Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1395/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7904/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1395/
Ședința publică din data de 05 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5567 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16351/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata contestatoare, prin mandatar, cu procură autentificată sub nr.4907/01.08.2008 atașată la fila 79 dosar fond, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimata contestatoare, a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri anexă, prin serviciul registratură al acestei secții, la data de 05.02.2009, precum și faptul că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Față de împrejurarea că mandatarul intimatei contestatoare nu are studii juridice și nu poate pune concluzii verbale, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.5567/09.09.2008 pronunțată în dosarul nr.16351/3/AS/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dmis în parte acțiunea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului B; a obligat intimata să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei conform OUG nr.4/2005 prin valorificarea în calculul punctajului mediu anual pentru perioada 28.10.1969 - 12.01.1976 a echivalentului în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, începând cu 1.12.2005; a anulat decizia nr.-/17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2; a obligat intimata să emită o nouă decizie de pensionare în care să aibă în vedere la soluționarea cererii nr.5012/1.03.2007 că valoarea punctajului mediu anual în plată până la 1.04.2007 este cel ce se determină conform dispozițiilor mai sus expuse, urmând ca punctajul aferent stagiului adăugat să fie adiționat la punctajul ce va fi calculat în baza OUG nr. 4/2005, conform dispozițiilor anterioare, începând cu data de 1.04.2007; a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 280 lei cu titlu de diferențe pentru perioada 01.04.2007-01.05.2008 rezultate din emiterea deciziei nr.-/17.04.2008, anulată în prezenta cauză; a respins cererea privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1997, conform mențiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar.
În consecință, contestatoarea este beneficiara procesului de recalculare reglementat prin OUG nr.4/2005, începând cu data de 01.12.2005, conform HG nr.1456/2005.
Din copia buletinului de calcul nr.-/17.08.2005 emisă de Casa de Pensii Sector 2, rezultă că punctajul mediu anual realizat de către contestatoare în urma evaluării a fost de 1,46389 puncte.
Prin decizia nr.-/17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2, a fost soluționată cererea înregistrată sub nr.5012/01.03.2007 și drepturile de pensie ale contestatoarei au fost recalculate, ca urmare a valorificării unui stagiu suplimentar de 3 ani, începând cu data de 01.04.2007, procedându-se la adiționarea punctajul mediu anual aferent stagiului de cotizare adăugat în valoare de 0,04389 la valoarea punctajului mediu anual obținut în procedura de evaluare în valoare de 1,46389 puncte, conform mențiunilor din copia deciziei contestate.
În fapt, criticile pe care contestatoarea le-a formulat împotriva deciziei contestate, vizează, în primul rând procedura de recalculare a drepturilor de pensie conform OUG nr. 4/2005, respectiv modalitatea în care a fost calculat punctajul mediu anual în raport de stagiul de cotizare realizat în perioada 28 octombrie 1969-12 ianuarie 1976, în care, punctajului mediu anual a fost calculat în raport de faptul că s-a reținut incidența dispozițiilor DL nr. 51/1990, conform mențiunilor din copia anexelor cu date și elemente care au condus la determinarea punctajului mediu anual de la fila 59 din dosar, în care este menționat pentru perioada amintită faptul că sunt incidente dispozițiile DL 51/1990.
Potrivit mențiunilor din traducerea adeverinței emisă de Consiliul de Ajutor Economic Reciproc sub nr.451/29.12.1975 Orașul, depusă la dosar, rezultă că, în perioada 28 octombrie 1969 până la 12 ianuarie 1976 inclusiv, contestatoarea a lucrat la Secretariatul în funcția de referent și a primit o retribuție de 312 ruble 65 copeici pe lună (retribuție tarifară în sumă de 250 ruble plus 25% în conformitate cu Regulile privind condițiile de muncă ale lucrătorilor Secretariatului ).
