Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 149/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.149/AS
Ședința publică de la 19 Mai 2009
Completul specializat pentru cauze privind
Conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTOR 2: Răzvan Anghel
JUDECĂTOR 3: Mariana Bădulescu
Grefier - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.16/14.01.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în D, str. - -,.22,.B,.33, județul H, având ca obiect contestație decizie de pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul - reclamant, asistat de avocat, conform împuternicirii avocațiale seria -, nr.5448 din 05.05.2009, lipsind recurenta - pârâtă.
Procedura legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a evidențiat faptul că recursul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Apărătorul intimatului depune la dosarul cauzei întâmpinare, precum și: chitanța nr.724/05.05.2009, reprezentând onorariu avocat - 500 lei, chitanța nr.669/19.11.2008, reprezentând onorariu avocat - 500 lei, factura nr.-/07.01.2008 și chitanța nr.-/07.01.2008 - reprezentând traducere și legalizare contract și bilete tren, pentru a justifica cheltuielile de judecată efectuate de intimat în cauză.
Apărătorul intimatului arată că nu mai are alte cereri, probe de formulat în prezenta cauză.
Instanța, având în vedere că în cauză nu mai sunt alte cereri, excepții de ridicat sau probe de administrat, în temeiul disp.art. 150.pr.civ. declară încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței recurate ca legală și temeinică cu obligarea recurentei la cheltuieli de judecată.
Precizează apărătorul intimatului că din probatoriile administrate în cauză rezultă că perioada în care reclamantul a exercitat profesia de profesor în este vechime în muncă. Solicită să se observe faptul că intimatul a precizat în întâmpinare că au fost plătite toate contribuțiile, statul zairez reținând din salariul reclamantului taxele fiscale și sociale.
Intimatul solicită obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată menționate în întâmpinare, mai puțin contravaloarea biletelor de tren.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la 16.07.2008 la Tribunalul Constanța sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, solicitând să se ia în calcul o perioadă de 4 ani, respectiv, perioada între 01.09.1974 - 01.09.1978 cât a lucrat în Republica și anularea deciziei emise la 30.11.2005.
Reclamantul a menționat că în perioada arătată a lucrat ca profesor de matematică urmare detașării în baza Protocolului încheiat între România și Republica, concretizat prin Ordinul nr. 1779/17.12.1974 și ordinul nr. 1107/1976 emise de Ministerul Învățământului.
S-a susținut că reclamantul a fost plătit conform contractului de asistență tehnică guvernamentală, de către statul zairez, iar conform art. 5 din acest contract, Aministrația ( Ministerul Educației Naționale al ) își rezervă dreptul de a reține lunar impozitele pe sumele datorate contractantului și
cotizațiile diverse conform dispozițiilor legilor fiscale și sociale în vigoare în acest stat.
În consecință, a susținut reclamantul, statul zairez a reținut din salariul său toate taxele fiscale și sociale ca la orice alt salariat autohton.
S-a mai menționat că urmare detașării, perioada cât a lipsit din țară a fost considerată vechime neîntreruptă în muncă.
Prin precizările depuse la termenul din 11.12.2008 (fila 61), reclamantul a arătat că înțelege să solicite în fapt recalcularea drepturilor de pensie stabilite prin decizia nr. -/30.11.2005, în sensul fructificării perioadei de activitate aferentă intervalului 01.09.1974 - 01.09.1978, cât a desfășurat activitate în și pentru care au fost achitate toate contribuțiile de asigurări sociale, astfel cum rezultă din art. 5 din contractul și din adeverința nr. 430/24.08.1978 eliberată de Ministerul Educației și Învățământului.
Reclamantul a arătat că în cursul lunilor ianuarie, mai și iunie 2008 încercat să depună la CJP C cereri de valorificare a acestui stagiu, care însă nu i-au fost primite, situație în care s-a adresat CNPAS, care i-a comunicat adresa nr. 1977/17.06.2008.
În raport de aceste precizări, se va reține că reclamantul nu a înțeles să conteste decizia nr. -/30.11.2005, astfel cum s-a menționat în cuprinsul cererii introductive, ci doar recalcularea drepturilor de pensie în sensul valorificării și a stagiului arătat.
Prin întâmpinare, pârâta CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII a solicitat respingerea acțiunii.
S-a susținut că pentru stagiile prestate înainte de 01.04.2001, trebuie să se facă dovada încadrării conform contractului de muncă, iar angajatorul să-și fi respectat obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.
Față de precizările aduse obiectului cererii de chemare în judecată, pârâta a înțeles să renunțe la excepția tardivității contestării deciziei emise la 30.11.2005.
Prin sentința civilă nr. 16/14.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a admis acțiunea și a fost obligată Casa Județeană de Pensii C să emită, în favoarea reclamantului, o decizie de recalculare a pensiei pentru limită de vârstă, cu data stabilirii drepturilor recalculate 01.12.2005, avându-se în vedere și stagiul de cotizare din perioada 1974-1978 și veniturile obținute în muncă în străinătate.
