Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1189/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(6616/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1189/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul- pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.3555 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.28707/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/06.08.2008 atașată la fila 21 dosar, lipsind recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 23.02.2009, precum și faptul că recurentul pârât Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Avocatul intimatului reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3555/23.04.2008 pronunțată în dosarul nr.28707/3/AS/2007, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtului Ministerul Internelor și Reformei Administrative și a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească pensia militară de serviciu pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007. Totodată, a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească indemnizația lunară reparatorie cuvenită reclamantului în temeiul Legii nr.341/2004, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007, pe baza unui coeficient de 0,6 din salariul mediu brut pe economie, precum și la plata sumelor reprezentând indemnizația lunară reparatorie cuvenită reclamantului în temeiul Legii nr.341/2004, începând cu data de 01.06.2007 la zi; a respins acțiunea sub celelalte aspecte, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul este beneficiarul unei pensii militare de serviciu anticipate parțiale, stabilită prin decizia nr.-/21.09.2001.
Prin cererea înregistrată la Casa de Pensii MIRA sub nr.-/31.05.2007, reclamantul a solicitat acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani, față de împrejurarea că deține titlul de Luptător pentru din 1989, care îi dă dreptul la o astfel de reducere, conform art. 5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004.
Prin adresa nr.-/07.06.2007 emisă de MIRA-Casa de Pensii s-a comunicat reclamantului refuzul de soluționare favorabilă a acestei cereri.
Tribunalul a apreciat că reclamantul îndeplinește condițiile pentru acordarea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât este născut la data de 01.11.1951, iar potrivit art.12 din Legea nr.164/2001 au dreptul la pensie de serviciu pentru limită de vârstă cadrele militare care au împlinit vârsta de 55 ani, reclamantul beneficiind și de reducerea vârstei de pensionare cu 5 ani, în baza art. 5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004.
Nu au fost reținute susținerile pârâtului din întâmpinare, în sensul că Legea nr.164/2001 nu prevede posibilitatea schimbării titlului de pensie decât în cazul pensiei de invaliditate. În situația menționată de pârât se prevede expres această posibilitate, dar aceasta nu înseamnă că ea este exclusă în celelalte cazuri. Pornind de la principiul că "tot ce nu este interzis este permis", a rezultat că se poate schimba și pensia anticipată parțială în pensie pentru limită de vârsta, în măsura în care există un interes în acest sens și legea conferă și anumite drepturi derivate din calitatea de pensionar pentru limită de vârstă.
În speța dedusă judecății, indemnizația lunară reparatorie, echivalentă cu un coeficient de 0,6 aplicat asupra salariului mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat, prevăzută de art.5 alin.1 lit. m) din Legea nr. 341/2004, poate fi acordată numai beneficiarilor de pensii pentru limită de vârstă, nu și celorlalte categorii de pensionari.
Prin urmare, refuzând reclamantului dreptul de a beneficia de pensie pentru limită de vârstă, deși îndeplinea condițiile, s-a ajuns implicit și la privarea de un alt drept, pe care legea l-a prevăzut în favoarea sa și pentru care are vocație.
In continuarea raționamentului expus anterior, s-a precizat și faptul că, potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.164/2001, principiile generale prevăzute de art. 2 din Legea nr.19/2000 se aplică în mod corespunzător si pensiilor militare de stat, exceptând situațiile în care prin Legea nr.164/2001 se dispune altfel.
S-a statuat că rt.2 lit.b din Legea nr.19/2000 consacră principiul egalității, care asigură tuturor participanților la sistemul public, contribuabili și beneficiari, un tratament nediscriminatoriu în ceea ce privește drepturile și obligațiile prevăzute de lege.
Așadar, în cauza de față trebuia aplicat acest principiu al egalității și nediscriminării, chiar dacă Legea nr.164/2001 nu prevede expres posibilitatea transformării pensiei anticipate parțiale în pensie pentru limită de vârstă. În caz contrar, s-ar ajunge la situația în care o persoană aflată într-o situație identică cu cea a reclamantului (condiții de vechime în serviciu, vârsta de pensionare și reducere de vârstă pentru calitatea de luptător in Revoluție), dar care a formulat cererea mai târziu, adică după apariția Legii nr.341/2004, să beneficieze atât de pensia pentru limită de vârstă, cât și de indemnizația lunară reparatorie prevăzută de art.5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004.