Aceeași stare de fapt rezultă și din adeverințele depuse, la filele 15- dosar. Astfel, prin adresa nr.-/17.05.2007 emisă de MIRA - Arhivele Naționale - - Serviciul Relații cu Publicul rezultă că părții i s-au eliberat copii de pe dispoziția nr.566 din noiembrie 1969 a Secretariatului privind acordul de numire al contestatoarei în funcția de referent la Grupa de calcul de pe lângă Sectorul Statistică, începând cu data de 28.10.1969, de pe decizia nr.1077/26.12.1976 a Secretariatului referitoare la eliberarea din funcția de referent la Sectorul Statistică a Secretariatului, adresa Comisiei Guvernamentale de Colaborare Economică și Tehnică nr.370 către inspectorul general al Direcției Educație și Învățământ din Consiliul Popular al Municipiului B în legătură cu numirea la catedra de fizică a unei unități școlare din municipiul
În procedura de recalculare a drepturilor de pensie, concretizată prin emiterea buletinului de calcul nr.-/17.08.2005 de Casa de Pensii Sector 2, stagiul de cotizare aferent perioadei în litigiu a fost valorificat de intimată însă, pentru calculul numărului de puncte, s-a avut în vedere faptul că sunt incidente dispozițiile Decretului-Lege nr.51/1990, care se referă la vechimea în muncă a soției salariate care își urmează soțul trimis în misiune permanentă în străinătate.
Chiar dacă, în mențiunile din fișa de pensie se menționează că începând cu data de 01.10.1969 contestatoarea și-a urmat soțul în misiune permanentă în străinătate și că a venit în țară la 14.01.1976, Tribunalul a considerat că, față de conținutul adeverințelor de mai sus, perioada de stagiu de cotizare realizată în intervalul 28 octombrie 1969 - 12 ianuarie 1976 este perioadă contributivă și se are în vedere la recalcularea pensiei ca atare și nu în raport de dispozițiile Decretului-Lege nr.51/1990, care, pentru această perioadă, nu au incidență în cauză.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.2 alin.1 din OUG nr.4/2005, recalcularea prevăzută la art.1 se efectuează prin determinarea punctajului mediu anual și a cuantumului fiecărei pensii, cu respectarea prevederilor Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor prezentei ordonanțe de urgență.
Ca urmare, în procedura de recalculare efectuată în conformitate cu dispozițiile OUG nr.4/2005, trebuia utilizat echivalentul în lei al salariilor pe care contestatoarea le-a avut în acea perioadă și care rezultă din adeverința nr. 451/29.12.1975 astfel cum a fost tradusă.
Mai mult decât atât, pentru ca intimata să valorifice perioada respectivă ca stagiu de cotizare cu veniturile ce rezultă din adeverință, nu era necesar ca partea contestatoare să facă dovada plății CAS.
În acest sens, Tribunalul a constatat că potrivit dispozițiilor art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000 vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Potrivit dispozițiilor art.48 alin.4 din Legea nr.3/1977 timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă există reglementări în aceasta privința în convențiile încheiate de Republica România cu statele respective.
În acest context legal, Tribunalul a considerat că dispozițiile din Decretul Lege nr.189/1986 au relevanță în cauză, în privința aplicabilității celei de a doua teze din textul de lege amintit.
Este adevărat că acest act normativ a fost adoptat în 1986 și că perioada lucrată de către contestatoare în străinătate este anterioară acestei date, respectiv 28.10.1969-12.01.1976, însă prevederile sale sunt aplicabile și în speță, pentru că dreptul la pensie al contestatoarei s-a născut ulterior datei la care actul normativ a intrat în vigoare.
În consecință, în raport de aceste dispoziții legale, prima instanță a considerat că, la determinarea punctajului mediu anual recalculat, trebuiau valorificate salariile obținute (evident că este vorba de echivalentul în lei al acestora).