Pentru a se pronunța această soluție, s-au avut în vedere următoarele motive:
Reclamantul a fost detașat de către Ministerul Educației și Învățământului în vederea exercitării profesiei sale ( în învățământ - profesor de matematică ) între anii 1974 - 1978, în Republica, în baza Ordinului nr. 1779/1974 și a Ordinului nr. 1107/1976 - astfel cum rezultă din adeverința nr. 0177/4.09.1978 eliberată de - Oficiul pentru relații externe și studenți străini, legalizată ( fila 4 ).
Salariatul a plecat în baza unui contract de asistență tehnică guvernamentală încheiat între cele două țări, care stabilea prin articolele sale natura raporturilor salariatului român cu administrația zaireză.
Prin art. 3 din contract se menționează că prestatorul ( reclamantul ) beneficiază conform statutului de baremul fixat prin regulamentul Administrației de o remunerație constând într-un salariu de bază lunar majorat cu avantajele sociale, indemnități și prime vărsate lunar la termenul scadent în contul bancar stabilit de acesta.
Conform art. 5, Administrația ( statul zairez ) și-a rezervat dreptul de a reține lunar din sumele datorate în baza contractului suma aferentă diverselor impozite și cotizații conform dispozițiilor regulamentelor fiscale și sociale în vigoare în Republica.
Chestiunea dedusă judecății este cea a recunoașterii stagiului de cotizare pentru perioada desfășurată în temeiul unui contract de muncă în străinătate, în situația în care salariatul nu are înscrisă în carnetul de muncă perioada lucrată în străinătate și nu se află nici în posesia vreunui înscris care să ateste achitarea contribuției de asigurări sociale.
În această situație trebuie avute în vedere reglementările operante ale Decretului nr. 233/1974 privind unele drepturi și obligații ale cetățenilor români care realizează venituri în valută, sub imperiul cărora a fost detașat reclamantul.
Astfel, principiul contributivității era recunoscut și aplicabil și în sistemul Legii nr. 3/1977 ( art. 3 alin. 1 și 2 ).
Art. 21 alin. 2 din Legea nr. 3/1977 dispunea că în cazul persoanelor îndreptățite la pensie, care au fost încadrate în muncă și la organizații internaționale, societăți mixte sau la alte organizații din străinătate, primind retribuții în valută, la stabilirea bazei de calcul a pensiei se iau în considerare retribuțiile tarifare de încadrare la nivelul funcțiilor similare din țară, valabile în perioadele corespunzătoare dacă s-au plătit contribuțiile legale către asigurările sociale de stat.
Art. 48 alin. 4 din lege stabilea că timpul lucrat în străinătate se ia în considerare la stabilirea pensiei dacă s-a contribuit la asigurările sociale de stat ori dacă există reglementări în această privință în convențiile încheiate de Republica România cu statele respective.
În speță se va reține că deși nu a fost încheiată o convenție bilaterală a celor două țări pe acest aspect, în raport de prevederile art. 3 din Decretul nr. 233/1974 se constată că reclamantul a contribuit la asigurările sociale pentru perioada menționată.
Astfel, textul art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 233/1974 stabilea:,Cetățenii români angajați la organizații internaționale sau la societăți mixte cu sediul în străinătate sunt obligați ca, din veniturile nete realizate în valută pentru munca prestată, să transfere, lunar, în țară o cotă calculată în dolari Din suma transferată în țară, o parte se varsă, în dolari, cu titlu de contribuție la fondul pentru pregătirea și perfecționarea personalului necesar activității de cooperare internațională -. Suma în valută rămasă la dispoziția specialiștilor pentru întreținerea familiei și acoperirea celorlalte obligații se plătește în lei -.
2 stabilea că este supusă obligației de transfer doar partea din venitul net calculată în sumă fixă și în cotă procentuală, conform actului normativ, iar alin. 3 dispunea în sensul că, Venitul net asupra căruia se calculează sumele reprezentând obligația de transfer se determină prin scăderea din venitul brut realizat în valută pentru munca prestată a impozitelor, taxelor, reținerilor pentru fondul de pensii, asigurări sociale și medicale, cheltuielilor reprezentând chiria și întreținerea locuinței din strămutate și a indemnizației de instalare.
Prin urmare, în măsura în care prin adeverința nr. 80497/26.06.1980 eliberată de Ministerul Educației și Învățământului - Oficiul pentru relații externe și studenți străini se atestă că reclamantului i-au fost aplicate prevederile art. 3 din Decretul nr. 233/1974, în sensul că i-au fost achitate toate sumele din venitul net la care era îndreptățit potrivit normelor în vigoare la acea dată ( fila 39 verso ), este indubitabil faptul că perioada de activitate desfășurată în străinătate constituie în accepțiunea Legii nr. 3/1977 vechime în muncă și, implicit stagiu de cotizare potrivit reglementării date de Legea nr. 19/2000.