Or, data formulării cererii - aspect de formă - nu constituie un criteriu suficient și obiectiv pentru a trata în mod diferit două persoane aflate în situații de fond identice.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pârâtul să emită o decizie, prin care să stabilească pensia militară de serviciu pentru limită de vârstă cuvenită reclamantului, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007, reprezentând data de întâi a lunii următoare celei în care s-a depus cererea, conform art.52 alin.2 din Legea nr.164/2001.
Instanța a obligat pârâtul, în temeiul art.5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004 să emită și o decizie de stabilire a indemnizației lunare reparatorii, pe baza unui coeficient de 0,6 din salariul mediu brut pe economie, retroactiv, începând cu data de 01.06.2007 (dată de la care are dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă).
În vederea reparării prejudiciului încercat de reclamant prin neplata indemnizației lunare reparatorii la care avea dreptul, instanța a obligat pârâtul și la plata sumelor reprezentând contravaloarea acestei indemnizații, cuvenită reclamantului în temeiul Legii nr.341/2004, pe perioada 01.06.2007 la zi.
Admiterea în parte a vizat data de la care se cuvine reclamantului indemnizația lunara reparatorie, precum și capătul de cerere privind rectificarea deciziei din 25.05.2007, care a fost apreciat ca neîntemeiat.
Astfel, prin decizia nr. -/25.05.2007, emisă de Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Casa de Pensii s-a stabilit în favoarea reclamantului o indemnizație lunară reparatorie, pe baza coeficientului de multiplicare de 1,10, începând cu data de 01.12.2004, în baza art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004, adică numai în măsura în care are un venit mai mic decât salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Decizia este legală și a fost menținută, întrucât cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă și a dreptului derivat la indemnizația reparatorie cu coeficient de 0,6, (care se cumulează cu pensia pentru limită de vârstă) a fost formulată ulterior emiterii deciziei respective, și anume la data de 31.05.2007.
Or, legalitatea și temeinicia unei decizii se analizează prin prisma actelor pe care însuși emitentul le-a avut la dispoziție. Mai mult, decizia a fost apreciată ca fiind pe deplin aplicabilă și își produce efectele pentru perioada cuprinsă între data de 01.12.2004 și data acordării noilor drepturi, conform sentinței, astfel că a existat interesul de a fi menținută.
În ceea ce privește data de la care se cuvine reclamantului indemnizația lunară reparatorie prevăzută de art.5 alin.1 lit.m) din Legea nr.341/2004, pe baza coeficientului de 0,6, aceasta a fost data de 01.06.2007, conform argumentelor anterior expuse, și nu data la care reclamantul a depus actele pentru preschimbarea certificatului de revoluționar, cum s-a solicitat în acțiunea introductivă.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs în termen legal pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative, invocând dispozițiile art.3041Cod pr.civilă.
Se susține în esență, pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea normelor de drept material aplicabile în cauză, respectiv art.11 din Legea nr.164/2001 republicată,cu modificările și completările ulterioare, întrucât schimbarea categoriei de pensie de serviciu din anticipată parțial în limită de vârstă nu este întemeiată pe vreo normă legală, prima instanță invocând doar că în speța dedusă judecății trebuie aplicat principiul egalității și nediscriminării. Consideră recurentul că tribunalul nejustificat nu face distincție între solicitantul care la data cererii de stabilire a dreptului de pensie era în activitate, având vocație le pensie militară și persoana care are statut de pensionar la data formulării cererii. Ori, dispozițiile art.36 din Legea nr.164/2001 reglementează o singură situație de modificare a tipului de pensie, stipulând că: "la îndeplinirea vârstelor prevăzute de lege pentru obținerea pensiei militare de serviciu pentru limită de vârstă, pensionarii de invaliditate pot opta pentru pensia care-i avantajează", dispoziții inaplicabile recurentului.
Totodată, se invocă faptul că, la data apariției Legii nr.341/2004, reclamantul avea calitatea de pensionar, prin urmare era titularul unui drept de pensie de serviciu, anticipată parțial, în concordanță cuart.1 alin.1 coroborat cu art.14 lit.b din Legea nr.164/2001 republicată.
Ori, dispozițiile art.12 pe care își întemeiază instanța de fond soluția se referă la cadrele militare trecute în rezervă cu drept la pensie pentru limită de vârstă; cazul analizat în speța dedusă judecății nu intră sub incidența acestor dispoziții legale, reclamantul fiind deja pensionar la data de 01.06.2007.
