Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 133/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.133/AS
Ședința publică din 21 Aprilie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.359/31.10.2008 pronunțate de tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect contestație decizie pensionare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința din data de 14.04.2009, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.04.2009, când a dat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr- la 29.08.2008, reclamanta a chemat în judecată Casa Județeană de Pensii arătând că, prin decizia nr. -/31.03.2008, s-a pensionat la cerere. În drepturile bănești ce i-au fost atribuite, nu s-a luat în calcul și perioada 14.04.1979 - 18.04.1990, când a lucrat în grupa a II-a de muncă la. de Montaj Midia, conform Ordinului 50/1990, pct. 3 Anexa 2, 100% (11 ani și 4 zile).
Nu s-a motivat în drept; s-au anexat copii ale deciziei nr. -/31.03.2008, carte de identitate, carnet de muncă seria - nr. -.
Pârâta Casa Județeană de Pensii Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că susținerile acesteia sunt nefondate.
În apărare, s-a arătat că, având în vedere legislația privind grupele de muncă, în vigoare până la data de 01.04.2001, precum și perioada și funcția deținută de reclamantă, nu există temei legal care poate conduce la acordarea beneficiului grupei de muncă superioare de muncă.
Analiza strictă a temeiul legal indicat de angajator -punctul 3, Anexa nr. 2 din Ordinul nr. 50/1990, duce la concluzia că acesta se referă la "mașina de extracție acționată cu abur de la puțul principal nr. 1 al miniere ", iar reclamanta a fost încadrată ca lucrător comercial al Grup Șantier
Apoi, chiar și în situația în care ar fi indicat punctul 3 din cuprinsul ordinului și nu anexa nr. 2 acestuia, se poate constata că, nici aceste dispoziții, nu pot fi invocate în speță, reclamanta neregăsindu-se în situațiile enumerate la acest punct.
S-a anexat copia documentației care a stat la baza emiterii deciziei.
În cauză s-a analizat materialului probator administrat - înscrisuri depuse de reclamantă și buletin de calcul al deciziei, adeverința nr. 66275/2008 a B, nr. 23687/2008, nr. 20479/2008, decizia nr. 152/01.04.2008 și nr. 473/31.01.2008 a C, cerere înregistrată sub nr. 31474/06.03.2002, proces-verbal înregistrat sub nr. 12517/26.12.1990 la. Midia, adeverința nr. 20530/30.11.2000 a și carnet de muncă seria - nr.-.
Prin sentința civilă nr. 359/31.10.2008 pronunțată de tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată acțiunea pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr. 31474/06.03.2008, petenta a solicitat Casei Județene de Pensii înscrierea la pensie anticipată începând cu data de 01.03.2008. Prin decizia nr. -/31.03.2008, cererea a fost admisă, acordându-se reclamantei o pensie anticipată parțială în cuantum de 931 lei începând cu data de 23.03.2008.
La stabilirea acestor drepturi, s-a avut în vedere că asigurata avea, la data calculării, o vârstă de 54 ani și 6 luni, că vârsta standard de pensionare era de 59 ani și 6 luni, iar stagiul complet de cotizare de 29 ani, că aceasta a realizat un stagiu efectiv de 32 ani, 6 luni și 23 zile, tot în condiții normale; a rezultat un punctaj mediu anual de 2,02787 diminuat - corespunzător celor 60 de luni de anticipare - cu 248 lei.
Contestația reclamantei se referă exclusiv la faptul că, la stabilirea acestor drepturi, nu s-a avut în vedere faptul că munca prestată în perioada 14.04.1979-18.04.1990 s-ar fi încadrat în grupa a II-a, conform Ordinului nr. 50/1990 pct. 3 anexa 2.
Reclamanta își întemeiază această solicitare pe mențiunile carnetului de muncă seria - nr.-. Conform acestui document - poziția 21, fila 18 -, în perioada menționată, reclamanta salariată a de Montaj Midia (fostă ) lucrat în grupa a II-a de muncă conform Ordinului nr. 50/1990 anexa 2, pct. 3, înscrierea făcându-se în baza adeverinței nr. 11706/27.11.1990.
Temeiul în drept indicat privește "mașina de extracție acționată cu abur de la puțul principal nr. 1 al miniere ".
