Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1155/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1155
Ședința publică din data de 26 mai 2009
PREȘEDINTE: Adriana Florina Secrețeanu
JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.73 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul contestator asistat de fiica sa, absolventă de studii juridice, intimata Casa Județeană de Pensii B prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care.
Consilier juridic pentru intimată învederează instanței că intimata nu a emis un buletin de calcul sau desfășurător dat fiind împrejurarea că recurentului-contestator nu i-a deschis dreptul la pensie, în acest sens depunând și un răspuns scris al intimatei, răspuns pe care-l comunică și recurentului-contestator
pentru recurentul-contestator, consilier juridic pentru intimată, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
având cuvântul pentru recurentul-contestator, arată că în motivarea deciziei emise de intimată se spune că nu a fost valorificată în totalitate adeverința, iar la finalul deciziei se spune că adeverința nu a fost valorificată, deci există contradicții în decizie sub acest aspect.
De asemenea, arată că prin întâmpinarea formulată în luna decembrie la instanța de fond, intimata a susținut că a valorificat perioada 01.03.1990-15.10.2002.
Mai arată că în cuprinsul deciziei emise de intimată sunt trecute grupele de muncă în care a lucrat recurentul-contestator și nu se putea trece peste mențiunile din carnetul de muncă, că adeverința nu a fost eliberată de angajator ci de către deținătorul arhivei.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond admiterea contestației în sensul obligării intimatei de a stabili recurentului-contestator pensia pentru limită de vârstă de la 14.02.2008 cu valorificarea integrală a activității lucrate în grupa I de muncă, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul stabilirii și plății pensiei începând cu data de 15.08.2008.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata casa Județeană de Pensii B, arată că grupele de muncă sunt reglementate prin trei ordine, recurentul-contestator nu a găsit înțelegere la angajator pentru a-i completa adeverința, neputând fi valorificată o perioadă pentru care nu există un act normativ, perioada valorificată fiind cea coprespunzătoare perioadei după 1 martie 1990 până în 1992.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, în baza
lucrărilor dosarului, reține următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- la Tribunalul Buzău, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, anularea deciziei nr. R/8148/6.06.2008 emisă de pârâta și obligarea intimatei sa emită o noua decizie prin care să i se stabilească drepturile de pensie pentru limită de vârstă începând cu 14.02.2008, cu plata retroactivă a drepturilor de pensie cuvenite și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației contestatorul a susținut că în conformitate cu prevederile Legii 19/2000, pentru deschiderea dreptului la pensie trebuia sa aibă vârsta standard de 64 de ani și 9 luni și un stagiu complet de cotizare de 34 ani si 9 luni;că a desfășurat în grupa I de muncă 7 ani, 3 luni si 13 zile iar în grupa a II - a 23 ani, 4 luni si 11 zile, motiv pentru care trebuia să beneficieze de reducerea vârstei standard de pensionare cu 7 ani. Astfel dreptul pentru pensie s-a născut la 14.02.2008, când a îndeplinit și condiția referitoare la stagiul de cotizare impus de legea pensiilor.
Contestatorul a mai arătat că cererea de acordare a pensiei, depusă la 30.04.2008, i-a fost respinsă cu motivarea că activitatea desfășurată în grupa superioară de muncă e de 23 de ani, 4 luni si 11 zile, ceea ce ii dă dreptul la o reducere a vârstei standard de pensionare cu numai 5 ani iar adeverința 346/2008 privind grupa I de muncă, nu a fost valorificată deoarece este eliberată în conformitate cu Ordinul 125/1990 și trebuia să fie eliberată conform Ordinului 50/1990.
În dovedirea contestației s-au depus la dosar copia deciziei nr. R 8148/6.06.2008, precizări la contestație, copia carnetului de muncă (filele 6-32).
Intimata, fiind legal citată, a depus întâmpinare (fila 42) prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, cu motivarea că prin cererea înregistrată sub nr. 9350/30.04.2008 a solicitat acordarea pensiei pentru limită de vârstă. Verificându-se documentația anexată cererii, s-a constatat că adeverința nr. 346/19.03.2008, eliberată de SA B nu poate fi valorificată în totalitate, deoarece cuprinde mențiunea că în perioada 2.07.1985 -15.10.1992 contestatorul și-a desfășurat activitatea în grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 125/1990.