Greșită este astfel și aplicarea art.5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004, întrucât acesta are în vedere persoanele care își deschid dreptul la pensie, reclamantul având deja deschis un altfel de drept, născut în condiții ce nu pot fi modificate în anul 2008. Relevant este faptul că admiterea în parte a acțiunii atrage după sine plata unei indemnizații lunare echivalente cu 0,6% din salariul mediu brut utilizat la fundamentarea bugetului aferent anului pentru care se face plata, conform art.5 alin.1 lit.m din Legea nr.341/2004. Este de reținut însă că și indemnizația prevăzută la art.4 alin.4 din Legea nr.341/2004 a fost achitată și încasată de reclamant cu începere din data de 01.12.2004.
Drept urmare, Legea nr.164/2001 nu-i permite reclamantului schimbarea tipului de pensie, iar art.5 alin.1 lit.n din Legea nr.341/2004 nu-i este aplicabil, întrucât situația de drept nu este aceea la care se referea legea.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art.1 alin.1 cu art.12 din Legea nr.164/2001, aplicabilă în cauză, rezultă că sunt impuse două condiții cumulative pentru obținerea pensiei de serviciu pentru limită de vârstă și anume: vârsta de 55 de ani și o vechime minimă în serviciu de 30 de ani, din care efectiv ca militar 15 ani.
Trebuie avut în vedere că la momentul depunerii cererii de pensionare anticipată de serviciu, intimatul-reclamant avea calitatea de Luptător Rănit pentru din 1989, acest titlu fiindu-i acordat prin Decretul nr.226/1992 al Președintelui României, pentru ca ulterior să-i fie emis și certificatul preschimbat de Luptător Rănit pentru din 1989 eliberat la data de 25.04.2007.
În aceste condiții, încă de la data depunerii cererii de acordare a pensiei de serviciu, reclamantul beneficia în temeiul art.5 alin.2 lit.n din Legea nr.341/2004, de reducerea vârstei standard de pensionare cu 5 ani.
Ca atare, cererea intimatului-reclamant de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, începând cu data de 01.06.2007, corect a fost apreciată de tribunal, ca întemeiată.
Astfel, îndeplinirea de către reclamant a celor două condiții cumulative sus menționate pentru a obține pensie de serviciu de limită de vârstă, după înscrierea la pensie de serviciu anticipată, atrage consecințe juridice în privința categoriei pensiei ce i se cuvine, în condițiile în care partea își manifestă o astfel de opțiune.
Ori, este posibilă schimbarea categoriei de pensie dacă intervin modificări de natură legislativă ori a stării de fapt inițiale avute în vedere la stabilirea dreptului la pensie, neexistând nici o prevedere legală care să interzică această schimbare. Cum, în speță intimatul-reclamant la data de 31.05.2007 a formulat o cerere de transformare a pensiei sale de serviciu din pensie anticipată în pensie pentru limită de vârstă, invocând că este beneficiarul art.5 lit.n din Legea nr.341/2004, evident că avea dreptul la această ultimă categorie de pensie, altfel, dispozițiile sus menționate (art.5 lit.n din Legea nr.341/2004) nu i s-ar aplica niciodată, statuând un drept iluzoriu.
Textul de lege nu distinge asupra sistemului în care pensia a fost stabilită, fiind aplicabil oricărei categorii de pensie.
În consecință, greșit susține recurentul că dispozițiile art.12 din Legea nr.164/2001 și art.5lit.n din Legea nr.341/2004 sunt aplicabile doar militarilor cu vocație la stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, nu și celor pensionați anterior ce invocă îndeplinirea condițiilor pentru trecerea la pensie de serviciu pentru limită de vârstă, întrucât norma generală de drept instituită de Legea nr.19/2000 ca normă de drept comun, se completează cu norma specială, cum legal a statuat tribunalul.
Astfel, se impune interpretarea sistematică a dispozițiilor sus menționate, din prisma principiului egalității, respectiv art.12 din Legea nr.164/2001 și art.5 lit.n din Legea nr.341/2004, întrucât s-ar ajunge la finalitatea ca persoane aflate în situații identice să beneficieze de un tratament diferit, raportat la data formulării cererii.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată, fiind pronunțată cu interpretarea corectă a normelor de drept material incidente în cauză.
Fiind în culpă procesuală, recurentul, în baza art.274 Cod pr.civilă, va fi obligat și la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către intimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul- pârât MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr.3555 din 23 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.28707/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.EL.
Dact.LG/2 ex./24.03.2009
Jud.fond:;
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
