Contestatie decizie pensionare Spete. Decizia 188/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 188/R-CA
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII, împotriva sentinței civile nr.1139 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-contestator -, lipsind recurenta-intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Intimatul-contestator depune la dosar ca practică judiciară, decizia nr.- din 27 martie 2008 privind acordarea pensiei pentru munca depusă și limita de vârstă, Hotărârea nr.95 din 31 ianuarie 2008 dată de Consiliul Superior al Magistraturii, decizia nr.3817 din 30 octombrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, decizia civilă nr.5869/R din 22 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr-, sentința civilă nr.407 di n 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Călărași și Ordonanța de Urgență privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției. Arată că nu are cereri prealabile.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Intimatul-contestator solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral.
Precizează că la data pensionării avea vechime în funcția de judecător de 24 ani și o lună și că după 10 martie 2008 nu a mai continuat activitatea.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că la data de 10.04.2009 pe rolul Tribunalului Dâmbovița, - a formulat contestație, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii D împotriva deciziei de revizuire nr. -/26.03.2009 emisă de aceasta cu privire la deciziile nr.-/08.11.2007 și nr. -/27.03.2008, solicitând anularea deciziei de revizuire prin care i-a fost respinsă acordarea pensiei de serviciu pe motivul neîndeplinirii condițiilor Legii nr. 303/2004 în vigoare la momentul solicitării.
În motivarea contestației s-a arătat că în luna octombrie 2007 solicitat stabilirea pensiei de serviciu potrivit art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 întrucât îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a putea beneficia de pensie de serviciu, activitatea de judecător fiind începută la 01.02.1984, iar până la data pensionării efective prin decizia nr. -/2008 a desfășurat activitate în funcția de judecător timp de 24 de ani.
Contestatorul a mai menționat că punerea în plată la data de 27.03.2008 a deciziei de pensionare a confirmat intrarea în circuitul civil a deciziei anterioare care a stat la baza hotărârii și Decretului Președintelui României de eliberare din funcție prin pensionare și că dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, republicată, astfel cum a fost modificată prin nr.OUG 100/2007, referitoare la vechimea de cel puțin 25 ani și împlinirea vârstei de 60 de ani nu îi sunt aplicabile, nefiind în vigoare la data când s-a stabilit pensia de serviciu pentru vechimea în activitatea de judecător cuprinsă între 20-25 ani, cu consecința reducerii cuantumului pensiei de serviciu cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea de 25 ani în magistratură.
Textul de lege aplicabil la momentul pensionării, art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, nu impunea condiții cumulative de vârstă și vechime în magistratură, ci doar condiția diminuării cuantumului pensiei de serviciu iar dispozițiile legale în vigoare care prevăd posibilitatea pensionării cu o vechime între 20-25 ani doar la împlinirea vârstei de 60 de ani, nu pot afecta legalitate deciziei emise, la o dată când reglementarea respectivă nu era în vigoare. Dacă legiuitorul ar fi înțeles să reglementeze o pensie de serviciu numai la împlinirea vârstei prevăzute de lege, ar fi prevăzut-o expres, așa cum a făcut prin reglementarea de la alin. 1 și 5, sau ar fi făcut trimitere la îndeplinirea celor două condiții, vechime ca judecător și vârsta de 60 de ani.
Or, decizia de pensionare emisă inițial în favoarea contestatorului a fost întemeiată pe dispozițiile art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004 nemodificată, care nu fac referire la vârsta de pensionare.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, cu motivarea că în mod eronat s-a emis decizia de pensionare la 08.11.2007 prin care s-a acordat pensie de serviciu.
La 27.03.2008 s-a emis decizia prin care s-a actualizat pensia de serviciu pe baza cererii contestatorului și din oficiu a fost verificată legalitatea acordării pensiei de serviciu contestatorului și s-a constatat că acesta nu îndeplinește condițiile legale întrucât la data depunerii cererii la. D - 25.09.2007 - judecătorii și procurorii sunt pensionați la cerere înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții, așa cum prevăd dispozițiile art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004. Contestatorul avea o vechime de 23 de ani în funcția de judecător la momentul depunerii cererii, astfel că nu putea beneficia de pensia de serviciu care impunea vechimea de 25 de ani.
