Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 158/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 158/AS
Ședința publică din data de 2 iunie 2009
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Mariana Bădulescu
JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - -
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 2,. 30, județul C, împotriva sentinței civile nr. 124 din 6 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul C, având ca obiect asigurări sociale - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii C prin d-na consilier juridic, în baza delegației nr. 4362 din 29.05.2009, depusă la dosar, lipsind recurentul reclamant.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la data de 27 mai 2009, prin serviciul registratură, recurentul reclamant a depus concluzii scrise, după care:
Întrebată fiind, reprezentanta intimatei pârâte învederează că nu are acte de depus sau cereri noi de formulat, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, luând act că nu sunt înscrisuri noi de depus sau cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică având în vedere că invaliditatea recurentului nu a survenit în timpul măsurilor opresive câtă vreme decizia de acordare a gradului II de invaliditate menționează că motivul pierderii capacității de muncă este boala obișnuită.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Reclamantul a declarat recurs la data de 9 aprilie 2009 împotriva sentinței civile nr. 124 din 6 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța, pe care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În fapt;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamantul a contestat decizia nr. - din 24 noiembrie 2008 Casei Județene de Pensii C, apreciind că pârâta nu a respectat prevederile alin. 1 lit. e, alin. 3 - 6 din art. 1 al Decretului-Lege nr. 118/1990 republicat, întrucât a stabilit doar indemnizația aferentă pentru 10 ani, 3 luni și 10 zile, dar nu a procedat și la recalcularea pensiei pentru un stagiu de 15 ani și 5 luni.
S-a susținut că această perioadă menționată se constituie ca vechime neîntreruptă în muncă în aceeași unitate.
Reclamantul a menționat că urmare sentinței civile nr. 1010 din 29 mai 2008 Tribunalului Constanța - irevocabilă, Direcția de Muncă și Protecție Socială Cae mis decizia nr. 993 din 15 august 2008, iar în aceste condiții a depus cererea nr. 25469 din 20 august 2008 la Casa Județeană de Pensii C, pentru acordarea drepturilor cuvenite conform Decretului-Lege nr. 118/1990.
S-a arătat că instituția pârâtă nu i-a recunoscut o vechime în muncă de 15 ani și 5 luni, deși prevederile actului normativ se aplică tuturor persoanelor supuse privațiunilor, indiferent de criteriul vârstei.
Prin precizările depuse la termenul din 6 februarie 2009 și, ulterior, la 6 martie 2009, reclamantul a arătat că îi sunt aplicabile prevederile alin. 4 și 5 din art. 1 al Decretului-Lege, asiguratul suferind încă din copilărie de afecțiuni cardiologice, cu pierderea parțială și, ulterior, totală a capacității de muncă urmare intervenirii invalidității gr. II.
S-a menționat că în cauză sunt îndeplinite toate cerințele impuse de prevederile acestui act normativ, pârâta urmând a fi obligată pe temeiul art. 1 alin. 1 lit. e, alin. 3 - 6 și art. 2 alin. 1 să recalculeze pensia pentru un punctaj aferent unui stagiu de 15 ani și 5 luni, perioadă ce se constituie vechime neîntreruptă în muncă.
Prin întâmpinare, pârâta Casa Județeană de Pensii a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată.
Instituția a consemnat că reclamantului i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990 prin decizia nr. 993 din 15 august 2008 emisă de C, însă în m0od corect Casa Județeană de Pensii C i-a emis decizie doar pentru acordarea indemnizației, prin raportare la data nașterii asiguratului.
Au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 4 din Decretul-Lege menționat.
Prin sentința civilă nr. 124 din 6 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin decizia nr. 993 din 15 august 2008 Direcției de Muncă și Protecție Socială Caf ost recunoscută reclamantului calitatea de beneficiar al prevederilor actului normativ invocat.
S-a stabilit, conform art. 3 alin. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat, dreptul la plata unei indemnizații lunare de 100 lei pentru fiecare an de strămutare, indexate conform legii și care se poate cumula cu orice pensie, sumele urmând a fi acordate începând cu data de 1 noiembrie 2007.