Pentru motivele de fapt și de drept anterior expuse, s-a dispus obligarea intimatei să recalculeze drepturile de pensie ale contestatoarei conform OUG nr.4/2005 prin valorificarea în calculul punctajului mediu anual pentru perioada 28.10.1969 - 12.01.1976 a echivalentului în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, începând cu 1.12.2005, conform HG nr.1456/2005. Tribunalul a precizat că nu se poate dispune ca această recalculare să fie efectuată de la data de 01.09.2005, astfel cum s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată, deoarece, în speță, nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile HG nr.733/2005.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.3 alin. 1,2,3 din OUG nr.4/2005, plata sumelor rezultate în urma recalculării pensiilor se face eșalonat, în etape. (2) Prima etapă de plată a drepturilor de pensii recalculate se stabilește pentru luna martie 2005, în cazul persoanelor ale căror drepturi de pensie s-au deschis până în anul 1980 inclusiv. (3) Celelalte etape de plată a drepturilor de pensie recalculate se stabilesc prin hotărâri ale Guvernului.
Conform dispozițiilor HG nr.1456/2005 se stabilește pentru luna decembrie 2005 ultima etapă de plată a drepturilor de pensie recalculate, de care beneficiază persoanele ale căror drepturi de pensie din sistemul public, provenite din fostul sistem al asigurărilor sociale de stat, s-au deschis în perioada 1 ianuarie 1997-31 martie 2001 inclusiv.
În speță, contestatoarei i s-a deschis dreptul la pensie la data de 01.09.1997, conform mențiunilor din decizia contestată, ceea ce atrage incidența dispozițiilor acestui act normativ și nu a HG nr.733/2005 care se aplică celor ale căror drepturi s-au deschis în perioada 1991-1996 inclusiv.
Acesta este unul dintre motivele pentru care acțiunea a fost admisă doar în parte.
În ceea ce privește contestația formulată împotriva deciziei de pensionare nr.-/17.04.2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 B, Tribunalul a constatat următoarele:
Prin decizia nr.-/17 aprilie 2008 a Casei Locale de Pensii Sector 2 Baf ost soluționată cererea formulată de către contestatoare, referitoare la recalcularea drepturilor de pensie pentru valorificarea unui stagiu suplimentar de cotizare de 3 ani.
În soluționarea acestei cereri, intimata a procedat la determinarea numărului de puncte corespunzătoare stagiului adăugat de 1,09732, la calcularea punctajului mediu anual aferent stagiului adăugat de 0,04389 și la adiționarea acestuia celui aflat în plată până la data de 01.04.2007 de 1,46389, ceea ce a condus la determinarea valorii punctajului mediu anual de 1,50778, începând cu data de 01.04.2007, conform mențiunilor din copia deciziei contestate depusă la dosar.
Întrucât în valoarea punctajului mediu anual aflat în plată până la data de 01.04.2007 de 1,46389, astfel cum este evidențiată în decizia contestată, nu se reflectă punctajul din perioada 28.10.1969 - 12.01.1976 calculat prin echivalentul în lei a salariului de 312 ruble 65 copeici lunar, deși, așa cum s-a dispus prin prezenta sentință, valorificarea acestuia trebuia să fie efectivă începând cu data de 01.12.2005 cu consecințe asupra punctajului mediu anual începând cu data de 01.12.2005, prima instanță a constatat că valoarea punctajului mediu anual consemnat în decizia contestată ca fiind în plată până la data de 01.04.2007 nu este cea corectă, situație care atrage după sine, drept consecință juridică, anularea acestei decizii ca netemeinică.
De aceea, în baza dispozițiilor art.87 din Legea nr.19/2000, s-a dispus anularea deciziei nr.-/17.04.2008 emisă de Casa de Pensii Sector 2 B și obligarea intimatei să emită o nouă decizie de pensionare în care să aibă în vedere la soluționarea cererii nr.5012/1.03.2007 că valoarea punctajului mediu anual în plată până la 1.04.2007 este cel ce se determină conform dispozițiilor mai sus expuse, urmând ca punctajul aferent stagiului adăugat să fie adiționat la punctajul ce va fi calculat în baza OUG nr. 4/2005, conform dispozițiilor anterioare, începând din data de 1.04.2007.
