Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Pitesti

Operator date 3918

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 17/R-CA

Ședința publică din 12 Ianuarie 2010

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: Laura Ioniță JUDECĂTOR 2: Nicoleta Simona Păștin

JUDECĂTOR 3: Paulina

Judecător -

Grefier

S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de intimata CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B împotriva sentinței civile nr.832/AS din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimatele-contestatoare și, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009 emisă de Baroul București - Cabinet individual, lipsind recurenta-intimată și intimatele-reclamante și.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prin serviciul registratură al instanței, s-au depus la dosar întâmpinări formulate de intimatele-reclamante.

Avocat pentru intimatele-contestatoare și, arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.

Avocat pentru intimatele-contestatoare și având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțate de Tribunalul Argeș, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.

Precizează că hotărârea 331/CM/2008 a fost executată prin Înalta Curte de Casație și Justiție care a emis adeverințele, iar casele de pensii au aplicat parțial aceste adeverințe.

Susține că motivele invocate de recurenta-pârâtă în recurs sunt neîntemeiate, angajatorul Înalta Curte de Casație și Justiție era unitatea competentă să recunoască drepturile acordate. Casele teritoriale de pensii aveau obligația să respecte dispozițiile hotărârii judecătorești prin care era stabilită perioada pentru care se acordă sporurile salariale și adresele emise de către angajator, acestea neavând posibilitatea să le cenzureze.

Solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în recurs.

CURTEA

Constată că rin p. cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 10.11.2008 contestatoarele, și, au formulat contestație împotriva deciziilor de pensie nr.-/25.09.2008 a Casei de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 1, nr.-/23.10.2008 și nr.-/23.10.2008 ale Casei de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 2 și nr.-/25.09.2008 a Casei de Pensii a Municipiului B - Casa Locală de Pensii Sector 6.

În motivarea contestației s-a arătat că deciziile mai sus menționate sunt nelegale întrucât nu a fost adusă la îndeplinire sentința civilă nr.331/CM/23.05.2008 a Tribunalului Argeș, sentință prin care contestatoarelor le-a fost admisă o acțiune de obligare a Înaltei C de Casație și Justiție la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de 30% din indemnizația de încadrare lunară, pentru perioada 11.04.2002 - 26.04.2004, și majorarea de 40% a indemnizației de încadrare brută lunară, pe perioada 27.04.2004 - 1.04.2006.

Prin aceeași sentință pârâta Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligată să plătească reclamanților sporul de vechime în muncă începând cu data de 27.10.2003, sume ce urmau a fi actualizate în continuare cu indicele de inflație la data plății efective.

În vederea executării acestei hotărâri judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție cu adresa nr.78/3.03.2008 a trimis Casei Naționale de Pensii și alte drepturi de Asigurări Sociale, tabele cu magistrații pensionari aflați în plată în evidența acesteia. Urmare acestei comunicări casele locale de pensii au emis deciziile contestate, însă executarea sentinței a fost una formală, întrucât în deciziile contestate s-a menționat că "plata se va face cu respectarea termenului de prescripție".

Cu toate că în hotărârea instanței s-a prevăzut plata drepturilor respective începând cu 11.04.2002, plata acestor drepturi a fost limitată la perioada care se încadrează în termenul de prescripție. În acest fel, casele locale de pensii au cenzurat o hotărâre judecătorească.

În raport de această situație, s-a solicitat admiterea contestației și obligarea caselor de pensii care au emis deciziile contestate să procedeze la plata drepturilor bănești în conformitate cu sentința civilă nr.331/CM/23.05.2007 a Tribunalului Argeș, cu aplicarea indicelui de inflație la data plății efective.

În urma admiterii cererii de strămutare formulată de către contestatoare, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus strămutarea cauzei la Tribunalul Argeș, cu păstrarea actelor de procedură. Pe rolul acestei instanțe cauza a fost înregistrată la data de 16.01.2009.

Prin sentința nr.832/AS/4 mai 2009, Tribunalul Argeș, Secția civilă a admis contestația formulata de contestatoare și a anulat deciziile nr.-/25.09.2008 a Casei de Pensii a Municipiului B-Casa Locală de Pensii Sector 1, nr.-/23.10.2008 și nr.-/23.10.2008, ale Casei de Pensii a Municipiului B-Casa Locală de Pensii Sector 2 și nr.-/25.09.2008 a Casei de Pensii a Municipiului B-Casa Locală de Pensii Sector 6.

