Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1031/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6894/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1031/
Ședința publică din data de 19 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4196 din 20 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 116Î2/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimatul reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, prin mandatar, cu procură judiciară specială autentificată sub nr.716/797 din 14.04.2008 atașată la fila 14 dosar, lipsind recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 18.02.2009, precum și faptul că recurenta pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Mandatarul intimatului reclamant, arată că nu are studii juridice.
Față de împrejurarea că mandatarul intimatului reclamant, nu are studii juridice, Curtea nu poate primi concluziile verbale ale acestuia; constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 21.03.2008 sub nr-, reclamantul, prin mandatar a chemat în judecată pe pârâta Casa de Pensii a Municipiului B solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună recalcularea contravalorii drepturilor sale de pensie prin luarea în calcul pentru punctajul mediu anual și a veniturilor suplimentare realizate în perioada 1974-1982.
Prin sentința civilă nr.4196/20.05.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dmis cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat pârâta să revizuiască decizia nr.-/09.01.2008 prin includerea în baza de calcul a pensiei a veniturilor (acord) evidențiate în adeverința nr.2257/01.11.2007 eliberată de SC SA.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr.-/09.01.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2, au fost stabilite în temeiul Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare, începând cu 26.10.2007, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
La determinarea punctajului mediu anual pârâta nu a inclus în calcul și veniturile dovedite prin adeverința nr. 2257/01.11.2007 eliberată de SC SA, motivând că "acordul global nu este spor cu caracter permanent".
Față de apărările formulate de pârâtă, în sensul că veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul de sporuri permanente în înțelesul Legii nr.19/2000 cu modificările și completările ulterioare și prin urmare nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, Tribunalul a constatat următoarele:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale ceea ce însemna că lunar aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prin art. 1, Decretul nr.389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Tribunal a mai reținut că potrivit art.3 din Legea nr.3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială - dreptul comun în materie în perioada în care reclamantul și-a desfășurat activitatea și a încasat veniturile respective - dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzute de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr.19/2000 prin art. 2 care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
În condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor de asigurări sociale era și este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat tribunalul apreciază că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acesta dar nu-l respectă pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului cu consecința că pe de o parte nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia iar pe de altă parte s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a legii nr. 19/2000.
Prin urmare pârâta trebuia, în considerarea adeverinței nr.2259/01.11.2007 eliberată de fostul angajator, care asumându-și răspunderea a confirmat faptul că a plătit contribuția de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte și să aplice principiul contributivității și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s-a făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Având în vedere și dispozițiile art. 87, art.89 și art. 155 lit. f din Legea nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare, tribunalul a obligat pârâta să revizuiască decizia nr.-/09.01.2008 prin includerea în baza de calcul a pensiei a veniturilor (acord) evidențiate în adeverința nr.2257/01.11.2007 eliberată de SC SA.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului, invocând în drept dispozițiile art.304 pct.8,9 și art.3041Cod procedură civilă și criticând sentința sub următoarele aspecte:
- nelegalitate și netemeinicie rezultată din greșita aplicare a prevederilor legale în ceea ce privește luarea în calcul a veniturilor temporare- acord, prime și încălcarea de către instanța de fond a principiului juridic, conform căruia norma juridică specială derogă de la cea cu caracter general și se aplică cu întâietate.
Față de motivele de recurs invocate de recurentă, în cauză a depus întâmpinare intimatul-reclamant, criticând susținerile recurentei ca nefondate și apreciind că instanța de fond a aplicat corect legea, menținerea sentinței civile ca temeinică și legală.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Astfel corect s-a reținut că recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bap rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatului, fără a valorifica veniturile prevăzute în adeverința nr.2257/1.11.2007 eliberată de SC SA. Astfel că sumele plătite cu titlul de contribuție de asigurări sociale pentru veniturile realizate în acord global și prime, trebuie luate în calcul, și considerate că sunt venituri cu caracter permanent, motiv pentru care urmează a fi înlăturată critica.