Ordinul 125/1990 stabilește locurile de muncă ce pot fi încadrate în grupă superioară de muncă pentru perioadele de activitate desfășurate ulterior datei de 1.03.1990.
Neexistând temei legal pentru încadrarea în grupa I de muncă, pentru perioada 2.07.1985 -1.03.1990 din adeverința 346/19.03.2008 nu s-a valorificat decât perioada 1.03.1990 -15.10.1992 ce se încadrează în dispozițiile Ordinului 125/1990. În acest fel contestatorul nu mai îndeplinește condițiile pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă și cererea i-a fost respinsă.
În dovedirea întâmpinării, s-au depus la dosar:copia adeverinței nr. 346/19.03.2008(fila 43).
Instanța a dispus trimiterea unei adrese către SA pentru a indica punctul și Ordinul în baza căruia s-a acordat grupa I contestatorului, relații ce nu au fost comunicate instanței.
Contestatorul a formulat concluzii scrise (filele 53-63).
Prin sentința civilă nr.73 pronunțată la data de 19 ianuarie 2009, tribunalul a respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reținut că s-a adresat cu cerere intimatei Casa Județeană de Pensii B, înregistrată sub nr. 9350/30.04.2008, prin care a cerut acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Din analiza întregii documentații depuse la dosarul de pensionare s-a constatat că adeverința nr. 346/19.03.2008, eliberată de societatea de construcții B nu poate fi valorificată în totalitate deoarece perioada 2.07.1985 -15.10.1992 reprezintă activitate desfășurată în grupa I de muncă, în conformitate cu prevederile Ordinului 125/1990.
Conform Ordinului 125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, dispozițiile acestuia se aplică pentru perioada lucrată după 1.03.1990.
Perioada 2.07.1985 -1.03.1990 nu poate fi încadrată în grupa I de muncă conform Ordinului 125/1990 deoarece acest ordin reglementează numai activitățile desfășurate pentru perioada începând cu 1.03.1990 pe viitor. În acest sens din adeverința 346/2008, nu s-au valorificat decât anii 1.03.1990 -15.10.1992.
A mai reținut tribunalul că intimata a cenzurat adeverința eliberată de fostul angajator, prin care se certifică încadrarea în grupa I de muncă, pentru întreaga perioadă, prin aplicarea dispozițiilor legale în materie, în vigoare la data respectivă și anume Ordinul 125/1990. În prezenta cauză, culpa aparține fostei unități la care a fost angajat contestatorul, care a menționat încadrarea acestuia într-o grupă superioară de muncă în baza unui act normativ ce nu era în vigoare și nu reglementează o asemenea perioadă. Instanța a apreciat că nu intimatei îi revenea obligația de a iniția procedura anulării adeverinței 346/2008, în situația în care ea cuprinde mențiuni ce nu corespund realității, aceasta având posibilitatea de a nu o valorifica în dosarul de pensionare, iar cel care trebuia să solicite eventual eliberarea unei noi adeverințe, în conformitate cu prevederile OG 4/2005 și HG 1550/2004 care să poată fi valorificată integral și să conducă la deschiderea dreptului la pensie cu reducerea vârstei standard de pensionareera contestatorul.
În consecință, prima instanță a concluzionat că nefiind valorificată întreaga perioadă de activitate menționată în grupa I, ci numai cea cuprinsă între1.03.1990 -15.10.1992 contestatorul nu a mai îndeplinit condițiile pentru deschiderea dreptului la pensie pentru limită de vârstă fiindcă nu a mai beneficiat de reducerea vârstei standard de pensionare cu 7 ani, ci numai cu 5 ani, acest drept urmând a se naște la împlinirea vârstei de 59 ani și 9 luni, stfel că în mod corect a fost emisă decizia nr.R 8148/6.06.2008, prin care s-a respins cererea de pensionare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a exercitat recurs contestatorul (filele 4-7) criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul-contestator a susținut că în mod greșit prima instanță și-a însușit apărările intimatei, reținând că Ordinul nr.125/1990 se aplică doar pentru perioada de activitate desfășurată ulterior datei de 1 martie 1990, deoarece în realitate erau aplicabile dispozițiile Ordinului 50/1990 care la punctul 13 prevede că perioada lucrată după data de 18 martie 1969 se încadrează în grupele I și II de muncă în conformitate cu prevederile prezentului ordin.