În privința cererii prin care s-a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 280 lei cu titlu de diferențe de pensie s-a constatat următoarele:
Prin răspunsul emis de Casa Locală de Pensii Sector 2, contestatoarei i s-a făcut cunoscut faptul că în baza cererii nr.5012/01.03.2007 i s-a emis decizia nr.-/2008, iar diferențele în sumă de 280 RON pentru perioada 01.04.2007-01.05.2008 se vor plăti în luna mai 2008.
Cu toate acestea din imaginea privind plata pensiei depusă la dosar, nu reiese ca în luna mai 2008, să i se fi plătit contestatoarei aceste diferențe recunoscute anterior, deoarece nu au fost menționate la rubrica plăți restante.
Având în vedere dreptul beneficiarei prestației de asigurări sociale de a încasa pensia stabilită, obligația intimatei de a face plata acestor drepturi, conform art.24 lit.e din HG nr.13/2004, dispozițiile art.129 alin.6 Cod de procedură civilă și limitele investirii, împrejurarea că însăși intimata a recunoscut faptul că va achita diferențe în valoare de 280 RON astfel cum rezulta din valoarea punctajului mediu anual în forma determinată de către intimată prin decizia contestată, s-a dispus obligarea intimatei să plătească contestatoarei suma de 280 lei cu titlu de diferențe pentru perioada 01.04.2007-01.05.2008 rezultate din emiterea deciziei nr.-/17.04.2008, anulată în prezenta cauză. În raport de obiectul cererii, Tribunalul a precizat că aceste diferențe nu reprezintă decât datoria ce a fost recunoscută de casa de pensii ca urmare a emiterii deciziei contestate.
În ceea ce privește cererea privind plata daunelor morale în valoare de zece mii de euro, s-a dispus respingerea acesteia ca neîntemeiată, deoarece contestatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor pentru angajarea răspunderii din acest punct de vedere, respectiv a prejudiciului moral suferit prin nesoluționarea pretențiilor sale, deși aceasta îi incumba, conform art.1169 Cod civil. Or, pentru angajarea răspunderii nu este suficientă doar invocarea unui prejudiciu moral ci și dovedirea acestuia.
Cum, în speță, întrunirea cumulativă a condițiilor nu a fost dovedită, s-a dispus respingerea cererii privind plata daunelor morale ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevăzute de art.304 pct.4, 9 Cod pr.civilă și dispozițiile art.3041Cod pr.civilă, recurenta susține în esență depășirea de către judecători a atribuțiilor conferite de lege, incursiunea lor în domeniul altor puteri constituite, în dauna ordinii constituționale și interesului public, cât și pronunțarea sentinței atacate cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Se arată în dezvoltarea recursului formulat că potrivit prevederilor art.50 din regulile cu privire la condițiile de muncă ale funcționarilor, s-a stabilit că și activitatea permanentă desfășurată de specialiștii români în organizațiile economice și tehnico-științifice ale țărilor membre ale, se consideră vechime utilă la stabilirea pensiei.
Din copia carnetului de muncă nu rezultă că intimata a fost trimită în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului.
Conținutul în date al acestui document confirmă că reclamanta a întrerupt activitatea pentru a-și urma soțul în străinătate, conform nr.574/1964, înscriere ce s-a realizat în baza adresei nr.370/27.02.1976 eliberată de Comisia Guvernamentală de Cooperare Economică și Tehnică
Ori, din traducerea adeverinței nr.29/1975 anexată cauzei, nu rezultă că reclamanta a fost trimisă de statul român să lucreze în cadrul Secretariatului, specificându-se doar faptul că intimata a îndeplinit funcția de referent. Drept urmare, pentru perioada în care reclamanta și-a urmat soțul în misiune permanentă în străinătate se vor folosi la stabilirea punctajului mediu anual doar salariile minime din perioada respectivă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Analizând sentința civilă atacată sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei decizii.
