Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1120/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(6610/2008)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1120/
Ședința publică de la 24.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.2020/11.03.2008 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.40.432/3/AS/2007 în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-reclamant, personal, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 09.10.2008, după care,
Președintele completului procedează la verificarea intimatului-reclamant, care prezintă CI, datele fiind consemnate în caietul de ședință.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul-reclamant, personal, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică.
În temeiul art.150 Cod procedură civilă, Curtea declară închise dezbaterile.
CURTEA
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2020/11.03.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Casa de Pensii a Municipiului
A obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului în baza OUG nr. 4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia, începând cu 01.12.2005, să ia în considerare veniturile evidențiate în adeverințele nr. 238-1/22.02.2007 și nr. 238-2/22.02.2007, eliberate de SC SA. venituri evidențiate la rubrica "venituri suplimentare" în adeverințele nr. 879-1/21.02.2007, având anexă adeverința nr. 879-2/21.02.2007, ambele eliberate de SC. - SA. a obligat intimata să plătească contestatorului diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform prezentei hotărâri, începând cu 01.12.2005.
În considerente a reținut că prin decizia nr. -/30.11.2005 emisă de 5 au fost recalculate, în temeiul OUG nr. 4/2005, începând cu data de 01.12.2005, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite reclamantului.
Potrivit adresei nr. 16/2/22.01.2008 emisă de Poșta Română - Oficiul Poștal B nr. 8 scrisoarea recomandată expediată de reclamant Casei Locale de Pensii Sector 5 care cuprindea cererea de recalculare a drepturilor sale de pensie în raport de câștigurile suplimentare dovedite prin adeverințele nr. 238-1/22.02.2007 și nr. 238-2/22.02.2007, eliberate de SC SA. venituri evidențiate la rubrica "venituri suplimentare" în adeverințele nr. 879-1/21.02.2007, având anexă adeverința nr. 879-2/21.02.2007, ambele eliberate de SC. - SA. au fost predate unității destinatare la data de 11.10.2007.
Cererea de recalculare nu a fost soluționată de pârâtă în termenul legal de 45 de zile prevăzut de art. 86 și art. 95 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 modificată prin Legea nr. 250/2007.
Față de apărările formulate de pârâtă, în sensul că veniturile realizate în sistemul de retribuire în acord global nu au caracterul sporului permanent în înțelesul Legii nr. 19/2000 cu modificările și completările ulterioare și, prin urmare, nu fac parte din baza de calcul avută în vedere la stabilirea pensiei, a arătat următoarele:
Retribuirea în acord global presupunea salarizarea angajaților în funcție de realizările profesionale, ceea ce înseamnă că lunar, aceștia puteau obține venituri mai mici sau mai mari decât salariile tarifare înscrise în carnetul de muncă.
Prin art. 1, Decretul nr. 389/1972 cu privire la contribuția pentru asigurările sociale de stat dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul lor salariat.
Potrivit OUG nr. 4/2005, recalcularea pensiilor din sistemul public provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001 se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000.
Prin art. 4 alin. 2 și 3 se precizează că sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare care, potrivit legislației anterioare datei de 1.04.2001, au făcut parte din baza de calcul a pensiilor și care se utilizează la determinarea punctajelor, sunt enumerate în anexele ordonanței și că acestea pot fi dovedite prin înscrisurile din carnetele de muncă sau prin adeverințe întocmite conform legii de către foștii angajatori.
În privința formelor de retribuire în acord, se menționează în anexa 1 Ordonanței că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, pentru că nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor, conform legislației anterioare.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat și asistența socială, - dreptul comun în materie, în perioada în care reclamanta și-a desfășurat activitatea și i s-a deschis dreptul la pensie, dreptul la pensie era recunoscut tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă pe baza unui contract de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege.
Acest principiu este reiterat în Legea nr. 19/2000 prin art. 2, care dispune că fondurile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
S-a apreciat de Tribunal că în speță au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu în raport cu cele care decurg din acest, dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară presupune încălcarea principiului, cu consecința că, pe de o parte, nu s-ar realiza scopul avut în vedere de legiuitor la edictarea acestuia, iar pe de altă parte, s-ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în condițiile în care baza de calcul pentru plata contribuțiilor este alcătuită din totalitatea veniturilor realizate de către asigurat.
