Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1125/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contest. decizie pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1125
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 3: Andrieș Catrinel
Grefier - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul, domiciliat în municipiul B, B-dul -, nr. 192, județul B și de pârâtaCasa Județeană de Pensii, cu sediul în municipiul B,-, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr.858din23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru pârâta recurentă Casa Județeană de Pensii B, lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtei recurente a depus la dosar fișa dosarului nr-, din programul ECRIS, care are același obiect cu prezenta cauză și prin care a fost admis recursul declarat de Casa Județeană de Pensii
Instanța, constatând că în cauză nu sunt chestiuni prealabile, recursurile fiind în stare de judecată, a acordat cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâta recurentă, dezvoltând pe larg motivele invocate în scris, a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței nr. 858 din 23.06.2009 a Tribunalului Botoșani, în sensul respingerii în tot a contestației formulate, iar pe fond, menținerea deciziei de recalculare a pensiei nr. 87999/31.05.2005 emisă de Casa Județeană de Pensii
Cu privire la recursul declarat de reclamantul, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, pentru motivele din întâmpinare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Botoșani sub nr. 3836/40 din 7 septembrie 2008 și completată ulterior (fila 57 dosar fond) reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Casa județeană de Pensii B, solicitând obligarea acesteia la modificarea deciziei de recalculare a pensiei nr. 87790 din 31 august 2005 și la eliberarea unei adeverințe cu salariile, sporurile și grupa de muncă de care a beneficiat în perioada 20.05.1965-1.08.1996 lucrată la M SA B și SA
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în perioada 18.03.1959-1.08.1996 a lucrat în baza unor contracte de muncă și și-a desfășurat activitatea în trei schimburi, așa încât pentru munca prestată în schimbul de noapte a primit un spor de 25% din salariul de bază lunar, conform legii și contractelor colective de muncă încheiate la nivel de unitate și ramură.
Potrivit acelorași prevederi normative a beneficiat și de un spor de toxicitate pentru condiții deosebite de muncă, în cuantum de 7% din salariul de bază net lunar activitatea desfășurată în perioada sus-amintită a fost încadrată în grupa a II- a de muncă iar în decursul anilor a ajuns până la gradațiile maxime de salarizare corespunzătoare funcțiilor deținute și înscrise în carnetul de muncă, temei în care a beneficiat de sporuri lunare. În aceeași perioadă a fost ajutor de maistru, maistru principal, beneficiind de spor de conducere.
De asemenea, a arătat că în perioada 18.03.1959 - 18.05.1965 lucrată la Întreprinderea " Roșie" B și în perioada 28.11.1965 - 28.04.1966 lucrată la Textile "M" Bap rimit salarii lunare ca și personal calificat cu sporurile aferente, așa încât a solicitat recalcularea pensiei în funcție de aceste salarii.
În perioadele 20.05.1965 - 6.11.1965 și 15.09.1979 - 25.08.1980 a fost elev la școala de ajutor de maiștri și respectiv școala de maiștri, primind salarii lunare de 620 lei și respectiv 260 lei, așa încât reclamantul a apreciat că se impune recalcularea pensiei și în funcție de aceste venituri.
În același interval de timp,a acumulat o vechime integrală în muncă de mai bine de 37 de ani, temei în baza căreia a beneficiat de un spor de vechime, începând cu 5% pentru 3 ani vechime în muncă și ajungând la nivelul maxim de 25% pentru peste 20 ani de vechime în muncă.
De asemenea, în perioada din petit, a plătit contribuții la pensia suplimentară de 2% și respectiv 3% din salariul lunar, motiv pentru care a solicitat recalcularea pensiei în raport și de punctajul suplimentar astfel cuvenit.
În sfârșit, a susținut că, deși în perioadele 4.10.1995 - 1.11.1995 și 1.12.1995 - 1.12.1996 a primit lunar indemnizație de șomaj, la recalcularea pensiei nu a fost avut în vedere cuantumul acesteia.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.156 din Legea nr.19/2000 coroborate cu Ordinul nr.687/2006, Ordinul nr.680/2007, Legea nr.14/1991, OUG nr.4/2005 și Codul d e procedură civilă.
