Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1351/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - contestație decizie de pensionare -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1351
Ședința publică din 05 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Ciută Eugenia
JUDECĂTOR 2: Dicu Aurel
JUDECĂTOR 3: Maierean Ana
Grefier C -
Pe rol judecarea recursului declarat de intimata Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale B, cu sediul în municipiul B, Calea Națională nr.85, județul B, împotriva sentinței nr. 389 din 23 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția civilă - în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul recurentei și contestatorul intimat .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța, constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Botoșani - Secția Civilă sub nr-, contestatorul a solicitat, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii B, anularea Deciziei nr. -/R/5.12.2008 emisă de intimată și acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
În motivare a arătat că la 27.08.2008 a depus la Casa Județeană de Pensii B cererea înregistrată sub nr. 11436 prin care a solicitat, în baza Legii 19/2000 pensie pentru limită de vârstă.
Prin decizia contestată, solicitarea i-a fost respinsă pe motiv că nu poate beneficia de pensie pentru limită de vârstă deoarece nu îndeplinește condițiile dispozițiilor art. 41 (1) din Legea 19/2000.
Ori, potrivit art. 41 și următoarele din Legea 19/2000, respectiv art. 167 și următoarele din același act normativ, întrucât avea un stagiu de cotizare de 41 ani 9 luni și 3 zile și vârsta de 58 ani și 2 luni, beneficiind de reducerea vârstei standard de pensionare cu 7 ani și 2 luni aferentă activității prestate în grupa I de muncă 12 ani și o lună, îndeplinea condițiile pentru a-i fi aprobată cererea.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației deoarece nu sunt îndeplinite cerințele art. 50 din Legea 19/2000, vârsta standard de pensionare a contestatorului fiind de 65 ani. Perioada lucrată în grupa I în muncă în cadrul nu poate fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de asigurări din punctul de vedere al sumelor constitutive, ci doar ca vechime în muncă. Chiar Curtea Constituțională prin Decizia 355/10.12.2002 a stabilit că dispozițiile art. 194 din Legea 19/2000 sunt conforme cu cele ale art. 16 din Constituția României, deoarece chiar dacă unei persoane asigurată în sistemul public i se recunoaște grupa I de muncă, o altă persoană care a cotizat în alt sistem poate să nu beneficieze de acest drept fără a exista o inegalitate în fața legii, în lipsa unor situații comparabile.
A mai arătat intimata că, prin nota comună încheiată între, și Ministerul Muncii, se precizează în mod clar că, la deschiderea drepturilor de asigurări sociale se recunoaște doar vechimea în muncă nu și grupa de muncă, respectiv sumele contributive.
Prin sentința nr.389 din 23.03.2009 Tribunalul Botoșania admis contestația a anulat Decizia nr. -/R/5.12.2008 emisă de intimată și a obligat-o să emită o nouă decizie de pensionare privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă, începând cu 1.12.2008, cu luarea în considerare a vârstei standard de pensionare de 63 ani și 5 luni,a stagiului complet de cotizare de 31 ani și 10 luni și a stagiului lucrat în grupa I de muncă de 12 ani,o lună și două zile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit cererii depuse la Casa Județeană de Pensii la 20.11.2008 și nu la 27.08.2008 contestatorul a solicitat pensie pentru limită de vârstă beneficiind de reducerea stabilită de art. 167/1 din Legea 19/2000 în sensul că vârsta standard de pensionare stabilită de Anexa 3 la Legea 19/2000 trebuie redusă cu 7 ani și 2 luni.
Din adeverința nr. 94906 din 15.10.2003 eliberată de 0798 Bar ezultat că a prestat activitate în grupa a-I-a de muncă pe o perioadă de 12 ani,1 lună și 2 zile în intervalele 20.08.1977-02.09.1984, 18.10.1984-03.09.1989 și 19.10.1989-22.12.1989.