A obligat intimata să emită contestatoarelor noi decizii de pensie, în care drepturile de pensie ale acestora să fie calculate ținând seama de sentința civilă nr.331/CM/2007 a Tribunalului Argeș, respectiv să acorde acestora drepturile de pensie și pentru perioadele 11.04.2002-26.04.2004 și 27.04.2004-1.04.2006.

A obligat intimata să plătească fiecărei contestatoare câte 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Art.3 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, termenul prescripției este de 3 ani, iar potrivit art.7 alin.1 din același act normativ, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. De asemenea, potrivit art.1886 Cod procedură civilă, nicio prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.

Dreptul contestatoarelor la actualizarea cuantumurilor privind pensiile de serviciu s-a născut in momentul pronunțării sentinței civile nr.331/CM/2007 a Tribunalului Argeș. Până în acest moment, în patrimoniul contestatoarelor nu există un drept corelativ căruia, din punct de vedere virtual, să poate ființa și o acțiune in sensul art.7 alin.1 din Decretul nr.167/1958 sau al art.1886 din Codul civil.

Mai mult, aprecierea asupra faptului conform căruia plata drepturilor bănești cuvenite contestatoarelor urmează să se facă în funcție de respectarea termenului de prescripție, adaugă la hotărârea judecătorească, instanța nepronunțându-se în acest fel. Or, tot ca principiu de bază, de data aceasta al normelor dreptului procesual, hotărârea unei instanțe de judecată poate fi modificată, completată sau înlăturată doar de către instanța ierarhic superioară sau de către o instanță de același grad în urma promovării unor căi de atac extraordinare. În cauza de față, sentința civilă pronunțată de Tribunalul Argeșa rămas irevocabilă.

În aplicarea dispozițiilor art.18 din nr.HG1275/2005 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.304/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, este atributul Înaltei Curți de Casație și Justiție de a întocmi și înainta Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de Asigurări Sociale adeverințe întocmite conform anexelor la aceste norme, și pe care casele teritoriale de pensii au obligația de a le pune în plată. În temeiul dispozițiilor art.22 din aceeași hotărâre de guvern, instituțiile care eliberează astfel de adeverințe răspund pentru datele consemnate în cuprinsul lor. Sub acest aspect, este în afara prevederilor legale ca instituțiile, casele teritoriale de pensii, chemate să pună în aplicare adeverințele eliberate în sensul art.18 din nr.HG1275/2005, să cenzureze aceste înscrisuri atâta vreme cât ele nu au suferit modificări aduse de chiar emitentul lor.

Împotriva sentinței a formulat recurs în termen legal intimata Casa de Pensii a Municipiului B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:

- Soluția instanței de fond este în neconcordanță cu hotărârile judecătorești în baza cărora au fost emise tabelele cu magistrații ale căror drepturi de pensie urmau să fie actualizate.

Adeverințele- tip emise de instituțiile prevăzute de lege în baza sentințelor pronunțate în contradictoriu cu acestea au fost transmise caselor de pensii la o dată ulterioară.

Ca urmare, Casa de Pensii a Municipiului B nu are vreo culpă pentru neîndeplinirea obligațiilor de către instituția abilitată privind emiterea adeverințelor- tip prevăzute de Legea nr.303/2004;

- Un alt motiv de recurs este acela potrivit căruia hotărârea pronunțată de tribunal nu cuprinde motivele de drept pe care se sprijină.

- În fine, se susține că soluția criticată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Argumentând aceste motive de recurs, partea arată că adeverințele -tip eliberate în conformitate cu dispozițiile art.22, raportat la art.23 din nr.HG263/2005 transmise la data de 11.03.2009, specifică data de 1.10.2004 pentru actualizarea pensiilor de serviciu.

Instanța de fond a încălcat prevederile art.22 din nr.HG263/2005 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților și a obligat la plata cheltuielilor de judecată către contestatoare fără ca intimata să fie în culpă.

În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.7, 9 și art.3041Cod procedură civilă.

Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, Curtea constată că recursul nu este fondat.

A rezultat din înscrisurile aflate la dosar, așa cum a reținut și tribunalul, că angajatorul contestatoarelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost obligat prin hotărâri judecătorești irevocabile să le plătească anumite sporuri salariale cuvenite, începând cu data de 11.04.2002, respectiv 27.10.2003 și să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă.

Intimatele-contestatoare, și au fost înscrise la pensie de serviciu începând cu anul 2000, 1999, respectiv 2002 din funcția de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ulterior înscrierii la pensie, aceste contestatoare au fost reîncadrate în activitate la aceeași instituție pe funcția de magistrat-asistent.