Prin completarea la acțiune, reclamantul a mai solicitat și obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii B la eliberarea unei adeverințe cu salariile, sporurile și grupa de muncă de care a beneficiat în calitate de salariat la SC. M SA și SC. SA.
Această cerere a fost întemeiată pe dispozițiile art.21 din OUG nr.39/2006 de modificare și completare a Legii nr.16/1996 și pe cele ale Legii nr.358/2002, în considerarea faptului că pârâta ar fi trebuit să preia arhiva angajatorilor aflați în lichidare judiciară.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Baf ormulat întâmpinare la acțiunea reclamantului prin care a invocat excepția tardivității contestației formulată împotriva deciziei nr. 87790/31.08.2005 față de dispozițiile art.7 alin.7 din OUG nr.4/2005 coroborat cu art.87 din Legea nr.19/2000 și excepția prematurității formulării contestației, motivată de nedepunerea dovezilor pentru sporurile solicitate prin acțiune, conform dispozițiilor art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005.
Pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât pensia reclamantului a fost corect stabilită, atât la data acordării pensiei prin decizia din 1.08.1996 cât și în urma recalculării efectuate în baza dispozițiilor OUG nr.4/2005 și HG nr.1550/2004, prin decizia din 31.08.2005.
Față de motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată și completarea acesteia odată cu răspunsul la întâmpinare, prin încheierea de ședință din 5 ianuarie 2009, instanța a calificat acțiunea reclamantului ca fiind o cerere de modificare a deciziei de recalculare întemeiată pe dispozițiile art.7 alin.3 din OUG nr.4/2005 și o cerere de obligare a CJP B la eliberarea adeverințelor întemeiată pe dispozițiile art.21 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996.
Prin sentința civilă nr. 858 din 23 iunie 2009, Tribunalul Botoșania admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Județeană de Pensii B cu privire la capătul de cerere referitor la obligarea eliberării adeverinței cu salariile și pe cale de consecință a respins acest capăt de cerere.
De asemenea, a admis în parte cererea reclamantului, în sensul luării în considerare la stabilirea pensiei a indemnizației de șomaj pentru perioadele 4.10.1995 - 1.11.1995 și 1.12.1995 - 1.12.1996.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CJP B pentru capătul de cerere privind obligarea la eliberarea adeverinței pentru perioada lucrată la SC. M SA B, instanța a reținut că, atât potrivit art.34 alin.5 și art.40 alin.2 lit.h din Codul muncii cât și potrivit art.4 alin.3 din OUG nr.4/2005 privind recalcularea pensiilor din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, obligația legală a eliberării adeverințelor cu privire la sporurile, indemnizațiile și majorările de retribuții tarifare de care beneficiat salariatul revine angajatorilor "care poartă întreaga răspundere cu privire la valabilitatea și corectitudinea acestora".
În cauză, conform înscrisurilor trimise de lichidatorul judiciar și răspunsului judecătorului sindic prin sentința comercială nr.106/08.05.2007 a Tribunalului Botoșani, definitivă și irevocabilă prin nerecurare, s-a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei M B - succesoare în drepturi a Întreprinderii Textile "M" - și radierea acesteia din registrul comerțului. În acest caz, art.18 alin.1 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, în forma în vigoare la data radierii din registrul comerțului a MS. B, prevedea că:
"În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare istorică, în sensul prevederilor art.2, cât și cele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale arhivelor naționale".
Așadar, pârâtei CJP B nu-i revenea obligația legală a preluării documentelor cu valoare practică a fostei M SA B și nici a eliberării adeverințelor la cererea persoanelor fizice interesate, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei CJP B, a fost admisă, nefiind titulara obligației în raportul material dedus judecății, cu consecința respingerii cererii de eliberare a adeverinței de către această pârâtă.
