Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 1721/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(8499/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.1721/
Ședința publică din data de 19 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Valentina Sandu JUDECĂTOR 2: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 3: Elena Luissa
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul reclamant, împotriva sentinței civile nr.765 F din 11 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Ialomița Secția Civilă în dosarul nr- (1292/2006), a sentinței civile nr.877 F din 23 octombrie 2008 și a încheierii de ședință din 21 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Ialomița Secția Civilă în dosarul nr- (1782/2007), în contradictoriu cu intimata pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII I, având ca obiect - contestație decizie pensionare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că recurentul reclamant a depus la dosar cerere pentru imposibilitate de prezentare, iar intimata pârâtă Casa Județeană de Pensii I, a depus la dosar întâmpinare, prin serviciul registratură al acestei instanțe și a solicitat soluționarea cauzei în lipsă conform art.242 Cod procedură civilă.
După deliberare, Curtea respinge cererea recurentului reclamant, pentru imposibilitatea de prezentare, având în vedere că nu au fost atașate la dosar înscrisuri cu privire la susținerile sale.
Din oficiu, Curtea invocă excepția tardivității declarării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepție.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.765F/11.09.2007,pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată contestația formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii I, având ca obiect contestarea deciziei de pensionare nr.7738/28.02.2005 emisă de pârâtă ca urmare a recalculării pensiei conform Legii nr.19/2000 și OUG nr.4/2005.
Prin sentința civilă nr.877F/23.10.2008 pronunțată în dosarul nr-(din care face parte integrantă și încheierea de amânare a pronunțării din data de 21.10.2008), Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a admis excepția puterii lucrului judecat,a constatat autoritate de lucru judecat în ceea ce privește contestația reclamantului cu privire la decizia nr.7738/28.02.2005 și a respins ca neîntemeiată contestația împotriva acestei decizii de recalculare a pensiei, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Prin cererea formulată la data de 15.08.2005 și înregistrată sub nr.1461/2005 pe rolul Tribunalului Ialomița, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr.7738/28.02.2005 emisă de intimata Casa Județeană de Pensii I și recalcularea drepturilor sale de pensie în temeiul OUG nr.4/2005.
Prin sentința civilă nr.527F/5.09.2005, Tribunalul Ialomițaa respins contestația ca fiind tardivă, motivat de faptul că s-au încălcat dispozițiile art.87 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a declarat recurs, recurs care a fost admis prin decizia civilă nr.2020/R/5.06.2006, dată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-. Curtea a casat hotărârea și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că decizia contestată a fost primită de contestator la 21.03.2005, iar cererea a fost formulată la 30.03.2005 și înregistrată din eroare la Casa de Pensii I.
În rejudecarea contestației, s-a format dosarul nrt-.
La data de 31.08.2006, contestatorul a formulat precizări, solicitând să fie repus în pensia de invaliditate gradul I, stabilită prin decizia nr.7738/15.01.1981, iar în subsidiar să fie anulată decizia nr.7738/28.02.2005.
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză fiind întocmit de expert contabil. La termenul de judecată din 3.04.2007, Tribunalul a încuviințat la cererea contestatorului, efectuarea unei contraexpertize, lucrarea fiind întocmită de și.
Prin sentința civilă nr.765F/11.09.2007, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă a respins ca nefondată contestația formulată de, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii I.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Ialomița a reținut din coroborarea întregului material probator (raportul de expertiză și cel de contraexpertiză) și având în vedere dispozițiile legale incidente în cauză, că decizia nr.7738/28.02.2005 emisă de pârâtă respectă toate dispozițiile legale, fiind astfel corect și legal cuantumul pensiei.
A apreciat ca neîntemeiată contestația formulată de, a respins contestația și pe cale de consecință a menținut ca legală și temeinică decizia nr.7738/28.02.2005.
Împotriva acestei hotărâri,la data de 5.10.2007 a declarat recurs recurentul-reclamant, recurs înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 26.10.2007, sub nr-.