Prima instanță corect a valorificat la recalcularea pensiei perioada 28 octombrie 1969 - 12 ianuarie 1976, ca perioadă contributivă și nu în raport de dispoz.Decretului Lege nr.51/1990, ce se referă la vechimea în muncă a soției salariate care -și urmează soțul trimis în misiune în străinătate, Aceasta întrucât potrivit art.160 alin.1 din Legea nr.19/2000, vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a actului normativ în discuție constituie stagiu de cotizare. Ori, raportat la dispozițiile coroborate ale art. art.48 alin.4 din legea nr.3/1977 și Decretului - Lege nr.186/1986, timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale sau dacă există reglementări în această privință în convențiile încheiate între Republica România cu statele respective.
Nu pot fi primite criticile recurentei, în sensul că în speța dedusă judecății nu s-ar fi realizat dovada că partea contestatoare ar fi fost trimisă în străinătate ca specialist în cadrul Secretariatului, în funcție de înscrisurile anexate cauzei (carnet de muncă, adeverința nr.29/1976).
Aceste apărări contravin cum corect a reținut Tribunalul conținutului în date al adresei nr.-/ 17.05. 2007 emisă de MIRA - Arhivele Naționale - - Serviciul Relații cu Publicul ce atestă că i s-a eliberat contestatoarei copie de pe Dispoziția nr.566 din noiembrie 1969 a Secretariatului privind acordul de numire al acesteia în funcția de referent. Aceeași stare de fapt reiese și din mențiunile rezultate din traducerea adeverinței emisă de Consiliul de Ajutor Reciproc sub nr.451/29.12.1975 orașul ce evidențiază că aceasta a lucrat la Secretariatul în funcția de referent, primind o retribuție de 312, 65 copeici pe lună în conformitate cu Regulile privind condițiile de muncă ale lucrătorilor secretariatului, invocate de altfel în susținerea recursului.
Drept urmare, solicitându-se recalcularea pensiei, această operațiune s-a realizat în conformitate cu dispozițiile art.2 alin.1 din nr.OUG4/2005, prin determinarea punctajului mediu anual și al cuantumului fiecărei pensii cu raportarea prevederilor Legii nr.19/2000, cu modificările și completările ulterioare.
În consecință, raportat la dispozițiile sus menționate și probatoriul cu înscrisuri evidențiate, corect s-a realizat recalcularea pensiei prin luarea în considerare la determinarea punctajului mediu anual a echivalentului în lei a salariilor pe care contestatoarea le-a avut în acea perioadă și nu a salariului minim pe economie, cum susține recurenta, fără acoperire legală însă. Aceasta, întrucât, în speță nu sunt incidente dispozițiile Decretului Lege nr.51/1990 ce se referă la vechimea în muncă a soției salariate care-și urmează soțul trimis în misiune în străinătate, mențiunile din carnetul de muncă, completându-se însă cu conținutul adeverințelor enunțate mai sus, ce atestă calitatea contestatoarei de specialist în cadrul Secretariatului. Drept urmare, stagiul de cotizare realizat în intervalul 28 octombrie1969 - 12 ianuarie 1976 este perioada contributivă și se are în vedere ca atare, nu raportat la dispozițiile Decretului Lege nr.51/1990.
Statuând astfel, prima instanță nu a realizat o imixtiune în activitatea casei de Pensii a Municipiului B, ci a evidențiat modul de calcul greșit a bazei de calcul a pensiei realizat de intimată prin valorificarea perioadei în discuție, prin aplicarea dispozițiilor Decretului Lege nr.51/1990 și nu ca perioadă contributivă ce se are în vedere la recalcularea pensiei.
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, va respinge recursul, ca nefondat, menținând ca legală sentința atacată, neexistând o imixtiune a instanței în activitatea Casei de Pensii a Municipiului B, hotărârea fiind pronunțată cu respectarea normelor de drept incidente în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, împotriva sentinței civile nr.5567 din 09 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.16351/3/AS/2008, în contradictoriu cu intimata-contestatoare -.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./01.04.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