Cât privește situația angajatorului SC. SA B, pârâta a depus la dosar copii după statele de plată pentru perioada 1.07.1991 - 1.08.1996 pentru salariații acestei societăți, între aceștia figurând și reclamantul.
Referitor la cererea de modificare deciziei de recalculare a pensiei nr. 87790/31.08.2005, tribunalul a reținut că, potrivit art.7 din OUG nr.4/2005, decizia de recalculare a pensiei întocmită în baza prevederilor acestei ordonanțe "poate fi modificată la cerere, în baza actelor doveditoare prezentate de pensionar, întocmite conform prevederilor legale, din care rezultă alte date și elemente decât cele utilizate la recalculare, referitoare la drepturi cu caracter salarial care conform Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare se au în vedere la stabilirea punctajului mediu anual sau la stagii de cotizare realizate până la data de 01 aprilie 2001".
În cauză, pentru modificarea deciziei din 31.08.2005, reclamantul nu a depus actele doveditoare cerute de art.7 alin.3 din OUG nr. 4/2005, susținând - aspect confirmat de răspunsul lichidatorului judiciar- că angajatorul SC. M SA Baf ost desființat și că instituția prevăzută de Legea nr.16/1996 nu a preluat documentele cu valoare practică ale angajatorului.
Referitor la perioada lucrată la SC. SA B, au fost depuse la dosar statele de plată, însă neputându-se stabili dacă acestea reflectă în mod complet drepturile salariale și sporurile pretinse, în lipsa posibilității valorificării datelor și asumării răspunderii de către angajator, s-a impus necesitatea efectuării unei expertize.
Acesta a fost motivul pentru care, nefiind dată culpa reclamantului pentru neobținerea adeverinței, a fost respinsă excepția de prematuritate a formulării cererii de modificare (invocată de pârâta CJP B) și fost admisă cererea reclamantului de efectuare a unei expertize, în vederea extragerii datelor necesare din arhiva M B, depozitată în prezent la un terț, care nu este însă succesorul fostului angajator și valorificării acestora, inclusiv a celor din statele de plată de la SC. SA
Ca urmare a deplasării expertei la locul deținerii arhivei SC. SA B, aceasta a constatat că statele de plată sunt depozitate fără să fie selectate și aranjate pe luni și ani și că volumul documentelor este foarte mare - dosarele cu statele de plată conținând între 170 - 400 pagini, astfel încât studiul pentru perioada unui an necesită consultarea a aproximativ 3500 pagini duble, în condițiile în care numărul salariaților a fluctuat în perioada supusă analizei între 4500 - 12.000 - ceea ce presupune cheltuieli ridicate pentru efectuarea expertizei, de aproximativ 500 lei pentru fiecare an investigat ( 195).
În aceste împrejurări, reclamantul a renunțat la efectuarea expertizei, astfel încât cererea acestuia de acordare a ajutorului public judiciar în forma plății onorariului expertului s-a constatat a fi lipsită de interes.
Analizând decizia contestată în raport de înscrisurile aflate la dosarul de pensie, tribunalul a constatat ca fiind întemeiată doar pretenția reclamantului referitoare la perioada de acordare a șomajului și, ca nefondate, restul criticilor exprimate prin acțiune.
Astfel, reclamantul nu a probat că ar fi beneficiat de spor pentru munca de noapte, spor de toxicitate, spor pentru grupa a - II - de muncă, spor pentru gradațiile corespunzătoare funcțiilor deținute, spor de conducere și spor pentru personal calificat.
Potrivit mențiunilor din carnetul de muncă și fișa de pensie, acesta a lucrat o perioadă de 26 ani 2 luni și 6 zile în grupa a II de muncă, împrejurare avută în vedere de pârâtă, astfel cum rezultă din mențiunile exprese din decizia din 29.05.1996 precum și din buletinul de calcul al deciziei de recalculare a cărei modificare se solicită ( 39- 44 dosar).