A solicitat recurentul reclamant admiterea recursului, casarea sentinței de fond, conexarea dosarului nr- la dosarul cauzei, iar pe fond a solicitat admiterea contestației nr.9147/30.03.2005 care a fost respinsă ca nefondată. A arătat recurentul reclamant că litigiul a început prin reprobabila decizie nr.7738/6,09.1984 în care se menționează gradul II de invaliditate revizuibil, decizie prin care s-a înlocuit decizia anterioară nr.7738/15.01.1981 cu gradul I nerevizuibil, emisă în conformitate cu prevederile art.89 din Legea nr. 3/1977
A mai arătat recurentul reclamant că prin respingerea ca nefondată a contestației sale, instanța a susținut înscrierile false și făcute cu rea intenție de către pârâtă prin decizia emisă în baza OUG nr.4/2005.
A menționat și faptul că pârâta a emis 2 decizii sub nr.7738 la data de 28.02.2005 și respectiv 1.07.2007 împotriva celei de-a doua formulând contestație în dosar nr-, care ar fi trebuit conexată la cauza de față. În sentință se arată în mod greșit că reclamantul ar fi renunțat la serviciile apărătorului ales deși contractul de asistență juridică este anexat la cererea nr.2675/30.08.2007 și este dovedită prin cea de-a doua contestație. Cererea de recurs nu are precizat temeiul său de drept. S-au anexat cererii de recurs înscrisuri.
Prin cererea formulată la data de 20.11.2007 recurentul reclamant a formulat precizări prin care a solicitat în principal repunerea contestației pe rol, iar în subsidiar admiterea recursului, schimbarea hotărârii pe fond și admiterea cererii sale.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele deduse judecății după cum dispune art.3041Cod procedură civilă, Curtea, prin decizia nr. 4087R/27.11.2007 a respins recursul ca nefondat, reținând următoarele:
Recurentul reclamant a formulat în temeiul art.87 din Legea nr.19/2000 contestație împotriva deciziei nr. 7738/28.02.2005, emisă de Casa Județeană de Pensii I în temeiul OUG 4/2005, pentru pensionarul, decizie prin care s-a procedat la reevaluarea pensiei pentru limită de vârstă stabilită la 1.06.1972 din sistemul public, determinându-se un punctaj mediu anual de 0,90955 puncte și un cuantum al pensiei de 2.688.259 lei.
Critica recurentului împotriva acestei decizii a fost aceea a unei greșite date de stabilire a drepturilor sale de pensie anterioare avută în vedere de intimată, în sensul că ar fi trebuit să se rețină decizia nr.7738/15.01.1981 prin care i se acordă o pensie de asigurări sociale de stat pentru gradul I de invaliditate, iar nu decizia nr.7738/6.09.1984 prin care este trecut la gradul II de invaliditate revizuibil.
Pretenția recurentului nu este întemeiată după cum corect s-a stabilit de instanța de fond pe baza înscrisurilor depuse la dosar de părți, probei cu expertiza contabilă și cu o contraexpertiză contabilă, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie.
Din provele administrate, Curtea reține faptul că reclamantul născut la 5.04.1930 a fost înscris la pensie de invaliditate începând cu data de 1.06.1972 conform deciziei 7738/21.07,1972, fiind încadrat la gradul II de invaliditate. Începând cu 1.11.1972 s-a procedat la recalcularea pensiei de invaliditate prin corectarea datei de naștere după cum rezultă din decizia nr.7738/30.09.1972,
La data de 1.06.1974 conform deciziei nr.7738/14.05.1974 se schimbă gradul de invaliditate din gradul II în gradul I, iar la data de 28.07.1980 se emite decizia 1043, prin care începând 1.07.1980 reclamantul devine nerevizuibil sub aspectul afecțiunii și este menținut în gradul I de invaliditate.
Ulterior, în urma verificărilor întreprinse de Institutul Național de Expertiză Medicală se emite decizia nr.7738/6.09.1984, prin care gradul de invaliditate se schimbă începând cu 1.09.1984 din gradul I în gradul II.
