Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1211/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1211/R-CA
Ședința publică din 02 Iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
JUDECĂTOR 3: Jeana Dumitrache președinte secție
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată deAL., domiciliat în comuna Schitu Golești,-, județul A, privind deciziei nr.375/R-CA din 02 martie 2009, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 26 iunie 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Deliberând, asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 17 martie 2009, precizată ulterior la datele de 2 aprilie 2009, 17 aprilie 2009 și 21 mai 2009, petentul Al. a solicitat revizuirea deciziei civile nr.375/R-CA/2 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, schimbarea acestei hotărâri și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de tribunal.
În motivarea cererii s-a arătat că instanța de recurs nu s-a pronunțat pe motivele de recurs formulate de Casa Județeană de Pensii A și a acordat mai mult decât s-a solicitat, bazându-se pe decizia nr.40/22.09.2008 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărâre care nu era publicată în Monitorul Oficial al României și nu era obligatorie la data pronunțării deciziei atacată, iar mai mult, altor colegi de muncă care au avut același regim cu petentul le-a fost admisă contestația privind recalcularea pensiei conform nr.HG267/1990 și revizuientului i-a fost respinsă.
Revizuientul Al. și-a întemeiat cererea de revizuire, așa cum a fost precizată, pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Intimata Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de revizuire.
Verificând decizia civilă nr.375/R-CA/2 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, în raport de motivarea cererii de revizuire precizată de petentul Al. și din ansamblul înscrisurilor de la dosar, Curtea, cu majoritate, constată următoarele:
Cererea de revizuire este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr.375/R-CA/2 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie s-a admis recursul formulat de pârâta Casa Județeană de Pensii A, a fost modificată sentința civilă nr.912/AS/30 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Al.
Dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă precizează că se poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive dacă instanța s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut, ori a acordat mai mult decât s-a cerut.
Curtea constată că acest motiv de revizuire se referă la principiul disponibilității procesuale, în conformitate cu care instanța este ținută să statueze numai în limitele în care a fost sesizată.
Prima ipoteză a revizuirii încadrate pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă se referă la "extra petita", în sensul că instanța a dispus obligarea unei părți procesuale deși nu s-a solicitat acest lucru prin cererea introdusă.
În speță, Curtea, cu majoritate, constată că instanța de recurs s-a pronunțat în limitele investirii prin critica de nelegalitate formulată de pârâta Casa Județeană de Pensii A, astfel că nu poate fi vorba de prima ipoteză "extra petita".
Curtea, cu majoritate, constată că prima ipoteză din dispozițiile art.322 pct.2 din Codul d e procedură civilă nu operează în cauză.
A doua ipoteză constituie "o minus petita" și anume când instanța a omis să examineze un motiv de recurs sau un capăt de cerere formulat în acțiunea principal, într-o cerere reconvențională sau prin altele cu caracter incident.
În speță, instanța de recurs a analizat motivul invocat de pârâta Casa Județeană de Pensii A și anume nelegalitatea hotărârii pronunțate la fond, în sensul că tribunalul a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor Hotărârii Guvernului nr.267/1990 și nu a Legii nr.3/1977.
Se constată, cu majoritate, că în speță nu se confirmă a doua ipoteză "minus petita" prevăzută de art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
Ultima ipoteză consacrată în art.322 pct.2 Cod procedură civilă vizează un caz de "plus petita" și se referă la posibilitatea când instanța prin admiterea cererii a acordat mai mult decât s-a cerut.
În litigiu, Curtea constată, cu majoritate, că instanța de recurs s-a pronunțat strict pe critica invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii A, motiv găsit fondat și ca urmare prin admiterea recursului a modificat sentința atacată și a respins acțiunea reclamantului.
Se constată, cu majoritate, că nici ultima ipoteză a art.322 pct.2 Cod procedură civilă nu operează în speță.