OUG nr. 100/2008 de modificare a Legii nr. 19/2000, care a prevăzut beneficiul acordării unor puncte suplimentare pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a II de muncă, nu era în vigoare la data de 31.08.2005, așa încât valorificarea acestui beneficiu urmează să aibă loc conform prevederilor proprii ale acestei ordonanțe.
Referitor la sporul de vechime, acesta nu a fost înregistrat separat în carnetul de muncă al reclamantului astfel încât, la stabilirea punctajelor anuale au fost aplicate dispozițiile art.164 alin.3 lit.a din Legea nr.19/2000, fiind luat în considerare pentru perioada 1.03.1970 - 1.04.1992 sporul de vechime prevăzut de acest text de lege. Ulterior, salariul reclamantului a fost înscris în carnetul său de muncă, sub formă de fracție, astfel încât la stabilirea punctajului mediu anual a fost luat în calcul numărătorul fracției care reprezenta salariul tarifar de încadrare plus sporurile cu caracter permanent.
Deși reclamantul a susținut că în perioada 20.05.1965 - 6.11.1965 a avut salariul lunar de 620 lei (ca elev al școlii de ajutor de maiștri) și în perioada 15.09.1979 - 25.08.1980 de aproximativ 260 lei (ca elev al școlii de maiștri), din carnetul de muncă nu rezultă că ar fi fost elev începând cu 20.05.1965, ci că ar fi lucrat în calitate de ajutor de maistru, așa încât nefiind înscris și salariul aferent perioadei 20.05.1965 - 28.04.1966, s-a apreciat că în mod corect pârâta a luat în considerare pentru acest interval salariul minim pe economie, conform dispozițiile art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, neprezentându-se acte doveditoare pentru drepturile salariale pretinse.
Cu privire la perioada 15.09.1979 - 25.08.1980, carnetul de muncă atestă calitatea reclamantului de elev al școlii de maiștri, dar nefiind menționate drepturile bănești aferente, s-a apreciat că în mod corect pârâta a respectat dispozițiile art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Conform calculului punctajului suplimentar și buletinului de calcul ( 39, 44), reclamantul a contribuit la Fondul pentru pensia suplimentară cu 2% și 3% și, în funcție de această contribuție, a beneficiat de o creștere a punctajului conform art. 165 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, respectiv de un punctaj suplimentar de 4,90561 puncte.
Referitor la perioadele în care a beneficiat de indemnizație de șomaj, pârâta a susținut că ar fi luat în considerare salariile minime pe economie conform disp. art. 163 din Legea nr. 19/2000 ( 35), însă din analiza tabelelor cu datele și elementele care au condus la determinarea punctajului mediu anual ( 44) tribunalul a constatat însă, că pentru perioadele 4.10.1995 - 1.11.1995 și 1.12.1995 - 1.02.1996 nu a fost înscrisă nici o sumă contributivă.
Drept urmare, tribunalul a admis în parte cererea reclamantului de modificare a deciziei nr. 87790/31.08.2005 și a obligat pârâta să ia în considerare, la calculul pensiei, și sumele reprezentând indemnizația de șomaj aferentă perioadei susmenționate, întrucât conform art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 "vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare". Or, conform art. 15 din Legea nr. 1/91, perioada pentru care o persoană este îndreptățită să primească ajutor de șomaj "constituie vechime în muncă și în aceeași unitate".
De altfel, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000, art. 78/1 alin. 1 din acest act normativ a prevăzut că: "Numărul de puncte realizat de șomeri se calculează prin raportarea cuantumului drepturilor bănești lunare acordate la salariul mediu brut lunar din luna respectivă, comunicat de Institutul Național de Statistică".
În acest context, instanța de fond, a apreciat, contrar susținerilor pârâtei, că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 163 alin. 1 și 3 din Legea nr. 19/2000 întrucât perioada de șomaj nu este enumerată printre situațiile prev. de art. 38 sau de pct. A II 41 din Ordinul nr. 340/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta Casa Județeană de Pensii
Reclamantul a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că instanța a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind recalcularea pensiei și în funcție de salariile lunare și sporurile primite pentru perioada lucrată la Întreprinderea Roșie" B, că în mod greșit au fost avute în vedere la calculul pensiei procentele prevăzute de art. 164 din Legea nr. 19/2000 pentru sporul de vechime și nu procentele încasate cu acest titlu pe perioada în care s-a aflat în activitate.
