acest mijloc de probă nici nu este menționat în hotărâre, iar intimata a arătat, chiar din cuprinsul întâmpinării, interpretând dispozițiile legale incidente în cauză, că nu a luat în calcul acordul global și primele. Altfel spus, nu era necesară părerea unui specialist care să "lămurească" această situație de fapt, a neluării în calcul de către intimată a veniturilor suplimentare prevăzute în adeverință, pe de o parte, iar pe de altă parte, la pronunțarea hotărârii, prima instanță nu a avut în vedere punctajul suplimentar calculat de expert, ci a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensie, cu luarea în calcul a acordului global. Așadar, acest mijloc de probă, respectiv expertiza contabilă judiciară, nu are legătură cu "căderea în pretenții" a intimatei, prima instanța pronunțând o hotărâre netemeinică atunci când a obligat-o pe intimată la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare, reprezentând onorariului expertului contabil. În concluzie, recursul declarat de intimată este fondat sub acest aspect.
Recursul declarat de contestatoarea - este nefondat. În adeverința nr. 1972/20.09.2007, angajatorul a evidențiat și veniturile suplimentare obținute de recurentă cu titlul de "prime", însă pentru aceste venituri suplimentare, deosebit de cele menționate în coloana "acord global", în adeverința nr. 2001/26.09.2007 nu se menționează caracterul lor permanent, în înțelesul Legii nr. 49/1992. În aceste condiții, veniturile suplimentare, încasate cu titlul de "prime", nu pot fi asimilate unor sporuri cu caracter permanent prevăzute în contractele individuale de muncă, care să fi făcut parte din baza de calcul a pensiei, potrivit art. 10 din Legea nr. 3/1977, așa cum a fost modificat prin Legea nr. 49/1992. Prin urmare, aceste sume nu pot fi utilizate la determinarea punctajului mediu anual și la calcularea pensiei recurentei, în conformitate cu prevederile art. 164 alin. 3 din Legea nr. 19/2000.
Noțiunea de "venit brut" este aplicabilă bazei lunare de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților, reglementate de Legea nr. 19/2000, nefiind aplicabilă la determinarea punctajului mediu anual și la calcularea pensiei recurentei, pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000. Este evident că, pentru veniturile salariale încasate de recurentă în perioada octombrie 1977 - aprilie 1995, nu sunt incidente noțiuni ca "bază lunară de calcul a contribuției individuale de asigurări sociale" ori "venit brut realizat lunar" și nici nu au aplicabilitate dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr. 19/2000.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii I și se va modifica în parte sentința, în sensul că se va respinge cererea contestatoarei privind plata cheltuielilor de judecată. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței și se va respinge recursul declarat de contestatoarea - împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Județeană de pensii I împotriva sentinței civile nr.1553 din 13.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași,sentința pe care o modifică în parte,în sensul că:
Respinge cererea contestatoarei privind plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței care nu contravin prezentei decizii.
Respinge recursul declarat de împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din 26 Ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red/ Tehnored.
2 ex/.29.01.2010
Tribunalul I-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Trutescu, Carmen