Aceasta în timp ce, în perioada indicată reclamanta a lucrat doar parțial la Grup Șantiere C - pozițiile 9-18 carnet de muncă - între 14.04.1979-18.04.1990, în funcția de lucrător comercial respectiv, planificator principal.
Parte din întreaga perioadă invocată de reclamantă (1974-1990) nici măcar nu a fost lucrată la angajatorul la care se face referire în mențiunea de la poziția nr. 21 carnetului de muncă, ci la Direcția Comercială C între 12.08.1974 și 01.05.1975 și . C între 01.06.1976 și 30.09.1976.
Apoi, se impune observația că înscrierea din carnetul de muncă nu este făcută de angajatorul respectiv, ci de un salariat al Direcției pentru Probleme de Muncă și Ocrotire Socială - instituție la care reclamanta lucra încă din 19.04.1990, la o dată incertă, oricum după mai 1990, când s-ar fi majorat salariul și înaintea datei de 01.01.1991 când a avut loc o altă modificare a salariului.
Conform art. 3 alin.1 coroborat cu art. 4 alin.3 din Decretul nr. 92/1976, carnetul de munca se întocmește, se completează si se păstrează de către unitatea socialista sau societatea mixta care funcționează pe teritoriul România, unde cel în cauza s-a încadrat în muncă; pentru cei încadrați la persoane juridice, altele decât unitățile socialiste sau la persoane fizice, inclusiv la meșteșugarii cu ateliere proprii, carnetele de munca se întocmesc, se completează și se păstrează de către direcțiile județene pentru probleme de munca si ocrotiri sociale si a municipiului
Or, după cum a reieșit din constatarea anterioară, mențiunea invocată de reclamantă nu a fost făcută de angajatorul la care s-ar fi prestat activitatea în muncă în grupă superioară, ci de unitatea la care aceasta a lucrat după plecarea de la Grup Șantiere C și cu care nu avea nici un raport de natură a-i permite să cunoască condițiile de muncă cin această întreprindere.
În completarea conținutului carnetului de muncă, reclamanta nu a depus vreo adeverință care să confirme că stagiul dintre 1979-1990 ar fi fost prestat în grupa a II-a de muncă.
Aceasta, cu toate că instanța, în baza art. 7 alin.1 din Decretul nr. 92/1976 - potrivit căruia, în cazul când exista îndoieli asupra unor date înscrise in carnetul de munca sau in actele prezentate de titular, unitatea va cere prezentarea actelor originale in baza cărora au fost făcute înscrierile - a solicitat expres ca petenta să prezinte adeverința nr. 11706/27.11.1990, în temeiul căreia s-ar fi făcut înregistrarea.
S-a adus însă procesul verbal înregistrat sub nr. 12517/26.12.1990 (deci la aproximativ o lună după emiterea adeverinței în cauză) în care Consiliul de Administrație al hotăra încadrarea anumitor salariați în grupa a II-a de muncă.
Or, avându-se în vedere cronologia celor două documente, ar fi fost imposibil ca, la 27.11.1990 să se elibereze o adeverință care încadra munca salariatei în grupa a II-a de muncă, când acest lucru s-a stabilit abia la 21.12.1990, data ședinței Consiliului de Administrație în care s-a discutat această problemă.