Susține recurentul că, deși în carnetul de muncă și în fișa de pensie pe lângă salariul tarifar apare și procentul de 7% pentru condiții grele de muncă dar și suma corespunzătoare, acesta nu se regăsește în buletinul de calcul.
Mai arată recurentul că aceeași este situația și în ceea ce privește sporul de conducere și că nu s-a avut în vedere contribuția sa pentru pensia suplimentară.
Consideră recurentul că soluția primei instanțe este greșită și datorită modului defectuos în care a înțeles să administreze probele solicitate în cauză, respectiv expertiza contabilă.
În această privință recurentul susține că prima instanță nu a cenzurat costul expertizei, care a fost estimat de expert la suma de 15.000 lei, fiind supraevaluată atât munca cât și timpul pe care trebuia să le aloce acesta în vederea întocmirii lucrării.
Procedând în această manieră, instanța i-a încălcat accesul la justiție și a făcut inaplicabile dispozițiile art. 7 din OUG nr. 51/2008.
În mod greșit a procedat instanța și atunci cânt nu a dispus, la cererea sa, formulată după pronunțarea hotărârii restituirea întregului avans onorariu expert, fiindu-i reținută suma de 50 lei aferentă costurilor demersurilor făcute de expertă.
Mai arată recurentul că în momentul recalculării drepturilor sale de pensie, punctajul a fost micșorat fără nicio justificare, că pentru anumite perioade s-a avut în vedere greșit salariul minim pe economie și nu a beneficiat de recalcularea pensiei în perioada 2005 - 2006. De asemenea, instanța a omis să-i acorde cheltuieli de judecată în sumă de 35 lei, astfel cum a solicitat prin acțiune.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și art. 3041Cod procedură civilă.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Bac riticat sentința pentru motivul prev. de art. 304 pct. 9.pr.civ. susținând că este nelegală dispoziția de obligare a sa ca la calculul punctajului mediu anual al reclamantului să fie valorificată indemnizația de șomaj pentru perioadele 4.10.1995 -1.11.1995 și 1.12.1995 - 1.02.1996, din următoarele considerente:
- reclamantul nu a depus niciodată la dosarul de pensie cerere însoțită de adeverință eliberată de Agenția Județeană de Ocuparea Forței de Muncă B din care să rezulte cuantumul indemnizației de șomaj primită în această perioadă, astfel încât să poate fi valorificate aceste drepturi;
- pensia inițială a reclamantului a fost stabilită în temeiul Legii nr. 3/1977, în vigoare la data pensionării, nefiind aplicabile dispozițiile art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, ci dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 care evidențiază modul de calcul al punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a legii;
- dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/200 în evidență modul de calcul al punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, adică înainte de 1.04.2001, iar dispozițiile art. 163 alin. 1 care fac referire la perioadele asimilate care au constituit vechime în muncă utilă, prevăd că la determinarea punctajului anual al asiguratului se utilizează salariul minim pe economie brut sau net, respectiv salariul de bază minim brut pe țară;
- sintagma "perioade asimilate" este explicată în pct. 41 din Ordinul nr. 340/2001, secțiunea B, subcapitolul VII denumit Dispoziții tranzitorii privind pensiile, instanța de fond făcând confuzie între acest text de lege și pct. 41 din secțiunea A, capitolul III din Legea nr. 19/2000;
- un argument care pledează în favoarea celor susținute anterior este și faptul că, prin art. 6 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 s-a prevăzut că instituțiile care efectuează plata drepturilor de șomaj sunt obligate să depună în fiecare lună, la termenul stabilit de CNPAS declarația privind evidența nominală a asiguraților.