Recurenta susține că s-a încălcat de Tribunal principiul de drept potrivit căruia normele speciale derogă de la normele cu caracter general și se aplică cu întâietate, dar raționamentul juridic al recurentei este greșit, pentru că atât Legea nr.19/2000, legea cadru a pensiilor (dreptul comun), cât și în OUG nr.4/2005 ca lege specială în materia recalculării pensiilor, prevede că principiul comun ce se are în vedere la calcularea pensiilor, este principiul contributivității (art.2 lit.e din Legea nr.19/2000 și art.2 și 7 din OUG nr.4/2005).
Tribunalul, verificând dovezile cauzei, a constatat că pentru veniturile realizate dovedite cu adeverințele certificate de fostul angajator, intimatul a plătit contribuția de asigurări sociale.
Curtea nu poate primi susținerile recurentei, în sensul că veniturile obținute în sistem acord global nu pot face parte din baza de calcul a pensiei, întrucât acordul global a fost un mod de salarizare specific domeniului de activitate în care a lucrat reclamantul, având deci un caracter permanent.
Aceste drepturi salariale (acord și prime) erau incluse în câștigul brut realizat de personalul salariat, iar angajatorii erau obligați să verse pentru acestea o contribuție de 15% la bugetul asigurărilor sociale de stat.
De vreme ce s-a făcut dovada că pentru aceste venituri s-a achitat contribuția de asigurări sociale, Curtea apreciază că acestea pot fi incluse în baza de calcul a pensiilor, în conformitate cu principiul contributivității reglementat de art.2 lit. e din Legea nr.19/2000.
A accepta punctul de vedere al recurentei ar însemna a se crea discriminări între persoanele care au contribuit cu aceeași sumă la bugetul asigurărilor sociale.
Totodată, Curtea mai reține că, deși veniturile obținute în acord global nu sunt prevăzute expres în categoria sporurilor cu caracter permanent, totuși acestea trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, în raport de prevederile art.2, art.4 alin.3 și 4 din OUG nr.4/2005, de vreme ce au făcut parte din fondul de salarii pentru care s-au achitate contribuțiile de asigurări sociale, iar legea dă posibilitatea luării în considerare a tuturor sporurilor de această natură, probate nu numai prin înscrierea lor în carnetul de muncă, ci și cu adeverințele emise de angajatori, conform art.164 din Legea nr.19/2000.
În ceea ce privește temeinicia hotărârii, aspect față de care se invocă art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, recurenta susține că tribunalul a aplicat și interpretat greșit textele de lege incidente în cauză, respectiv normele OUG nr. 4/2005 care nu au încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord în categoria sporurilor cu caracter permanent.
Curtea reține că dispozițiile art. 2 lit. e din Legea nr.19/2000 potrivit cărora fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției acordate de participanți la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite. Acest principiu al contributivității impune ca stabilirea drepturilor de pensie să fie făcută avându-se în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitățile la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În cauza de față, recurenta Casa de Pensii a Municipiului Bap rocedat la recalcularea drepturilor de pensie deschise intimatului, fără a valorifica sporurile de care a beneficiat acesta, dovedite cu adeverințele depuse.
După schimbarea sistemului public de pensii prin Legea nr.19/2000, s-a reiterat principiul contributivității, însă s-a ridicat și problema recalculării pensiilor provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat. În acest demers, OUG 4/2005 a reglementat recalcularea pensiilor, prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000. Cu toate acestea, în anexa nr.1 a OUG nr.4/2005, se arată că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual formele de retribuire în acord, pe bază de tarife sau cote procentuale, întrucât nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare.
Recurenta intimată a susținut greșita interpretare și aplicare de către tribunal a normelor juridice arătate anterior și din punctul de vedere al clasificării normelor juridice, în norme cu caracter general și respectiv norme cu caracter special. Această critică nu poate fi primită câtă vreme legea generală în materie este Legea nr. 19/2000, iar normele speciale din OUG 4/2005 referitoare la calcularea pensiilor provenite din vechiul sistem al asigurărilor sociale de stat, deși aplicabile în limita principiului specialul derogă de la general, nu poate duce la o concluzie contrară legii generale prin lipsire de eficiență juridică a legii generale.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civilenr.4196/20.05.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
6.03.2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Petrică Arbănaș, Elena