Recurentul a susținut că prin soluția pronunțată s-au încălcat aceste prevederi legale dar și alte cauze de nulitate a deciziei emise de intimată, respectiv motivarea ambiguă și contradictorie și nerspectarea efectelor juridice pe care legea le atribuie mențiunilor din carnetul de muncă.
O altă critică privește împrejurarea că, în situația în care Ordinul nr.125/1990 nu s-ar putea aplica retroactiv, instanța era obligată sț sancționeze atitudinea abuzivă a intimatei și să-i admită contestația, așa cum a fost precizată, în sensul acordării pensiei de la data de 15 august 2008 și să verifice și prezinte agrumentele pentru care a înlăturat susținerile sale în cele 4 cereri depuse pe parcursul judecății de fond a cauzei.
Prin cererea de recurs, recurentul a solicitat obligarea intimatei de a depune la dosar buletinul de calcul sau desfășurătorul cu datele din carnetul de muncă ce nu i-au fost comunicate odată cu decizia contestată(filel 6-7).
Intimata Casa Județeană de Pensii Bap recizat, în ședința dezbaterilor, că nu a emis buletin de calcul sau desfășurătorul cu datele din carnetul de muncă al contestatorului, fiindcă a respins cererea acestuia de deschidere a dreptului de pensie.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele care succed:
Contestatorul, formulând la 30 aprilie 2008 cererea de înscriere la pensie pentru limită de vârstă în temeiul Legii nr.19/2000, începând cu data de 1 mai 2008, a considerat că beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare datorită condițiilor speciale și/sau deosebite de muncă în care a lucrat, conform adeverinței nr.346/19 martie 2008 emisă de societatea de construcții ""SA B care atestă încadrarea sa în grupa I de muncă pentru perioada 2.07.1985-15.10.1992 în procent de 100%, potrivit Ordinului nr.1255/1990, adică 7 ani 3 luni și 13 zile (fila 43 dosar fond).
Intimata Casa Județeană de Pensii Bar efuzat valorificarea integrală a perioadei de mai sus cu motivarea că nu îndeplinește condiția referitoare la vârsta de pensionare, deoarece perioada cuprinsă între 2.07.1985-1.03.1990 nu se încadrează în dispozițiile Ordinului nr.125/1990.
Prima instanță, a cărei hotărâre face obiectul controlului de legalitate și temeinicie din recursul de față, a reținut că intimata a procedat corect, fiindcă pentru perioada în discuție, Ordinul nr.125/1990 nu era în vigoare și drept urmare nu era aplicabil, astfel cum a atestat unitatea ce a eliberat adeverința nr.346/2008.
Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente în cauză și a respins justificat contestația, reținând că decizia nr./6 iunie 2008 emisă de intimată prin care s-a refuzat contestatorului dreptul de pensie pentru limită de vârstă, este legală.
Ordinul nr.125/1990 pentru precizarea locurilor de muncă, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de muncă în vederea pensionării, reglementează numai activitățile desfășurate pentru perioada începând cu 1.03.1990, fără a retroactiva, așa cum susține recurentul-contestator.
Principiul neretroactivității legii stabili de Constituția României este de aplicabilitate generală iar excepțiile de la acest principiu, sunt atributul exclusiv al legiuitorului care stabilește situațiile exprese și limitative supuse retroactivității unui act normativ.
Drept urmare, așa cum în mod corect a stabilit și tribunalul, perioada de activitate desfășurată de contestatorul între 2.07.1985-1.03.1990 nu se încadrează în dispozițiile Ordinului nr.125/1990, nefiind reglementată de acesta.
Faptul că în mod greșit adeverința nr.346/2008, invocată drept temei al contestației, a atestat contestatorului încadrarea sa în grupa I de muncă pentru perioada 2.07.1985-15.10.1992 în procent de 100% în baza Ordinului nr.125/1990, nu este de natură să producă consecințe juridice, fiindcă potrivit art.82 și 87 din Legea nr.19/2000, pensia pentru limită de vârstă se acordă la cererea persoanei îndreptățite- iar cererea de pensionare, împreună cu actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege se depun la casa teritorială de pensii. Admiterea sau respingerea cererii de pensionare se face prin decizie ce poate fi contestată în termen de 45 zile de la comunicare.
