Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1720/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(7479/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1720/
Ședința publică din data de 19 martie 2009 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta intimată CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI B, împotriva sentinței civile nr.5139 din 24 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 27439/3/AS/2006, în contradictoriu cu intimatul contestator, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator losif, personal, lipsind recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurenta intimată Casa de Pensii a Municipiului B, a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul contestator losif, personal,solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, contestatorul a chemat în judecată pe intimata Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând anularea deciziei nr.-/22.06.2006 precum și emiterea unei noi decizii de stabilire a drepturilor de pensie ce i se cuvin pentru munca depusă și limită de vârstă, cu plata diferențelor rezultate de la data nașterii drepturilor la zi, reactualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr.5139/24.06.2008, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a dmis contestația formulata de contestatorul, împotriva intimatei Casa de Pensii a Municipiului B; a anulat decizia nr.-/22.06.2006 emisă de Casa Locala de Pensii sector 3; a obligat
intimata să emită o nouă decizie, prin care să stabilească drepturile de pensie cuvenite contestatorului, retroactiv, începând cu data de 01.01.2006, pe baza unui număr total de 46,17543 puncte realizate, a unui punctaj mediu anual de 1,84702 puncte și a unui stagiu complet de cotizare de 25 ani; a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 4.213 lei, reprezentând diferența dintre pensia cuvenită potrivit sentinței pronunțate și cea efectiv încasată pe perioada 01.01.2006-29.02.2008, actualizată cu indicele de inflație la data plații efective; a obligat intimata la plata către contestator a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită aferentă punctajului mediu anual de 1,84702 puncte și cea efectiv încasată pe perioada 01.03.2008 la zi, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective; a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 301,7 lei, reprezentând onorariul expertului, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin decizia nr. -/22.06.2006 emisă de Casa Locală de Pensii Sector 3, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 19/2000, au fost stabilite, începând cu data de începând cu data de 1.01.2006, drepturile de pensie pentru limită de vârstă cuvenite contestatorului, determinându-se un punctaj mediu anual de 1,43538 puncte.
Pentru clarificarea aspectelor prezentate de contestator în cererea de chemare în judecată, la termenul din 16.01.2007 și la termenul din 24.04.2007, tribunalul a dispus administrarea în cauză a probei cu expertiza contabilă pentru verificarea corectitudinii modului de calcul al punctajului lunar, anual și a punctajului mediu anual în raport de actele din dosarul de pensie și stabilirea diferențelor de pensie.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de către expert, a rezultat că drepturile de pensie cuvenite contestatorului la 1.01.2006 se prezintă în felul următor: total puncte realizate conform calculului expertizei - 45,61171, iar conform deciziei contestate 44,13807; stagiu complet de cotizare conform deciziei contestate - 30 de ani și 9 luni, iar conform expertizei - 25 de ani și 9 luni; punctaj mediu anual -1,43538 conform deciziei, iar potrivit expertizei 1,77139 puncte. Prin raportul de expertiză s-au stabilit diferențe de pensie actualizate cuvenite contestatorului de 3.033 lei pentru perioada ( 1.01.2006-31.05.2007).
Expertul a reținut în cuprinsul raportului de expertiză că la stabilirea drepturilor de pensie intimata nu a luat în considerare venituri constând în spor de condiții grele, spor condiții tehnice, spor condiții nocive, spor șef echipă, spor fidelitate, deși pentru ele s-a reținut și virat cota de contribuție de asigurări sociale.
La data de 28.09.2007, expertul a depus la dosar o completare a raportului de expertiză în ceea ce privește tabelul de stabilire a diferențelor de pensie.
Prin această completare expertul a arătat că diferența între pensia cuvenită și cea efectiv încasată în perioada 1.01.2006-31.08.2007 este de 2.403 lei, iar în urma actualizării cu indicele de inflație diferența de plată este de 2.485,77 lei.