Art. 194 din Legea 19/2000 arată că acesta, deși a cotizat în sisteme neintegrate de pensii poate obține recunoașterea vechimii în muncă, respectiv în serviciu în sistemul public de pensii.
Legiuitorul a prevăzut că, în această situație, persoana în cauză nu poate beneficia de luarea în calcul a contribuției plătită în perioada respectivă, la stabilirea drepturilor de asigurări sociale și că nu sunt excluse de la aplicare celelalte dispoziții ale Legii 19/2000 inclusiv prevederile art. 167/1 din Legea 19/2000.
Chiar în Decizia 355 din 10.12.2002, Curtea Constituțională analizează prevederile art. 41, 167/1 și 194 din Legea 19/2000 în raport cu prevederile art.16 din Constituție, din punctul de vedere a luării în calcul a stagiului de cotizare, realizat în sistemul public de pensii sau sistemul pensiilor militare doar pentru prestațiile de asigurări sociale ce privesc sistemul public.
În respectiva decizie nu a fost analizată problematica stabilirii vechimii în grupa I de muncă.
Instanța a mai constatat că legiuitorul a înțeles să stabilească condițiile privind munca prestată în același mod, atât în sistemul public cât și în cel al pensiilor militare cât timp, potrivit art. 9 alin. 2 din Legea 164/2001, reglementările privind locurile de muncă și activitățile cu condiții deosebite și speciale stabilite pentru sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale se aplică și cadrelor militare care își desfășoară activitatea în condiții similare.
Mai mult, art. 20 din Legea 164/2001 stabilește în mod imperativ că între sistemul pensiilor militare de stat și sistemul public se recunosc reciproc perioadele de vechime în serviciu, respectiv stagiile de cotizare, în vederea deschiderii dreptului la pensie și a altor drepturi de asigurări sociale.
Acest text se referă la deschiderea dreptului la pensie și nu la stabilirea drepturilor de pensie.
De altfel, art. 1671din Legea 19/2000 face parte din Cap. 9 "Dispoziții tranzitorii" și face referire la persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare și nu la persoane ce au contribuit numai la sistemul public de pensii.
Cum, în noiembrie 2008, conform Anexei 3 la Legea 19/2000, vârsta standard de pensionare era de 63 ani și 5 luni, iar avea vârsta de 58 ani și 2 luni și beneficia de reducerea vârstei standard cu 7 ani și 2 luni corespunzătoare vechimii de peste 12 ani în grupa I de muncă, este fondată solicitarea acestuia privind acordarea pensiei pentru limită de vârstă.
Împotriva sentinței, a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că perioada lucrată de contestator în grupa I de muncă în cadrul MAI nu poate fi luată în considerare la stabilirea drepturilor de asigurări sociale deoarece s-a cotizat în alt sistem decât cel al asigurărilor de stat.
Mai mult, conform art.164 alin.2 din Legea nr.19/2000, dreptul la pensia de asigurări sociale este recunoscut persoanelor care au desfășurat o activitate pe baza unui contract de muncă, iar salariatului i s-a reținut contribuția prevăzută de lege la bugetul asigurărilor sociale de stat.
Conform disp. art.194 din Legea nr.19/2000, stagiile de cotizare dintre cele două sisteme, respectiv cel militar și cel al asigurărilor sociale de stat se recunosc reciproc, însă prestațiile de asigurări sociale luate în considerare sunt numai pentru stagiul de cotizare din sistemul asigurărilor sociale de stat.
Cum contestatorul a cotizat în acea perioadă în sistemul asigurărilor sociale ale Ministerului d e Interne și nu în cel al asigurărilor sociale de stat, în mod corect nu s-a avut în vedere la stabilirea drepturilor de asigurări sociale sumele contributive din sistemul militar.
Art.41 din Legea nr.19/2000 stabilește condițiile care trebuie întrunite cumulativ în vederea acordării pensiei pentru limită de vârstă asiguraților din sistemul public, și anume vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare, iar art.167 pct.1 se referă la reducerea vârstelor standard de pensionare în cadrul aceluiași sistem de pensii. Art.194 din aceeași lege prevede că între sistemul public de asigurări sociale, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, însă prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem.