Faptul că instanța de recurs în motivare a făcut referire și la o decizie în interesul legii a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu echivalează cu nepronunțarea asupra unor lucruri care s-au cerut sau cu pronunțarea asupra unor lucruri care nu s-au cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Pentru aceste considerente, cu majoritate, în baza art.326 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de petentul Al. împotriva deciziei civile nr.375/R-CA/2 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, petit ce a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.322 pct.2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
CU MAJORITATE
DECIDE
Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuientul AL., domiciliat în comuna Schitu Golești,-, județ A, împotriva deciziei civile nr.375/R-CA din 2 martie 2009 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie, intimată fiind CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII A, cu sediul în P, str.-, nr.38, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 iulie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/06.07.2009.
Jud.recurs: Șt.
.
OPINIE SEPARATĂ
Sunt pentru admiterea cererii de revizuire și respectiv modificarea deciziei, cu consecința menținerii sentinței instanței de fond pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.322 pct.2 Cod pr.civilă, se prevede posibilitatea revizuirii atunci când instanța s-a pronunțat asupra unui lucru care nu s-a cerut, respectiv "plus petita", motiv invocat de către revizuient în prezenta cerere de revizuire.
Astfel, în practica judiciară s-a statuat, în mod constant, că instanța de recurs trebuie să se pronunțe stric pe motivele de recurs cu care a fost învestită în mod legal, de la această regulă operând o singură excepție prevăzută în dispozițiile art.306 alin.2 Cod pr.civilă și anume, atunci când instanța de recurs, reținând un motiv de ordine publică neinvocat de către recurenți, se pronunță ca atare.
În asemenea ipoteză, într-adevăr, nu se poate vorbi de o încălcare a principiului disponibilității, deoarece legiuitorul a stabilit dreptul instanței de recurs să supună dezbaterii motive de ordine publică, chiar dacă acestea exced cadrului procesual fixat.
În speța dedusă judecății ne aflăm în ipoteza clasică a textului de lege prevăzut mai sus, respectiv art.322 pct.2 Cod pr.civilă.
Astfel, recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Aaf ormulat o singură critică în recurs, încadrată pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă și anume aceea că, instanța de fond ar fi făcut o greșită aplicare a dispozițiilor nr.HG267/1990, în sensul că intimatul-reclamant nu ar fi îndeplinit condițiile prevăzute de lege în baza acestui act normativ, iar în subsidiar, a solicitat să se facă aplicabilitatea Legii nr.3/1977 în ceea ce-l privește.
De reținut este faptul că nu s-au formulat nici un fel de referiri și critici de către recurenta-pârâtă la decizia nr.40 din 22 septembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cu ocazia soluționării recursului pe fond, instanța nu a pus în discuție incidența acestei decizii care, în concepția sa, ar fi trebuit să reprezinte motiv de ordine publică și care, evident, trebuia discutat în contradictoriu, cu respectarea drepturilor procesuale ale părților implicate.
Însă, motivele de ordine publică sunt stricte și limitativ prevăzute de lege, iar decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu face parte din acestea.
Este adevărat că, potrivit dispozițiilor art.329 alin.3 Cod pr.civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, are caracter obligatoriu pentru instanță, însă, dispozițiile art.329 alin.2 Cod pr.civilă, precizează că aceste decizii se publică în Monitorul Oficial al României partea
În acest caz, opozabilitatea acestor decizii și producerea de efecte față de terți are loc numai de la data publicării în Monitorul Oficial, publicare care se face, evident, după ce aceste decizii sunt redactate, iar instanțele judecătorești, precum și toate părțile interesate, iau cunoștință de considerentele care au stat la baza pronunțării respectivelor decizii.
În speță, publicarea deciziei nr.40/22 septembrie 2008 în Monitorul Oficial a avut loc la data de 20 mai 2009, iar instanța de recurs s-a pronunțat la data de 2 martie 2009, cu mult înainte de această publicare.
Față de cele arătate mai sus consider că soluția care se impune în cauză este aceea de admitere a cererii de revizuire, modificarea deciziei nr.375/R-C din 2 martie 2009, respingerea ca nefondat a recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței instanței de fond.
08.07.2009
EM/2 ex.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu, Jeana Dumitrache