Legea nr. 303/2004 în forma în vigoare la data cererii nu conținea reglementări exprese la vârsta de pensionare, astfel că se aplicau condițiile de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000, lege cadru în materie. Legea nr. 19/2000 coroborată cu anexa 9 din Ordinul nr. 340/2001 cu modificările și completările ulterioare prevedea vârsta de 60 de ani ca vârstă standard de pensionare. Prin urmare, contestatorul nu îndeplinea condițiile de pensionare impuse de art. 82 din Legea nr. 303/2004 și nu avea nici vechimea de cel puțin 25 de ani ca judecător.
Judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani beneficiază de pensie de serviciu, însă cu condiția împlinirii vârstei de pensionare prevăzute de Legea nr. 19/2000, cum prevăd dispozițiile art. 6 din nr.HG 1275/2005, respectiv Normele Metodologice ale Legii nr. 303/2004.
Cât privește modalitatea în care pârâta a procedat la revocarea dreptului de pensie al contestatorului, s-a susținut că potrivit art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000, în situația în care se constată erori în stabilirea și plata drepturilor de pensie, se vor opera revizuiri și modificări legale.
Referitor la acordarea daunelor morale, intimata a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile art. 998 din Codul civil, deoarece nu s-a adus vreo lezare a drepturilor extrapatrimoniale ale contestatorului.
Prin sentința civilă nr. 1139/18.05.2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea, a anulat decizia de revizuire nr. -/26.03.2009 emisă de Casa Județeană de Pensii D și a obligat-o pe aceasta la plata pensiei de serviciu stabilită prin deciziile nr.- din 08.11.2007 și 27.03.2008. A respins capătul de cerere privind daunele morale.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut în fapt și în drept următoarele:
Prin decizia nr. -/26.03.2009 emisă de pârâtă s-a dispus revizuirea deciziilor nr. -/08.11.2007 și din 27.03.2008 prin care s-a acordat contestatorului pensie de serviciu pentru o activitate de 23 de ani și 8 luni în funcția de judecător, drepturile fiind stabilite la data de 24.09.2007 și actualizate ulterior, dar fără ca inițial pensia acordată să fie efectiv plătită, plata efectuându-se de la data de 01.03.2008.
Decizia de pensionare a fost emisă pe baza adeverinței referitoare la vechimea în funcția de judecător, eliberată de Tribunalul Dâmbovița în care s-a menționat ca vechime în funcția de judecător a contestatorului cea de 23 de ani și 8 luni.
Conform dispozițiilor art. 82 alin. 4 din Legea nr. 303/2004, în vigoare la data acordării pensiei de serviciu - 24.09.2007, de pensia de serviciu beneficiază și judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzut la alin. (1) fiind micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală.
(1) al art. 82 prevede că judecătorii și procurorii cu o vechime de cel puțin 25 de ani în magistratură beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzută de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 80% din media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de activitate dinainte de data pensionării, iar alin. (2) că judecătorii, procurorii, precum și judecătorii financiari care au exercitat aceste funcții la Curtea de Conturi a României, sunt pensionați, la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege și beneficiază de pensia prevăzută la alin. (1), dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în aceste funcții.
Împrejurarea că decizia de pensie nu a fost pusă în plată până în luna decembrie 2008 nu poate atrage aplicarea prevederilor legale menționate, așa cum au fost modificate ulterior, întrucât decizia nu a fost contestată de niciuna dintre părți și a intrat în circuitul civil fiind luată în considerare la emiterea Hotărârii nr. 1425/17.12.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție, prin pensionare, începând cu data de 1.01.2009.