Pentru aceste motive, avându-se în vedere că temeiul de drept indicat în mențiunea de la poziția nr. 21 carnetului de muncă nu corespunde tipului de muncă prestată de reclamantă și că această înscriere nu îndeplinește condițiile de valabilitate extrinseci (de formă) prevăzută de art. art. 3 alin.1 din Decretul nr. 92/1976 și intrinseci (de conținut), a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs reclamanta. În motivare a arătat următoarele: în mod eronat instanța de fond a respins acțiunea urmare a nedepunerii adeverinței nr. 1706/27.11.1990 emise de - de Montaj Midia întrucât această adeverință a fost emisă de societatea respectivă și operată în carnetul de muncă seria - nr. - l apoziția 21 de către, actuala Casa Județeană de Pensii C, ceea ce înseamnă că a recunoscut legalitatea acordării grupei II de muncă; instanța a reținut că în perioadele 12.08.1974-01.05.1975 și 01.06.1976 - 30.09.1976 a lucrat la alt angajator deși pentru aceste perioade nu a solicitat să se aibă în vedere grupa II de muncă.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 7(1) din Decretul nr. 92/1976, privind carnetul de muncă, în cazul când există îndoieli asupra unor date înscrise in carnetul de munca sau in actele prezentate de titular, unitatea va cere prezentarea actelor originale in baza cărora au fost făcute înscrierile sau după caz, informațiile de la unitățile care au înscris datele in carnetul de munca ori au emis actele respective. De asemenea, art. 11(1) din același act normativ, stabilește că datele privind activitatea depusă pe baza unui contract de munca se înscriu în carnetul de munca, așa cum acestea rezultă din contract sau din actele originale eliberate de unități pe baza scriptelor pe care le dețin. În sfârșit, art. 13(1) prevede că actele originale pe baza cărora se fac înscrieri în carnetul de munca vor fi verificate, în ce privește îndeplinirea condițiilor legale de valabilitate - înainte de înscrierea in carnetul de munca - și vizate de către jurisconsultul care asigura asistenta juridica a unității sau de o alta persoana cu pregătire corespunzătoare, delegată pentru acestea de conducerea unității cu excepția actelor originale de studii si calificare, certificatelor de stare civila și a livretului militar care nu se vizează.
Rezultă așadar nu doar faptul că toate înscrierile făcute în carnetul de muncă se fac pe baza unor acte originale, dar și faptul că aceste înscrieri nu au valoare probatorie absolută ci pot fi supuse verificărilor în cazul în care există dubii, prin compararea cu conținutul înscrisurilor originale care au stat la baza efectuării unei anumite înscrieri.
Este adevărat că art.160 și art.164 alin.1, 3 și 4 din Legea nr. 19/2000 stabilesc faptul că pentru determinarea punctajelor anuale se au în vedere datele înregistrate în carnetul de muncă, dar aceasta nu înseamnă că aceste date nu sunt supuse nici unei verificări.
Ca urmare, Casa Județeană de Pensii C este îndreptățită, în caz de dubiu, ca și instanța de judecată în cazul unei contestații, să solicite prezentarea înscrisurilor originale în baza cărora s-au făcut înscrierile în carnetul de muncă, mai ales că potrivit art.13(2) din Decretul nr. 92/1976, actele originale în baza cărora s-au făcut înscrierile în carnetul de munca se restituie titularului iar copiile ce se fac de pe aceste acte, certificate pentru conformitate cu originalul și vizate, se păstrează de unitate.
În cauză, aspectele invocate în considerentele sentinței recurate conduc la concluzia că atât prima instanță cât și Casa Județeană de Pensii C justifică un dubiu rezonabil în ceea ce privește înscrierea de la rubrica 21 din carnetul de muncă al recurentei, ceea ce justifică solicitarea ca aceasta să prezinte originalul adeverinței nr. 1706/27.11.1990 emise de - de Montaj Midia, ceea ce nu s-a întâmplat. Raportat la prevederile art.13(2) din Decretul nr. 92/1976 recurenta trebuia să dețină acest înscris în original. Recurenta nu a făcut nici un demers pentru a obține eventual un alt exemplar al adeverinței pe care să îl prezinte instanței de fond astfel încât aceasta să poată aprecia asupra valorii probatorii a acestui înscris, dând dovadă de lipsă de diligență în apărarea propriilor pretinse drepturi.
Nu sunt fondate nici susținerile referitoare la o recunoaștere implicită a legalității înscrierii de către pârâtă întrucât respectiva înscriere nu s-a realizat în exercitarea atribuțiilor privitoare la modul de stabilire a pensiilor, iar intimata pârâtă nu este în măsură a dispune discreționar de fondurile publice alocate plății pensiilor în sistemul public de asigurări sociale, și oricum nu este cert cine a realizat înscrierea respectivă, nerezultând o recunoaștere a acestor date de către persoane în drept să reprezinte voința instituției și să angajeze răspunderea acesteia.
În consecință, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI DE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă, cu domiciliul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.359/31.10.2008 pronunțate de tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21.04.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
Jud.- /07.05.2009
Tehnored.disp.gref./2ex./20.05.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
