Recalculare pensii. Decizia 1190/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7088/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1190/
Ședința publică din data de 26 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 3: Liviu
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.4989 din 17 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 29552/3/AS/2007, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - recalculare pensie.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns intimatul contestator, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul contestator, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe la data de 23.02.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul contestator, personal, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată ocazionate la instanța de fond, onorariu avocat și onorariu expert.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Coanstată că prin sentința civilă nr. 4989/17.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a admis acțiunea formulată de contestatorul, dispunându-se următoarele:
- anularea deciziei nr. -/28.06.2007;
- obligarea intimatei Casa de Pensii a Municipiului B să emită o nouă decizie de recalculare în baza art. 95 din Legea nr. 19/2000, în care să se rețină un număr de 0,76730 puncte și un punctaj mediu anual de 0,02558 pentru stagiu adăugat, punctaj ce urmează să se adiționeze la punctajul mediu anual aflat în plată de 1,57002 la 01.10.2005, rezultând un punctaj de 1,59560 după 01.10.2005 și un cuantum al drepturilor de pensie de 472 lei;
- obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatorului în baza OUG nr. 4/2005 începând cu 01.12.2005, reținând un punctaj mediu anual de 1,29053;
- obligarea intimatei la 1151,95 lei cheltuieli de judecată către contestator.
Intimata a declarat recurs, criticând sentința precitată, în esență, sub următoarele aspecte:
1. Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 proc.civ.).
Această măsură nu este doar o încălcare a competenței instanței referitoare la controlul actului administrativ, ci și o cauză de depășire a atribuțiilor puterii judecătorești.
Stabilirea cuantumului și a punctajului pensiei constituie o imixtiune în activitatea, în condițiile în care această activitate este specifică acestei instituții, nu instanțelor de judecată.
Astfel, instanța a "interpretat greșit actul juridic dedus judecății".
În speță este vorba despre punctul de vedere al expertului, în raport de actele luate în considerare la emiterea deciziei de pensie de către singura instituție abilitată să efectueze această operațiune.
Un raport de expertiză nu poate stabili un punctaj sau un cuantum al pensiei (stabilirea pensiei fiind un atribut exclusiv al Casei de Pensii), ci trebuie să precizeze ce anume nu s-a luat în calcul, unde anume s-a greșit când s-au preluat datele din carnetul de muncă, adeverințe, etc.
Preluând punctul de vedere al expertului și stabilind un anumit punctaj, instanța depășește atribuțiile puterii judecătorești, acest fapt reprezentând o imixtiune în activitatea unei instituții publice cu atribuții specifice și exclusive în domeniul pensiilor.
2. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este neîntemeiată, întrucât cererile în fața oricăror organe sau instanțe, precum și toate actele procedurale în legătură cu litigiile de asigurări sociale sunt scutite de orice fel de taxă de timbru, conform art. 159 din Legea nr. 19/2000.
Prin întâmpinare, intimatul-contestator a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Nu s-au propus noi dovezi în cauză.
Curtea, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. și considerând că în raport de pretențiile deduse judecății, de probatoriul administrat și de normele juridice incidente, soluția primei instanțe este legală și temeinică, va respinge recursul ca nefondat, criticile exprimate în motivarea acestuia neputând fi primite.
Primul motiv de recurs urmează a fi înlăturat ca neîntemeiat.
Susținerile recurentei în sensul că stabilirea punctajului și a cuantumului pensiei de către instanța fondului ar reprezenta o imixtiune în activitatea Casei de Pensii și în același timp o depășire a atribuțiilor puterii judecătorești (deoarece stabilirea pensiei este un atribut exclusiv al Casei de Pensii, aceasta fiind o instituție publică cu atribuții specifice în domeniul pensiilor) sunt nefondate, urmând a fi înlăturate.
Instanța de fond, sesizată cu o contestație împotriva unei decizii de pensionare, întemeiată pe disp. art. 87 din 19/2000, este îndreptățită să cenzureze sub toate aspectele actul juridic contestat (deci inclusiv sub aspectul stabilirii punctajului și al cuantumului pensiei), fiind competentă în acest sens, în temeiul prev. art. 155 lit. d și f din aceeași lege, care statuează că tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind deciziile de pensionare și modul de stabilire a pensiilor.