Împotriva raportului de expertiză completat a formulat obiecțiuni doar intimata, arătând că s-a luat în calcul ca stagiu de cotizare realizat conform prevederilor Legii nr. 19/2000, un stagiu de 25 ani și 9 luni, ceea ce nu este conform realității, deoarece contestatorul a realizat un stagiu de 29 ani și 19 zile în grupa I de muncă, 3 ani, 2 luni și o zi în condiții deosebite și 1 an, 9 luni și 9 zile în condiții normale, la care se adaugă stagiul aferent grupei I de 12 ani și 6 luni, deci un stagiu total de 43 ani 9 luni și 24 zile.
Conform prevederilor Legii nr.19/2000 stagiul complet de cotizare utilizat la stabilirea punctajului mediu anual este de 30 ani și 9 luni.
În anul 1974, contestatorul a fost angajat zilier pentru 85 de zile, însă expertul contabil a luat în calcul tot anul 1974, fără a ține cont de înscrisurile din carnetul de muncă.
Mai mult, în perioada 20.10.1974-15.02.1976, contestatorul a satisfăcut stagiul militar, iar expertul a luat în calcul această perioadă ca angajat cu un salariu de 1140 lei pentru perioada 01.11.1974 -01.07.1975, și un salariu de 1200 lei pentru perioada 01.07.1975-01.02.1976.
În perioada 01.02.1977 - 01.06.1989 expertul a luat în calcul un spor din carnetul de muncă, dar care nu este denumit, este menționat doar 10%, 7%, 6,92%.
Pentru perioada 1.04.2001-1.09.2005 expertul contabil nu a ținut cont de adeverința privind datele necesare determinării stagiului de cotizare și punctajului mediu.
Prin încheierea de la termenul din 30.10.2007, tribunalul a încuviințat obiecțiunile intimatei.
La data de 6.12.2007 s-a depus la dosarul cauzei răspunsul la obiecțiuni, în care se arată următoarele: "Stagiul de cotizare de 25 ani și 9 luni a fost stabilit în mod corect în concordanță cu prevederile art. 43 și anexa nr. 4 din Legea nr.19/2000, întrucât contestatorul a realizat un stagiu de 29 ani și 19 zile în condiții speciale de muncă, respectiv grupa I-a de muncă.
Conform buletinului de calcul din anexa nr. 1 a raportului de expertiza, reiese foarte clar că pentru anul 1974 au fost luate în calcul, așa cum era corect doar 85 de zile: 31 zile ianuarie: 28 zile februarie și 26 zile martie. Afirmația că a fost luat în calcul tot anul 1974, este neconformă cu realitatea.
Perioada 20.10.1974 - 15.02.1976, în care contestatorul a realizat stagiul militar, de asemenea a fost calculată corect cu respectarea prevederilor art.38 și anexa nr. 7 din Legea nr. 19 2000. iar salariile invocate de intimata de 1140, respectiv de 1200 lei nu sunt salarii de angajat,sunt salariile minime pe țară din anexa nr.7.
Sporurile de 10%,7% și 6,92% sunt sporurile pentru condiții grele menționate în adeverința nr. 926 09.12.2005 emisă de .
Pentru perioada 01.04.2001-01.09.2005, intimata face trimitere la o adeverință privind datele necesare determinării stagiului de cotizare, fără nici un fel de altă precizare cu privire la emitent, data emiterii și numărul de înregistrare."
Prin încheierea de la termenul din data de 11.12.2007, tribunalul a solicitat expertului să lămurească în temeiul cărui articol din Legea nr. 19/2000 a stabilit stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni, de ce a revenit prin completarea la raportul de expertiză asupra stagiului de 25 de ani și 9 luni, reținut prin raportul inițial, apoi prin răspunsul la obiecțiuni a revenit supra stagiului de 30 de ani și 9 luni și a considerat corect stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni stabilit inițial. S-a mai solicitat refacerea raportului de expertiză cu luarea în considerare și a adeverinței nr.2067 emisă de intimată și efectuarea a două variante, una cu stagiul complet de cotizare de 30 de ani și 9 luni, iar alta cu stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni.
Ulterior, la termenul din 5.02.2008, tribunalul a revenit cu adresă către expert cu o copie a adeverinței de stagiu nr.2067, cu mențiunea de a reface punctajul pe perioada la care se referă această adeverință, iar apoi să determina punctajul mediu anual prin împărțirea punctajului total realizat la un stagiu complet de cotizare de 30 de ani și 9 luni, apoi la un stagiu complet de cotizare de 25 de ani și 9 luni și în final la un stagiu complet de 25 de ani.