Rezultă așadar că asigurații din sistemul public de pensii care îndeplinesc cumulativ condițiile prevăzute de textele de lege menționate anterior beneficiază de tratament juridic egal în ce privește dreptul la pensie pentru limită de vârstă. Astfel, asigurații care au realizat stagii de cotizare, respectiv vechime în serviciu în alte sisteme integrate cum ar fi cel al armatei, reglementat de Legea 164/2001 sunt într-o situație diferită și în consecință tratamentul juridic este diferit fără ca prin aceasta să se producă vreo discriminare.
Pârâta a invocat în susținerea recursului dispozițiile deciziei nr.355 din 10 decembrie 2002 Curții Constituționale pronunțată în dosarul nr.4265/2002 aflat pe rolul Tribunalului Arad, prin care Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a art.41, 1671și 194 din Legea nr.19/2000.
Prin întâmpinare contestatorul a solicitat respingerea recursului întrucât hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, Curtea constată că este nefondat.
Potrivit disp. art.1671din Legea nr.19/2000 persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Acest text de lege cuprinde o dispoziție menită să acopere o perioadă de tranziție, dar fără a avea caracter restrictiv, vizând toate persoanele care, în condițiile legislației anterioare, au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă.
În cauză s-a dovedit că intimatul contestator a desfășurat până în anul 1989 activități de natura celei prevăzută de art.1671din Legea nr.19/2000, atingând un stagiu de cotizare în grupa I de muncă de 12 ani o lună și 2 zile.
de cotizare realizate în celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, inclusiv în sistemul pensiilor militare, sunt recunoscute în sistemul public, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă și altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege, aspect reglementat expres în art.194 alin.1 din Legea nr.19/2000, modificată.
Recurenta interpretează în mod eronat alineatul 2 al articolului mai sus menționat, întrucât precizarea din text în sensul că "prestațiile de asigurări sociale în sistemul public se stabilesc numai pentru stagiul de cotizare realizat în acest sistem", nu poate conduce la concluzia că recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare între sistemul public și celelalte sisteme de asigurări sociale neintegrate, până la data intrării în vigoare a legii, prevăzută în alin.1 nu ar opera pentru perioadele în care asigurații și-au desfășurat activitatea în cadrul altor sisteme de asigurări decât cel public.
A se admite o atare interpretare ar însemna că dispoziția alin.2 înlătură efectele reglementării din alin.1. Ori, din sintagma "în vederea deschiderii drepturilor la pensie" rezultă intenția legiuitorului de a asigura tuturor asiguraților, indiferent de sistemul de asigurări sociale din care provin, dreptul la acordarea pensiei pentru limită de vârstă prin recunoașterea reciprocă a stagiilor de cotizare.
Art.41 din Legea nr.19/2000 invocat de recurentă reglementează condițiile cumulative cerute pentru acordarea pensiei pentru limită de vârstă care vizează vârsta standard de pensionare și stagiul minim de cotizare însă în speță, aplicabile sunt dispozițiile art.1671din lege care dă posibilitatea, în anume situații, acordării pensiei pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare.
Decizia Curții Constituționale invocată de recurentă, nu are relevanță în cauză, în condițiile în care prin aceasta s-a decis în sensul respingerii excepției de neconstituționalitate a unor dispoziții din Legea nr.19/2000, constatate a fi incidente și în prezenta speță.
Așa fiind, Curtea, constatând criticele aduse sentinței nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul disp. art.312 alin 1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimata Casa Județeană de Pensii și Asigurări Sociale B, împotriva sentinței nr. 389 din 23 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2009.
Președinte Judecători Grefier
Red.
Thred.
2 ex.10.12.2009
Jud. fond
-
Președinte:Ciută EugeniaJudecători:Ciută Eugenia, Dicu Aurel, Maierean Ana