Actul administrativ s-a fundamentat pe sentința civilă nr. 1010 din 29 mai 2008 Tribunalului Constanța - Secția comercială, contencios-administrativ și fiscal - irevocabilă, care a apreciat, prin similitudine cu situația surorii reclamantului, că acestuia îi sunt aplicabile prevederile art. 1 din Decretul-Lege nr. 118/1990, referitor la reparațiile și privațiunile la care au fost supuse unele persoane și care se cuvin tuturor acestora, indiferent de criteriul vârstei.
Instanța a avut în vedere, în cauză, că reclamantul s-a născut în perioada de restricții domiciliare ale părinților săi, astfel că măsurile politice abuzive aplicate acestora au fost de natură să producă urmări negative, materiale și morale și copiilor minori; ori, a-i exclude pe aceștia din urmă de la beneficiul legii echivalează cu o discriminare.
Ulterior emiterii deciziei nr. 993/2008, reclamantul a depus, la 19.08.2008, la Casa Județeană de Pensii C, cererea de acordare a drepturilor prevăzute prin actul normativ - fila 10.
Decizia nr. - din 24 noiembrie 2008 Casei Județene de Pensii Cas tabilit o indemnizație de 1.028 lei fără însă a modifica datele referitoare la stagiul de cotizare.
Reclamantul a arătat că pretinde aceleași drepturi conferite surorii sale potrivit sentinței civile nr. 55CA din 20 februarie 2008 Tribunalului Neamț, irevocabilă, conform deciziei civile nr. 529 din 4 septembrie 2008 Curții de Apel Bacău și căreia i s-a recunoscut - prin decizia nr. 1031 din 4 noiembrie 2008 N - o vechime în muncă de 15 ani, 1 lună și 19 zile, pe lângă o indemnizație lunară de 2000 lei - fila 13.
Susținerile reclamantului nu sunt, însă, întemeiate.
Noțiunea de "vechime în muncă" (preluată de Decretul-Lege nr. 118/1990 din prevederile în vigoare ale art. 9 al Legii nr. 3/1977) definește timpul cât o persoană a fost încadrată în baza unui contract de muncă. Ea este asimilată, în acord cu prevederile Legii nr. 19/2000, cu stagiul de cotizare, fiind deopotrivă raportată atât în reglementarea anterioară, cât și în cea actuală și la situația în care asiguratul și-a pierdut în parte sau total capacitatea de muncă.
Reclamantul a susținut că aceste dispozițiile art. 1 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat îi recunosc perioada cât a fost strămutat alături de părinții săi ca vechime în muncă, atât pe considerentul privațiunilor impuse, cât și al suferinței avute din copilărie, cu grad de invaliditate.
Aceste afirmații nu țin, însă, seama de faptul că:
1. reclamantului nu i se poate recunoaște vechime în muncă pentru o perioadă în care acesta avea o vârstă fragedă (fiind născut la 10 martie 1944, iar perioada de strămutare fiind stabilită conform deciziei nr. 993/2008, ca fiind între
1 aprilie 1945 - 11 iulie 1955), neputându-se pune în discuție existența unei situații de posibilă angajare în muncă; și
2. invaliditatea nu a survenit în timpul măsurilor opresive "sau din cauza ori în legătură cu această persecuție" câtă vreme decizia de acordare a gradului II de invaliditate menționează că motivul pierderii capacității de muncă este "boală obișnuită BO", iar la data constatării acesteia, asiguratul avea deja o vechime totală în muncă de 9 ani.
Simpla mențiune inserată în certificatul de încadrare în grad de handicap - legată de ivirea handicapului - ca fiind "din copilărie" nu este de natură să legitimeze aplicarea art. 1 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, handicapul neconstituind baza încadrării în grad de invaliditate.