La termenul din 18.03.2008, s-a depus răspunsul la solicitările instanței, în concluzii se arată că expertul a luat în calcul adeverința nr.2067 pentru cele două variante (stagiu de cotizare de 30 de ani si 9 luni și stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni), prin răspunsul la obiecțiuni depus pentru termenul din 05.02.2007 (care însă nu a ajuns la dosarul cauzei decât la data de 19.03.2008 ).
Totodată, expertul a calculat și a treia variantă dispusă de instanță, respectiv pentru stagiul de cotizare de 25 de ani.
Cu privire la temeiul legal în baza căruia s-a stabilit stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni, expertul a arătat că este art. 1671alin. 1 și 2, respectiv tabelul 4 și art.42 alin.1 și 2 din Legea 19/2000.
Expertul a mai arătat că atât în cuprinsul raportului de expertiză, completării la expertiză, răspunsul la obiecțiuni, s-a menținut stagiul de cotizare de 25 de ani și 9 luni. Singura mențiune referitoare la stagiul de cotizare de 30 de ani și 9 luni a fost înscrisă în "completarea la raportul de expertiză" atunci când expertul a descris elementele cuprinse în decizia de pensionare nr. -/22.06.2006.
Din răspunsul depus la termenul din 18.03.2008 a rezultat că pentru întreaga perioadă de cotizare, contestatorul a realizat un număr total de 46,17543 puncte, iar la stabilirea punctajului total, expertiza a luat în considerare și adeverința de stagiu nr.2067 emisă de intimată.
Întrucât la stabilirea punctajului total de 46,17543 puncte au fost valorificate toate veniturile de care se ține seama la calculul pensiilor conform Legii nr. 19/2000, neexistând obiecțiuni de formulat nici de părți, nici din oficiu, tribunalul a omologat raportul de expertiză sub acest aspect, apreciindu-l temeinic fundamentat.
În ceea ce privește stagiul complet de cotizare, tribunalul a considerat că nu poate fi vorba nici de stagiul de 30 de ani și 9 luni utilizat de intimată, nici de cel de 25 de ani și 9 luni propus de expert.
Tribunalul a reținut că potrivit art.1 și 2 din Legea nr.226/2006, începând cu data de 1 aprilie 2001, sunt încadrate în condiții speciale, locurile de muncă în care se desfășoară activitățile prevăzute în anexa nr. 1.
de timp în care asigurații își desfășoară activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, numai în locurile de muncă prevăzute la art.1 sunt stagii de cotizare în condiții speciale.
Sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cu modificările și completările ulterioare, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care, potrivit prezentei legi, sunt încadrate în condiții speciale.
Din decizia de pensie contestată și din adeverința nr.926/9.12.2005 emisă de SC SA, rezultă că activitatea realizată de contestator în grupa I-a de muncă de 25 ani și 19 zile a fost desfășurată în calitate de turnător formator în cadrul SC SA.
Conform anexei 1 poziția 24 a Legii nr.226/2006 activitatea din turnătoriile de fontă, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hala de turnare face parte din lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale.
Din adeverința nr.115/4.06.2008 emisă de SC SA rezultă că în perioada 12.03.1976-31.01.2001 contestatorul a fost încadrat, în procent de 100%, în meseria de turnător formator. Se mai arată că petentul și-a desfășurat activitatea în cadrul Secției turnătoriei de fontă, neferoase, unde s-au făcut și lucrări turnare piese din fontă, materiale neferoase și lucrări de dezbatere, curățare a pieselor în hala de turnare.
Potrivit art.42 alin.1 și 2 din Legea nr. 19/2000, contestatorul nu are dreptul la nici o reducere a vârstei standard, deoarece acesta a realizat un stagiu în condiții deosebite doar 3 ani, 2 luni și o zi.
Tribunalul a reținut că aceste dispoziții nu se referă în nici un fel la reducerea stagiului complet de cotizare, aprecierile expertului fiind lipsite de orice temei legal sub acest aspect și au fost înlăturate.