Examinând recursurile prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat și dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată următoarele:
Cât privește recursul declarat de reclamantul, instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile art. 164 alin. 3 lit.a din Legea nr. 19/2000 atunci când a apreciat că în lipsa înregistrării separate a sporului de vechime în carnetul de muncă trebuie luate în calcul procentele menționate în cuprinsul acestui articol pentru perioada 1.03.1970-1.04.1992.
Contrar celor susținute de recurent, sporul de 7% pentru condiții grele de muncă a fost avut în vedere la calculul pensiei fiind menționat în datele privitoare la activitatea în muncă la rubrica alte sporuri.
Sporul de noapte nu a fost dovedit cu adeverința tip eliberată de angajator, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 din Ordonanța nr. 687/2006.
Din buletinul de calcul depus de intimata recurentă la dosar (filele 39-44) rezultă că pentru perioada în care reclamantul a virat contribuții pentru pensia suplimentară s-a acordat punctaj suplimentar de 4,90561 puncte.
Referitor la valorificarea stagiului de cotizare realizat în grupa a II-a de muncă, din buletinul de calcul și decizia de pensie rezultă că s-a recunoscut această perioadă, acordându-se un spor aferent de 6 ani și 6 luni fiind și motivul pentru care reclamantul a beneficiat de pensie pentru limită de vârstă la împlinirea vârstei de 54 ani, cu reducerea vârstei standard de pensionare.
Beneficiul acordării unor puncte suplimentare pentru vechimea realizată în activitatea desfășurată în grupa a-II-a de muncă a fost instituit prin OUG nr. 100/2008 de modificare a Legii nr. 19/2000, însă acest act nu era în vigoare la data deciziei contestate, respectiv 31.08.2005.
Pentru perioadele lucrate ca ajutor de maistru, nefiind înscris în carnetul de muncă salariul, în mod just s-au aplicat dispozițiile art. 161 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, la fel și în ce privește perioada cât reclamantul a avut calitatea de elev al școlii de maiștri, respectiv 15.09.1979 - 25.08.1980.
Reclamantul susține că instanța a omis să se pronunțe cu privire la recalcularea pensiei în funcție de salariile și sporurile primite în perioada cât a lucrat la întreprinderea " Roșie" B ori, instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii atacate că în afara pretențiilor referitoare la perioada de acordare a șomajului, restul criticilor exprimate prin acțiune nu sunt fondate, întrucât nu s-au probat alte date și elemente decât cele utilizate la recalcularea pensiei prin decizia contestată.
Așadar, nu se poate reține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la acest capăt de cerere. De altfel, din actele și lucrările dosarului rezultă că pensia reclamantului a fost recalculată ulterior conform deciziei din data de 1.07.2007 a Casei de Pensii B, necontestate prin prezenta acțiune, potrivit căreia punctul de pensie a devenit 1,42658 față de 1,36043, luându-se în calcul salariul mediu pe economie prin aplicarea OUG nr. 19/2007 (fila 37 dosar fond) pentru perioada 1959 - 1962, iar pentru perioada 1963-1996 s-au aplicat disp. art. 164 din Legea nr. 19/2000.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs vizând neluarea în calcul a sporului de conducere, acordat pentru prima dată începând cu 30.07.1976, întrucât din fișa cuprinzând datele privitoare la activitatea în muncă acesta este menționat tot la rubrica alte sporuri.
Cât privește proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamantul recurent, Curtea consideră că instanța a respectat dispozițiile procedurale privind administrarea ei.
Faptul că lucrarea nu s- finalizat nu-i poate fi imputabil instanței de fond, întrucât reclamantul a fost cel care cerut ca această probă să nu se mai administreze.
În aceste condiții nici cererea privind plata ajutorului public judiciar, constând în onorariu expert nu a mai fost analizată.
Susținerile recurentului că i s-a încălcat dreptul de acces la justiție prin indicarea de către expert a unui onorariu descurajant și cu mult peste posibilitățile sale materiale, nu pot fi primite, întrucât potrivit art. 23 din OG nr. 2/2009, onorariul definitiv se stabilește de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcție de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus și de gradul profesional ori științific al expertului sau al specialistului.