Din conținutul adeverințelor invocate de reclamant, Tribunalul a reținut că acesta a fost salariatul SC SA în perioada 20.10.1960-01.03.1974 și 01.03.1990-01.11.1992 și a beneficiat, în afară de sporul de vechime, de prime și acord, iar în perioadele 01.11.1992-31.07.1999 și 01.06.2000-31.03.2001, în calitate de angajat al SC - SA. a realizat, pe lângă salariul tarifar de încadrare și sporul de vechime, și alte venituri suplimentare. Ambii angajatori confirmă plata contribuțiilor de asigurări sociale în raport de toate veniturile încasate de angajat.
Prin urmare, pârâta trebuie, în considerarea prevederilor art. 1 din OUG nr. 4/2005 enunțate anterior și a adeverințelor eliberate de foștii angajatori care certifică plata contribuției de asigurări sociale în raport și de veniturile suplimentare realizate de salariat, să respecte acest principiu de bază al organizării și funcționării sistemului public și să includă în calculul drepturilor toate veniturile pentru care, în condițiile legii, s- făcut dovada plății contribuțiilor de asigurări sociale.
Având în vedere cele expuse și dispozițiile art. 87 și art. 155 din Legea nr. 19/2000 Tribunalul apreciat că cererea este întemeiată motiv pentru care a admis-o și a obligat pârâta să recalculeze pensia reclamantului în baza OUG nr. 4/2005, urmând ca la stabilirea drepturilor cuvenite acestuia, începând cu 01.07.2005, să ia în considerare veniturile evidențiate în adeverințele nr. 238-1/22.02.2007 și nr. 238-2/22.02.2007, eliberate de SC SA, venituri evidențiate la rubrica "venituri suplimentare" în adeverințele nr. 879-1/21.02.2007, având anexă adeverința nr. 879-2/21.02.2007, ambele eliberate de SC - SA.
Prin plata unui cuantum al pensiei mai mic decât cel cuvenit, Tribunalul a constatat că pârâta a produs un prejudiciu material reclamantului, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 998-999. civil și al art. 3 alin. 1 și 3 din OUG nr. 4/2005 și HG nr.1456/2005, a obligat pârâta să plătească reclamantului diferențele bănești dintre pensia încasată și pensia calculată și cuvenită conform prezentei hotărâri, începând cu 01.12.2005.
Împotriva sus menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs Casa de Pensii a Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că instanța de fond a admis acțiunea formulată de contestator, obligând intimata la recalcularea drepturilor de pensie ale reclamantului prin luarea în considerare a veniturilor evidențiate în adeverințele nr. 238-1/22.02.2007 și nr. 238-2/22.02.2007, eliberate de SC SA și adeverințele nr. 879-1/21.02.2007, având anexă adeverința nr. 879-2/21.02.2007, eliberate de SC - SA.
Astfel, petentului i s-au recalculat drepturile de pensie ținându-se cont de toate actele depuse la dosarul de pensie, mai puțin adeverințele mai sus-menționate, deoarece acestea cuprind sporuri de acord, prime și alte sporuri, ce nu fac obiectul Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
S-a apreciat că în mod greșit instanța de fond a dispus emiterea unei noi decizii, prin care să-i fie luate în considerare sporurile de acord menționate în adeverințele emise.
Referitor la perioada în care reclamantul a lucrat în acord global, a precizat că art. 164 din Legea nr. 19/2000 (care reia prevederile art. 10 din Legea nr. 3/1977, modificate și completate prin art. 10 din Legea nr. 49/1992) prevede că la determinarea punctajului anual se utilizează salariile brute sau nete și sporurile permanente care au făcut parte din baza de calcul a pensiilor înregistrate în carnetul de muncă.
Veniturile realizate în acord global reprezintă venituri temporare, fără caracter permanent și care nu au făcut parte din baza de calcul a pensiilor conform legislației anterioare, astfel încât nu pot fi luate în calcul la stabilirea drepturilor de pensie.