În lipsa unui act doveditor privitor la un drept salarial a cărui plată era refuzată de către angajator, intimatele-contestatoare nu puteau solicita actualizarea pensiei de serviciu, dată fiind procedura de actualizare care presupune emiterea chiar de către instituția care contestă dreptul salarial către a unei adeverințe din care să rezulte majorarea veniturilor unui magistrat în activitate cu respectivul spor.

A se vedea în acest sens, prevederile art.22 din nr.HG263/2005, pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la stabilirea pensiilor de serviciu din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților, aplicabile la data sesizării pentru actualizarea pensiilor de serviciu ale intimatelor-contestatoare, potrivit cărora Înalta Curte de Casație și Justiție, în cauza de față angajatorul, va informa în scris Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale ori de câte ori va avea loc o majorare a indemnizațiilor de încadrare brute lunare ale personalului aflat în activitate.

Înalte C de Casație și Justiție va transmite către adeverințele nominale cu datele necesare actualizării pensiilor de serviciu, aceasta din urmă comunicându-le caselor teritoriale de pensii în vederea punerii în aplicare.

Actualizarea pensiei de serviciu se face în raport cu nivelul indemnizației de încadrare brute lunare a magistraților aflați în activitate și al cuantumului sporurilor avute la stabilirea inițială a pensiei de serviciu.

Având în vedere această procedură reglementată de lege în care este implicată chiar instituția care a contestat mărirea veniturilor unui magistrat în activitate și împotriva căreia s-au pronunțat hotărâri irevocabil de obligare la plata respectivelor măriri de drepturi salariale, în mod corect tribunalul a considerat că de la data existenței hotărârii irevocabile pronunțate în acțiunea de realizare a dreptului salarial se naște dreptul la acțiune pentru actualizarea pensiei de serviciu.

În aceste condiții, nu au relevanță inopozabilitatea hotărârilor judecătorești pronunțate în contradictoriu cu angajatorul sau înaintarea adeverințelor tip cu datele necesare actualizării pensiei de serviciu la o dată târzie.

Dreptul pensionarului la actualizarea pensiei de serviciu nu poate fi afectat de nerespectarea procedurii de actualizare de către angajator, acesta din urmă întocmind adeverințele- tip cu înlăturarea unei părți din perioada pentru care au fost stabilite prin hotărâre judecătorească măririle de venituri salariale și transmițându-le către cu întârziere.

Dispozițiile art.103 alin.5 și 6, coroborate cu art.42 din Legea nr.92/1991 privind organizarea judecătorească, respectiv dispozițiile art.83 alin.(2) și (3) din Legea nr.303/2004 privind statutul magistraților prevăd dreptul magistraților pensionari la actualizarea pensiei de serviciu independent de nerespectarea procedurii de aplicare a acestora.

Pe de altă parte, adeverințele- tip prevăzute de art.22 din Normele de aplicare a Legii nr.303/2004 au fost însoțite de hotărârile judecătorești în baza cărora au fost întocmite, astfel că perioada pentru care au fost stabilite creșterile salariale a fost comunicată casei de pensii.

Neefectuarea demersurilor pentru lămurirea perioadei pentru care operează actualizarea demonstrează culpa instituțiilor având atribuții în această procedură astfel că nu poate fi reținut nici motivul de nelegalitate constând în greșita obligare la plată a cheltuielilor de judecată.

Întrucât nu se regăsesc cu privire la hotărârea atacată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art.304 pct.7, 9 și art.3041Cod procedură civilă, în baza art.312 Cod procedură civilă, recursul va fi respins ca nefondat.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată suportate conform chitanței de la dosar de către intimata-contestatoare, va fi admisă cererea de plată a acestora formulată de parte.

Va fi însă respinsă cererea de plată a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-contestatoare, întrucât motivele de recurs nu au fost formulate în legătură cu soluția pronunțată în privința acestei părți, astfel încât să poată fi impusă recurentei suportarea acestor cheltuieli, conform art.274 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta - intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI, cu sediul în Calea nr.6, sector 3, împotriva sentinței civile nr.832/AS/4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimate fiind contestatoarele, toate cu domiciliul ales în B,-,.29, sector 3.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 600 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 ianuarie 2010, la Curtea de Apel Pitești, Secția civilă, conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Red./22.01.2010

GM/7 ex.

Jud.fond:

Președinte:Laura Ioniță
Judecători:Laura Ioniță, Nicoleta Simona Păștin, Paulina

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Pitesti