De asemenea, nu s-a putut ține seama de stagiul complet de 25 de ani, reținut de intimată.
Tribunalul a mai reținut că prin raportul de obiecțiuni validat sub aspectul punctajului total realizat s-au determinat corect diferențele de pensie și în varianta bazată pe un stagiu complet de cotizare de 25 de ani. Potrivit acestei variante, pentru perioada 01.01.2006-29.02.2008, contestatorul are de încasat diferențe de pensie de 4213 lei, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
De asemenea, tribunalul a obligat intimata la plata către contestator a sumelor reprezentând diferența dintre pensia cuvenită aferentă punctajului mediu anual de 1,84702 puncte și cea efectiv încasata pe perioada 01.03.2008 la zi, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație la data plații efective.
Fiind în culpă procesuală, intimata a fost obligată conform art.274 pr.civ. să plătească contestatorului suma de 301,7 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, dovedite cu acte justificative, constând în onorariu de expert tehnic judiciar.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat, întemeiat în drept pe disp. art. 304 pct.4,8,9 și 3041Cod procedură civilă, recurenta-pârâtă Casa de Pensii a Municipiului B, criticând sentința pentru următoarele motive:
Sentința instanței de fond este criticabila sub aspectul tuturor probelor administrate, al aplicării greșite a prevederilor legale precum și al încălcării principiului imparțialității instanței de judecată.
Solicită instanței de recurs să constate:
- contestatorul prin cererea introductivă nu a solicitat utilizarea unui stagiu complet de cotizare de 25 ani;
- contestatorul nu adus critici concrete deciziei nr.-/22.06.2006;
Cu toate acestea, instanța de fond a admis, încuviințat proba cu expertiză, obiective pe care le-a stabilit ea însăși, ca ulterior să constate ca s-ar putea utiliza un stagiu complet de cotizare de 25 ani în favoarea contestatorului.
Instanța de fond a înlăturat de mai multe ori obiecțiunile formulate de către recurentă, aducând chiar prin considerentele sentinței argumente cum ar fi faptul că petentul poate beneficia de Legea nr.226/2006, acolo unde se vorbește clar de 25 ani lucrați în condițiile speciale prevăzute de această lege, care nu corespund cu condițiile deosebite prevăzute de Legea nr.3/1977.
Prin hotărârea pronunțată, în mod nelegal instanța de fond a obligat-o să actualizeze cu indicele de inflație de două ori, sentința producând efecte pentru viitor:"de la 01.03.2008 la zi", nespecificând ce reprezintă sintagma "la zi".
Consideră recurenta că dispozitivul sentinței duce la o îmbogățire fără justă cauză a petentului, concluzionându-se că sector 3 ar fi în culpă procesuală, deși din considerentele sentinței cât și din expertiză nu ar rezulta că s-ar fi omis vreun venit.
Sentința nu are argumente legale pentru a fi pusă în aplicare, ba mai mult ezitările acestei instanțe de a utiliza expertul la calcul un stagiu complet de cotizare când de 30 ani, când de 25 ani, pe principiul "ce este mai avantajos", este de neacceptat.
Pentru toate aceste motive, solicită analizarea tuturor actelor și probelor din dosarul de fond și să se dispună refacerea raportului de expertiză, în care să se stabilească clar obiectivele.
Prin hotărârea pronunțată instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești (art. 304, pct. 4 Cod procedura civilă), sentința civilă fiind dată cu încălcarea legii (art. 304, pct. 9 Cod procedura civilă).
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt și de drept și a făcut o corectă aplicare a legii.
Drepturile de pensie ale contestatorului s-au deschis la data de 1.01.2006, acesta fiind pensionat pentru munca depusă și limită de vârstă, având un stagiu complet de cotizare de 43 ani, 9 luni și 24 zile și un punctaj total de 44,13807 puncte, așa cum s-a reținut prin decizia de pensionare nr.-/22.06.2006.
Din decizia de pensie contestată și din adeverința nr.926/9.12.2005 emisă de SC SA, s-a reținut că activitatea realizată de contestator în grupa I-a de muncă este de 25 ani și 19 zile a fost desfășurată în calitate de turnător formator în cadrul SC SA.