În speță, Tribunalul București nu a făcut decât să acționeze potrivit competențelor sale legale, reținând pe baza probatoriului administrat (înscrisuri, raport de expertiză contabilă) că în conținutul deciziei contestate s-au strecurat erori, din cauza cărora intimatul-contestator era prejudiciat, primind o pensie mai mică decât cea care i se cuvenea.
Dacă s-ar împărtăși punctul de vedere al recurentei în sensul că stabilirea pensiilor (mai precis a punctajului și cuantumului pensiei) este atributul exclusiv al Casei de Pensii, ar însemna să ajungem la concluzia că art. 87 și 155 din 19/2000 devin inaplicabile și nu mai pot produce nici un fel de efecte juridice, deși sunt texte legale în vigoare la momentul actual. Or, o asemenea ipoteză nu poate fi acceptată, căci legea a fost adoptată în scopul de a fi aplicată și a produce efecte juridice specifice, aceasta fiind voința legiuitorului.
Cât privește raportul de expertiză întocmit în cauză, acesta are valoarea juridică a unui mijloc de probă (vezi art. 201 și urm. pr.civ.), astfel că, în măsura în care se coroborează cu alte dovezi administrate pe parcursul procesului, este obligatoriu a fi luat în considerare de instanța de judecată, adică exact ceea ce a făcut și Tribunalul în prezenta speță.
Iar expertul era îndreptățit să verifice dacă s-au strecurat erori în ce privește modul de stabilire și calcul al pensiei prevăzută în decizia contestată, câtă vreme acesta a fost unul dintre obiectivele expertizei, fixat de instanța de judecată, în virtutea rolului său activ și al atribuțiilor ce-i revin pentru a asigura o justă soluționare a pricinilor cu care este învestită.
Așa fiind, nu se poate susține teza potrivit căreia hotărârea ar fi fost pronunțată cu încălcarea legii.
Relativ la afirmația că instanța de fond ar fi interpretat greșit actul juridic dedus judecății, aceasta reprezintă în fapt reproducerea unuia dintre cazurile prev. de art. 304.pr.civ. și ca atare are caracter pur formal, urmând a fi înlăturată tocmai pentru că nu a fost însoțită de nici un argument logico-juridic din care să se desprindă greșeala de judecată săvârșită sub respectivul aspect.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu poate fi primit.
Este adevărat că cererile formulate în litigiile de asigurări sociale și actele procedurale întocmite în asemenea pricini sunt scutite de taxe de timbru, sens în care sunt prevederile art. 159 din Legea nr. 19/2000.
Existența acestui text legal nu are nicio relevanță sub aspectul obligării recurentei la plata cheltuielilor de judecată în cuantumul stabilit prin hotărârea atacată. Din acest punct de vedere, în speță sunt relevante și au incidență dispozițiile art. 274 proc. civ. Or, prima instanță a făcut o justă aplicațiune a acestora în cauză, fiind îndeplinite toate cerințele legale în acest sens.
Astfel, recurenta-intimată a căzut în pretenții (a pierdut procesul în fond), iar intimatul-contestator a dovedit efectuarea unor cheltuieli de judecată în cuantum de 1151,95 lei, constând din onorariile achitate avocatului ales și expertului contabil. Totodată, cel ce a obținut câștig de cauză a solicitat obligarea adversarului procesual să suporte cheltuielile de judecată.
În aceste condiții, era absolut firesc ca recurenta-intimată să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, prin această modalitate sancționându-se culpa sa în ce privește declanșarea procesului. Tribunalul nu putea proceda altfel, căci ar fi însemnat să încalce prevederi legale în vigoare, săvârșind în același timp un abuz și o greșeală de judecată.
Oricum, recurenta nu a fost obligată la achitarea unor cheltuieli constând din taxe de timbru, ci a acelor cheltuieli ce au avut ca obiect onorariile cuvenite apărătorului ales și expertului contabil. Or, taxele de timbru și onorariile sunt chestiuni total diferite, neputându-se confunda sub aspectul naturii juridice și al dispozițiilor legale prin care sunt reglementate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată Casa de Pensii a Municipiului B, în contradictoriu cu intimatul-contestator, împotriva sentinței civile nr. 4989/17.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 26.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER
TEHNORED//13.03.2009
Jud.fond:,
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Elena Luissa Udrea, Liviu