Rezultă din aceste dispoziții legale că intimata Casa Județeană de Pensii B, în exercitarea atribuțiilor stabilite prin lege, are dreptul și obligația de a examina cererea de pensionare și actele doveditoare, urmând să stabilească motivat, în ce măsură acestea sunt legale și relevante pentru deschiderea dreptului la pensie.
Este nejustificată critica recurentului privind aplicarea, în cazul său, a unor dispoziții ale Ordinului nr.50/1990-depus în copie la filele 16-17 dosar fond, respectiv pct.6 și 15 potrivit cu care nominalizarea persoanelor care se încadrau în grupele I și II de muncă se face de conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite în care își desfășoară activitatea persoanele respective, iar dovedirea acestor perioade, în vederea pensionării, se face pe baza înregistrării acestora în carnetul de muncă, câtă vreme pentru perioada 2.07.1985-1.03.1990 adeverința nr.346/2008 i-a atestat încadrarea în grupa I de muncă în baza Ordinului nr.125/1990 iar nu a Ordinului nr.50/1990.
Curtea mai reține că nu se poate imputa intimatei obligația de a iniția procedura de anulare a adeverinței sus arătate, care conține mențiuni neconforme legii, fiindcă numai beneficiarul unui asemenea înscris are dreptul de a solicita fie rectificarea lui, fie anularea lui, dacă acesta atestă situații de fapt sau de drept ce nu corespund realității sau contravin dispozițiilor legale, ori emiterea unui alt act doveditor în conformitate cu dispozițiile OG.4/2005 și 1550/2004.
Recurentul-contestator a mai susținut că instanța de fond nu a argumentat motivele de drept pentru care a acordat adeverinței putere probatorie mai mare decât mențiunii din carnetul său de muncă, deși art.296 din codul muncii prevede că vechimea în muncă stabilită până la data de 31 decembrie 2008, se probează cu carnetul de muncă.
Critica nu este întemeiată fiindcă prima instanță a fost învestită cu o contestație la decizia de respingere a cererii de pensionare, a cărei motivare se fundamentează pe adeverința nr.346/2008 ce nu a fost în totalitate valorificată de intimată, atunci când examinat cererea contestatorului.
Având obligația de a verifica în ce măsură motivele de anulare invocate de contestator sunt sau nu întemeiate, prima instanță nu se poate substitui organului competent desemnat de lege să stabilească deschiderea dreptului la pensie și să emită în locul acestuia decizia de pensie, valorificând ea însăși acte și documente doveditoare ale condițiilor legale pentru pensionare, deoarece atât stagiul de cotizare cât și punctajul mediu anual, reducerea după caz a vârstei standard și celelalte elemente necesare evaluării sunt atribuții ce revin în exclusivitate instituțiilor specializate desemnate prin lege, așa cum s-a arătat în cele ce preced.
Prima instanță, fără a depăși cadrul legal al competenței sale funcționale, astfel cum solicită recurentul-contestator, a analizat dacă motivele ce au determinat emiterea deciziei nr./6 iunie 2008 se circumscriu imperativelor de legalitate și temeinicie de natură a duce la menținerea sau anularea actului contestat, justificând prin corecta interpretare a normelor legale incidente în cauză soluția pe care a pronunțat-o, astfel că, raportat la cazul de recurs prev.de art.304 pct.9 cod pr.civ. invocat de recurent, Curtea constată că hotărârea recurată nu este lipsită de temei legal și nici nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Pentru considerentele care preced, Curtea constată că recursul nu este fondat și în temeiul art.312 cod pr.civ îl va respinge ca atare, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr.73 pronunțată la 19 ianuarie 2009 de Tribunalul Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.73 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 26 mai 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
- - - - - - -
fiind în concediu de odihnă,
prezenta se semnează de
președintele instanței
Grefier,
Red.
2 ex./03.07.2009
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond-
- G
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Adriana Florina SecrețeanuJudecători:Adriana Florina Secrețeanu, Simona Petruța Buzoianu