Cât privește nemulțumirea recurentului vizând nerestituirea în totalitate a sumei depuse cu titlu de avans onorariu expertiză, Curtea apreciază că excede căii de atac a recursului, întrucât nu vizează hotărârea atacată ci măsuri dispuse administrativ de completul de judecată ulterior pronunțării sentinței.
Cât privește pretinsa micșorare nelegală a punctajului mediu anual prin decizia contestată și a faptului că nu a beneficiat de recalcularea pensiei în perioada 2005 - 2006, Curtea constată că reprezintă o cerere nouă formulată direct în recurs și care nu poate fi analizată întrucât acest fapt contravine disp. art. 294 alin. 1 din Codul d e procedură civilă și încalcă și principiul dublului grad de jurisdicție.
Referitor la susținerile vizând neacordarea cheltuielilor de judecată, este adevărat că instanța nu s-a pronunțat prin hotărârea atacată asupra cererii, dar fiind un aspect ce vizează temeinicia hotărârii, poate fi supusă analizei și în calea de atac a recursului.
Cum reclamantul recurent nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă cu privire la cuantumul cheltuielilor pretins a fi făcute la instanța de fond și în recurs, în mod evident acestea nu pot fi acordate.
Pentru considerentele expuse, Curtea, în baza art. 312 din Codul d e procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
Referitor la recursul declarat de Casa Județeană de Pensii B, Curtea reține următoarele:
Dispozițiile art. 164 din Legea nr. 19/2000 vizează modul de calcul al punctajului pentru perioadele anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2001 și prevăd că "la determinarea punctajelor anuale până la intrarea în vigoare a prezentei legi, se utilizează salariile brute sa nete, după caz, în conformitate cu modul de înregistrare a acestora în carnetul de muncă". De asemenea, prevederile art. 163 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 care se referă la perioadele asimilate ce au constituit vechime în muncă utilă la pensie până la data apariției Legii nr. 19/2000, se aplică în mod corespunzător numai pentru aceste perioade în sensul că, la determinarea punctajului anual, se utilizează salariul minim pe economie din perioada respectivă.
În cuprinsul Ordinului nr. 340/2001, secțiunea B, intitulată Pensii, subcapitolul VII denumit Dispoziții tranzitorii privind pensiile, la punctul 41 este explicată sintagma "perioade asimilate" fiind considerate astfel perioadele de șomaj prevăzute de Legea nr. 1/1991 și perioada în care s-a beneficiat de șomaj tehnic conform prevederilor legale.
pentru care reclamantul a solicitat luarea în considerare la stabilirea pensiei a indemnizației de șomaj se situează evident înainte de apariția Legii nr. 19/2000, incidente în cauză fiind dispozițiile art. 163 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 și cele ale punctului 41 secțiunea B din Ordinul nr. 340/2001, privind normele metodologice de aplicare a dispozițiilor Legii nr. 19/2000, conform cărora la calculul punctajului anual pentru perioadele de șomaj efectuate înainte de 1.04.2001 se iau în considerare salariile minime pe economie.
În consecință, instanța constată că nu sunt aplicabile dispozițiile legale reținute de instanța de fond, acestea vizând perioadele de după intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000.
Așa fiind, recursul pârâtei găsindu-se fondat, va fi admis, în temeiul art. 312 alin. 2 și 3.pr.civ. sentința atacată modificată în parte, în sensul respingerii cererii reclamantului de modificare a deciziei nr. 87990/31.05.2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 858 din 23 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția civilă (dosar nr-).
Admite recursul pârâtei CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII B, declarat împotriva aceleiași sentințe, modifică în parte sentința recurată (nr. 858 din 23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani ), în sensul că, respinge cererea reclamantului de modificare a deciziei nr. 87990 din 31 mai 2005, emisă de Casa Județeană de Pensii B, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 8 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Judec. fond:, 2 ex. 6.11.2009, dact.
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Eugenia, Andrieș Catrinel