Ori, textul alin. 5 este explicit, referindu-se la timpul cât o persoană nu s-a putut încadra datorită,unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă", ceea ce exclude situațiile în care beneficiarul a lucrat și a înregistrat vechime în muncă, invaliditatea fiind constatată ulterior, pe cauze ce exced ipotezei textului enunțat.
În speță, până la deschiderea dreptului la pensie de invaliditate gradrul II, reclamantul avea un stagiu realizat de 9 ani, din care 7 în agricultură, deci este exclus ca gradul de invaliditate I sau II să fi intervenit în perioada de copilărie, cum susține acesta.
De altfel, în cazul surorii sale, nu instanțele de judecată - ci Bas tabilit ca vechime în muncă perioada corespunzătoare strămutării.
Critica sentinței prin motivele de recurs a vizat, în esență, următoarele:
Instanța de fond a interpretat total eronat, prin eludarea gramaticală literată, etimologică, juridică, în litera și spiritul ei, a termenului numit generic "invaliditate", a textului art. 1 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat, prin ignorarea prevederilor imperative statuate de textul art. 8 alin. 1 privind mijloacele de probă, în dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1.
Astfel, termenul invaliditate gradul II nu face nicio distincție privind motivul pierderii capacității de muncă, așadar respingerea contestației pe motiv de "boală obișnuită " nu are niciun temei legal.
A susținut că, în ceea ce privește persoana sa, îi sunt incidente dispozițiile cuprinse în art. 1 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990, teza a II-
Așadar, nici respingerea contestației pe motiv că până la deschiderea dreptului la pensie de invaliditate gradul II avea un stagiu realizat de 9 ani nu are temei legal.
Potrivit art. 8 alin. 1 dovedirea situațiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, cu orice mijloc de probă.
Recursul nu este fondat.
Curtea, analizând sentința atacată din perspectiva criticilor formulate prin motivele de recurs, îl va respinge pentru următoarele considerente:
de lege incidente în cauză:
Articolul 1 alin. 5 din Decretul-Lege nr. 118/1990 invocat de către recurent în susținerea recursului dispune: "Se consideră vechime în muncă
perioada în care o persoană aflată într-una din situațiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidități de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situație sau, ulterior, dacă dovedește că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuția la care a fost supusă".
Prin sentința civilă nr. 1010 din 29 mai 2008 Tribunalului Constanța se stabilește că în perioada 1 aprilie 1945 - 11 iulie 1955 recurentul a fost strămutat, încadrându-se în prevederile art. 1 alin. 1 lit. a din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat.
La data strămutării recurentul avea vârsta de 6 luni, iar la terminarea perioadei de strămutare avea vârsta de 11 ani.
Drept urmare, corect Tribunalul Constanța nu i-a recunoscut vechimea în muncă perioada în care a fost strămutat întrucât, în raport de vârsta fragedă pe care o avea, nici nu se putea pune în discuție angajarea acestuia.
Recursul este nefondat și sub aspectul neluării în considerare a mențiunii inserate în certificatul de încadrare în grad de handicap referitor la data ivirii handicapului câtă vreme până la momentul deschiderii dreptului la pensia de invaliditate gradul II recurentul avea un stagiu realizat de 9 ani, din care 7 ani în agricultură, deci este exclus ca gradul de invaliditate I sau II să fi intervenit în perioada de copilărie pentru a fi incidente dispozițiile art. 1 alin. 5 teza I din Decretul-Lege nr. 118/1990, republicat.
Pe cale de consecință, Curtea, găsind toate criticile neîntemeiate, va respinge recursul ca nefondat, însușindu-și totodată motivarea instanței de fond pe care o apreciază legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul civil formulat de reclamantul, domiciliat în C,-, -. B, etaj 2,. 30, județul C, împotriva sentinței civile nr. 124 din 6 martie 2009 pronunțate de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtăCASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, cu sediul în C,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond -,
Red. dec. jud. -/11.06.2009
gref. -/2 ex./12.06.2009
Președinte:Mariana BădulescuJudecători:Mariana Bădulescu, Jelena Zalman Maria Apostol