Conform anexei 1 poziția 24 a Legii nr.226/2006 activitatea din turnătoriile de fontă, neferoase sau materiale refolosibile neferoase, cu producție industrială continuă, în care se execută și operațiile de dezbatere sau de curățare a pieselor în hala de turnare face parte din lista cuprinzând locurile de muncă încadrate în condiții speciale.
Din adeverința nr.115/4.06.2008 emisă de SC SA rezultă că în perioada 12.03.1976-31.01.2001 contestatorul a fost încadrat, în procent de 100%, în meseria de turnător formator, desfășurându-și activitatea în cadrul Secției turnătorie de fontă, neferoase, unde s-au făcut și lucrări turnare piese din fontă, materiale neferoase și lucrări de curățare a pieselor în hala de turnare.
În mod corect a reținut Tribunalul că activitatea realizată de contestator în grupa I-a de muncă de 25 ani și 19 zile în calitate de turnător formator este asimilată stagiului de cotizare în condiții speciale, potrivit dispozițiilor art.3 din Legea nr226/2006.
Dispozițiile acestuia act normativ prevăd că în cazul unei persoane care a lucrat cel puțin 25 de ani în locuri de muncă încadrate în condiții speciale, punctajul mediu anual se determină prin împărțirea la 25 a numărului de puncte rezultat din însumarea punctajelor anuale realizate în perioada de cotizare.
Cum activitatea de turnător formator este prevăzută de Legea nr.226/2006 ca activitate desfășurată în condiții speciale, iar potrivit art.2 din aceeași lege sunt asimilate stagiului de cotizare în condiții speciale perioadele de timp anterioare intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, în care asigurații și-au desfășurat activitatea, pe durata programului normal de lucru din luna respectivă, în locurile de muncă încadrate conform legislației anterioare în grupa I de muncă și care sunt încadrate în condiții speciale, corect a fost stabilit stagiul realizat în grupa I de muncă ca fiind de 25 ani și 19 zile ca stagiu asimilat condițiilor speciale.
Soluția contrară ar fi dus la o discriminare vădită a unor persoane aflate în situații identice cu cele care au realizat stagiul de 25 de ani după data de 1.04.2001, fapt care ar contravenii principiului constituțional al egalității tuturor cetățenilor în fața legilor fără privilegii și fără discriminări.
Potrivit dispozițiilor art. 1671alin. 1 și 2 din Legea nr. 19/2000 într-un interval de 10 ani de la data intrării în vigoare a acestei legi, persoanele care au desfășurat activități încadrate în grupa I de muncă, conform legislației anterioare, pot solicita pensie pentru limită de vârstă cu reducerea vârstelor standard de pensionare, conform tabelului nr. 4 și cum intimatul a realizat o vechime de peste 25 de ani în grupa I de muncă, acesta are dreptul la reducerea vârstei standard cu 14 ani.
În privința motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.4 Cod procedură civilă, din examinarea sentinței recurate, rezultă că Tribunalul a soluționat o contestație la decizia de pensionare a intimatului-contestator, competența de soluționare a acestei contestații aparținând Tribunalului conform art.155 alin.1 lit.d și f din Legea nr.19/2000.
În raport de actul juridic dedus judecății - decizia de pensionare nr.-/22.06.2006 și dispoziția legală citată în precedent, nu se poate susține cu temei de către recurentă, că Tribunalul și-a depășit atribuțiile puterii judecătorești, și că ar fi imixtionat atribuțiile altei puteri.
Diferența de pensie este, cum corect a stabilit și Tribunalul, un prejudiciu pe care Casa de Pensii a Municipiului l-a cauzat, astfel că, acest prejudiciu trebuie reparat.
Urmează a se reține, că aceste motive de recurs, nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nu determină modificarea sau casarea sentinței recurate.
Față de cele reținute, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă, și nici motive de ordine publică, prevăzute de art.306 din același cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă CASA DE PENSII A MUNICIPIULUI împotriva sentinței civile nr.5139/24.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
.//.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
23.03.2009
Jud.fond.
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