Este de altfel și motivul pentru care au fost înlăturate susținerile CJP C potrivit cărora vechimea în muncă ar fi probată exclusiv prin existența unui contract de muncă încheiat în România și a dovezii plăților făcute de către angajatori la bugetul asigurărilor sociale. Astfel, art. 160 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 menționează că vechimea în muncă recunoscută pentru stabilirea pensiilor până la intrarea în vigoare a prezentei legi constituie stagiu de cotizare.
Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii În motivare a arătat următoarele: în mod greșit a fost admisă acțiunea întrucât pentru ca perioada 1974 - 1978 să poată fi fructificată ca stagiu de cotizare (vechime în muncă - Legea nr. 3/1977) ar fi fost necesar să fie făcută dovada încadrării în baza unui contract de muncă și în același timp din documentele aflate la dosarul de pensionare ar fi trebuit să reiasă faptul că angajatorul și-a respectat obligațiile de plată către bugetul asigurărilor sociale; aceste condiții nu au fost întrunite.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a susținerilor părților, a prevederilor legale aplicabile și a probatoriului administrat în cauză, în conformitate cu art. 3041Cod.pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În cauză trebuie avute în vedere prevederile art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000 care instituie principiul contributivității, conform căruia fondurile de asigurări sociale se constituie pe baza contribuțiilor datorate de persoanele fizice și juridice, participante la sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuvenindu-se pe temeiul contribuțiilor de asigurări sociale plătite.
Pe de altă parte, art.5 din aceeași lege stabilește în ce condiții o persoană dobândește calitatea de asigurat.
Mai trebuie avut în vedere că în conformitate cu art. 8(1) din Legea nr. 19/2000, constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plătit contribuții de asigurări sociale în sistemul public din România, precum și în alte țări, în condițiile stabilite prin acordurile sau convențiile internaționale la care România este parte.
Așadar, esențial pentru a beneficia de pensie este desfășurarea unei activități remunerate și achitarea contribuțiilor pentru bugetul asigurărilor sociale, stagiul de cotizare putând fi realizat și în străinătate cu condiția achitării contribuției.
Contrar susținerilor recurentei, în mod corect instanța de fond a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții.
Astfel, din adeverința emisă de Ministerul Educației și Învățământului - Oficiul pentru relații externe și studenți străini rezultă că reclamantul a fost detașat de acest minister în perioada 1974-1978 în Republica (copie legalizată sub nr. 48389/04.10.1979 la notariatul de Stat
Apoi, reclamantul a depus în traducere legalizată un certificat de serviciu (încheierea 5/07.01.2008 - BNP - D) și un contract de muncă încheiat cu Departamentul Educației Naționale din Republica (încheierea nr. 4/07.01.2008 - BNP - D).
Se reține astfel că reclamantul nu a desfășurat activitatea în în mod independent ci fiind detașat de Ministerul Educației și Învățământului în baza Ordinului nr. 1779/1974 și 1107/1976 astfel cum rezultă din adeverința indicată.
În plus, așa cum a reținut și instanța de fond, din adeverința emisă de Ministerul Educației și Învățământului - Direcția Economică rezultă că reclamantul a transferat în țară sume cu titlu de cote prevăzute de art. 3 din Decretul nr. 233/1974 și nu mai datora astfel de sume cu acest titlu conform adeverinței nr. 430/24.08.1978 eliberată de Ambasada României din -.
Față de aceste date, în mod corect a interpretat și aplicat prima instanță prevederile Decretului nr. 233/1974 și în mod corect a reținut că perioada respectivă trebuie avută în vedere la calcularea pensiei, fiind respectată condiția realizării contribuției pentru asigurări sociale a cărei existență rezultă din înscrisurile analizate prin prisma prevederilor legale incidente și aplicabile în acea perioadă. Din interpretarea acestor acte normative rezultă că practic nu era posibil ca respectiva contribuție să nu se realizeze ci din contră.
În ceea ce privește acordarea cheltuielilor de judecată, se reține că reclamantul, cu ocazia soluționării fondului cauzei, nu a solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, iar în recurs, acesta nu poate solicita decât acordarea cheltuielilor de judecată provocate de declararea recursului. Intimatul nu poate solicita direct în recurs acordarea cheltuielilor de judecată provocate de declanșarea litigiului și soluționarea lui. Acesta are posibilitatea să solicite plata acestor cheltuieli printr-o acțiune separată. În consecință, cheltuielile de judecată vor fi acordate în limita în care ele au fost efectuate în recurs, respectiv 500 lei conform chitanței seria - nr.00079/724/05.05.2009 - cabinet avocat C.
Ca urmare, în conformitate cu art. 312 Cod.pr.civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil formulat de recurenta - pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr.16/14.01.2009, pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în D, str. - -,.22,.B,.33, județul H,
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimat.
Obligă recurenta către intimat la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.05.2009.
Președinte, Judecători,
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud.fond:;
redactat jud. - 19.06.2009
2 ex./30.06.2009
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Răzvan Anghel, Mariana Bădulescu