În baza deciziei nr.7738/21.03.1995 reclamantul beneficiază de pensie pentru limită de vârstă începând cu 1.02.1995 prin transformarea pensiei de invaliditate de gradul II, această din urmă pensie fiind supusă procesului de recalculare prev. de HG 1550/2004 și respectiv OUG 4/2005, iar decizia emisă a fost contestată în cauza de față.
Ori, recalcularea pensiei în baza temeiului menționat anterior, se face după principiile de stabilire a pensiilor prev. în Legea nr. 19/2000 (art.2 din OUG 4/2005), ceea ce înseamnă că se determină punctajul mediu anual prin împărțirea la 12 a punctajului rezultat în anul respectiv din însumarea numărului de puncte realizat în fiecare lună. Ori acest număr de puncte se calculează prin raportarea salariului brut lunar individual sau avenitului lunar asigurat la salariul mediu brut din luna respectivă comunicat de Institutul Național de Statistică și Studii Economice.
Atât primul expert contabil cât și ceilalți doi experți contabili care au realizat contraexpertiza, și au arătat că punctajul mediu anual a fost corect stabilit, luându-se în calcul pe lângă vechimea în muncă de 22 de ani și 8 luni și perioada asimilată de 17 ani și 11 luni perioadelor de contribuție, respectiv perioada în care recurentul reclamant s-a aflat în stare de invaliditate, beneficiind de pensie de asigurări sociale de stat.
Față de concluziile expertizelor, Curtea a constatat corectă hotărârea instanței de fond pe care a menținut-o (sentința civilă nr.765/F/11.09.2007).
La data de 19.11.2008 a fost înregistrat recursul declarat de recurentul-reclamant atât împotriva sentinței civile nr.765F/11.09.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-, cât și împotriva sentinței civile nr.877F/23.10.2008 și încheierii de ședință din data de 21.10.2008, pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-.
Prin motivele de recurs întemeiate în drept pe disp. art.304 pct.9 Cod procedură civilă, se arată că motivările acestor sentințe sunt contradictorii și nelegale, cuantumul pensiei stabilit prin decizia nr.7738/28.02.2005 nu este corect și legal stabilit.
La data de 16.03.2009 prin Serviciul Registratură al Curții, a formulat întâmpinare Casa Județeană de Pensii I, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat.
Examinând legalitatea și temeinicia sentințelor recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
La termenul de astăzi - 19.03.2008, Curtea din oficiu, a invocat excepția tardivității declarării recursului, pentru motivele expuse în practicaua deciziei.
Din dovada de primire și procesul-verbal de predare aflat la fila 134 din dosar nr-, rezultă că sentința nr. 877F/23.10.2008 și încheierea din 21.10.2008 au fost comunicate recurentului la data de 6.11.2008, iar sentința civilă nr. 765F/11.09.2007 a fost comunicată în data de 28.09.2007 (dovada-fila 203 dosar nr-), față de care, declararea recursului, conform vizei aplicate de Tribunal la data de 19.11.2008 (fila 2 dosar recurs), s-a făcut cu depășirea termenului imperativ legal de 15 zile calculat, potrivit art. 101 Cod procedură civilă, pe zile libere.
Având în vedere faptul că nerespectarea termenului pentru declararea căii de atac atrage sancțiunea decăderii părții, conform art.306 alin.2 Cod procedură civilă cu referire la art.301 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
Față de dispozițiile art.137 alin.1 Cod procedură civilă, ce stipulează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, cum excepția tardivității primează, Curtea nu va mai analiza pe fond recursul, fiind de prisos în raport de art.137 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca fiind tardiv declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr. 877F/23.10.2008 și a încheierii de ședință din data de 21.10.2008, ambele pronunțate în dosarul nr-, de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, cât și împotriva sentinței civile nr. 765F/11.09.2007 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex.
6.04.2009
Jud.fond:
Președinte:Valentina SanduJudecători:Valentina Sandu, Petrică Arbănaș, Elena Luissa