Astfel, art. 4 din Legea nr. 2/1983 reglementa lucrul în " acord global": " Sistemul de retribuire asigură cointeresarea materială a celor ce muncesc la creșterea producției, a productivității muncii și a eficienței economice, precum și repartizarea echitabilă a veniturilor provenite din muncă, un raport corespunzător între veniturile individuale minime și maxime. Forma de retribuire în acord global se extinde și se generalizează în toate unitățile economice".
Pe lângă retribuția tarifară, personalul muncitor beneficiază, ca parte variabilă a retribuției, de venituri suplimentare, pe calea adaosului de acord, a participării la beneficii, premiilor și altor stimulente, sporurilor, indemnizațiilor și compensațiilor prevăzute de lege.
La calculul drepturilor de pensie, întotdeauna s-a avut în vedere respectarea principiului egalității, atât pentru persoanele care prin munca lor au depășit producția planificată, cât și pentru situația nerealizării producției planificate, astfel că la calculul pensiei s-a avut în vedere numai retribuția stabilită prin contractul de muncă.
Acesta este și motivul avut în vedere de către legiuitor când nu a încadrat veniturile suplimentare obținute în sistem de acord global în categoria sporurilor cu caracter permanent.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile nr. 2020 pronunțate la data de 11.03.2008, în sensul respingerii acțiunii.
În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041Cod procedură civilă, Legii nr. 19/2000 și OUG nr. 4/2005.
Cercetând recursul declarat, în limita criticilor formulate, Curtea reține că acesta este nefondat.
Astfel, fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuției datorate de participanții la sistemul public de pensii, iar drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite, conform principiului contributivității, care cere ca la stabilirea drepturilor de pensie să fie avute în vedere toate veniturile asupra cărora s-a calculat contribuția de asigurări sociale, înregistrate în carnetul de muncă sau evidențiate în adeverințele eliberate de unitatea la care asiguratul și-a desfășurat activitatea.
În speță, s-a constatat că la stabilirea drepturilor de pensie cuvenite petentului, intimata nu a valorificat sumele încasate, prevăzute în adeverințele nr. 238-1/22.02.2007 și nr. 238-2/22.02.2007, eliberate de SC SA și adeverințele nr. 879-1/21.02.2007, având anexă adeverința nr. 879-2/21.02.2007, eliberate de SC - SA depuse la dosar.
Or, Legea nr. 27/1966 prevedea că plata contribuției de asigurări sociale era datorată de angajator și se calcula prin raportare la venitul realizat de angajat, totodată art. 1 din Decretul nr. 389/1972, dispunea ca angajatorii să verse la bugetul asigurărilor sociale de stat, o contribuție de 15% asupra câștigului brut realizat de personalul salariat.
Cât privește OUG nr. 4/2005, aceasta stabilește că recalcularea
pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, stabilite în baza legislației în vigoare anterior datei de 1.04.2001, se face cu respectarea prevederilor Legii nr. 19/2000, iar în privința formelor de retribuire în acord și premiilor acordate, în anexa 1 se menționează că nu vor fi luate în calcul la stabilirea punctajului mediu anual, nefăcând parte din baza de calcul al pensiilor, conform legislației anterioare.
Se reține, de asemenea, că și art. 3 din Legea nr. 3/1977 ocrotea dreptul la pensie al tuturor cetățenilor care desfășuraseră activitate permanentă, pe baza contractului de muncă și pentru care angajatorii plătiseră contribuția de asigurări sociale prevăzută de lege, principiul fiind reiterat și prin art. 2 din Legea nr. 19/2000, care dispune că drepturile de asigurări sociale se cuvin pe temeiul contribuției de asigurări sociale plătite.
Față de reglementările anterior enunțate, se apreciază că au prioritate dispozițiile legale cu valoare de principiu, în raport cu cele care decurg din el,dar nu-l respectă, pentru că soluția contrară ar duce la nerealizarea scopului urmărit de legiuitor, respectiv ar crea o discriminare între persoanele care au realizat stagii de cotizare anterior și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, prima instanță a stabilit că și veniturile suplimentare menționate în adeverințele depuse la dosar trebuie avute în vedere la stabilirea drepturilor de pensie, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit art.312 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.2020/11.03.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-contestatorul .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.02. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./25.02.2009
Jud. fond: /
Președinte:Petre MagdalenaJudecători:Petre Magdalena, Ilie Nadia Raluca, Bodea