Prin interpretarea logică a prevederilor art. 82 alin. (1), (2) și (4) din Legea nr. 303/2004 se ajunge la concluzia că judecătorii și procurorii în activitate beneficiază de pensie de serviciu în trei situații: dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani, la împlinirea vârstei prevăzute de lege; dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege; dacă au o vechime între 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei prevăzute la alin. (1) fiind micșorat cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală.
S-a reținut că dispozițiile alin. (4) fac trimitere la alin. (1) al art. 82 numai cu privire la micșorarea cuantumului pensiei de 80% cu 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală. În situația în care legiuitorul ar fi înțeles să condiționeze acordarea pensiei de serviciu pentru o vechime mai mică de 25 de ani în magistratură de împlinirea vârstei prevăzută de lege (60 de ani) ar fi prevăzut-o expres.
Și Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios Administrativ și Fiscal, prin Decizia nr. 3817/30.10.2008 (dosarul nr-) a statuat "că din analizarea textelor menționate (art. 82 alin. 1 și 4) rezultă, fără putere de tăgadă, că potrivit acestei reglementări puteau fi pensionați și magistrații care nu împliniseră vârsta de pensionare, condițiile legale de pensionare cumulate referindu-se doar la vechimea în magistratură și la măsura sancționatorie de reducere cu 1% a cuantumului de 80%".
Chiar dacă în prezent prevederile actualizate ale Legii nr. 303/2004 prevăd condițiile vechimii între 20 și 25 de ani și împlinirea vârstei de 60 de ani pentru acordarea pensiei de serviciu, legalitatea deciziei emisă anterior nu poate fi afectată deoarece s-ar încălca principiul neretroactivității legii civile prevăzut de art. 1 din Codul civil.
Referitor la modalitatea pârâtei de a reveni asupra deciziei de pensionare printr-o decizie de revizuire, s-a apreciat că dispozițiile art. 89 (1) din Legea nr. 19/2000 se referă la erorile de ordin material în stabilirea și plata drepturilor de pensie, dar atâta timp cât decizia privește chiar dreptul legal de acordare a pensiei de serviciu, anularea deciziei putea fi făcută doar prin revocare sau o acțiune judiciară în justiție întrucât decizia intrase în circuitul civil.
Tribunalul a înlăturat susținerea pârâtei, întemeiată pe dispozițiile art. 6 din nr.HG 1275/2005 de aprobare a Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 și ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, referitoare la pensiile de serviciu și la acordarea indemnizațiilor pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, întrucât prin aceste legi Guvernul României nu a fost împuternicit să emită norme metodologice pentru aplicarea ei, cu excepția prevederilor art. 77 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.
Dispozițiile art. 108 (2) din Constituție prevăd că "hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor", or nr.HG 1275/2005 nu cuprinde reglementări privind asigurarea condițiilor necesare executării legii, ci reglementări cu putere de lege, contrare reglementărilor din legea cadru.
Astfel, art. 6 (1) din nr.HG 1275/2005 precizează expres că pentru acordarea pensiei prevăzute la art. 4 lit. a), c) și d), în condițiile art. 82 (1, 4 și 5) din lege, este necesară împlinirea vârstei de pensionare pentru limită de vârstă. Această reglementare excede în mod evident condițiilor prevăzute de art. 82 care fac trimitere la "împlinirea vârstei de pensionare" doar în ipotezele de la art. 1 și 5.
unei noi condiții pentru acordarea pensiei de serviciu magistraților în activitate cu o vechime cuprinsă între 20 și 25 de ani este evidențiată și de formularea dată în prezent de Legea nr. 97/2008 care a modificat prevederile cuprinse în Legea nr. 303/2004 referitoare la stabilirea pensiei de serviciu pentru judecătorii și procurorii cu o vechime în magistratură între 20 și 25 de ani și a prevăzut expres condiția "împlinirii vârstei de 60 de ani".
Referitor la daunele morale, instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele art. 998 cod civil întrucât prin emiterea deciziei de revizuire nu s-a adus atingere personalității contestatorului, existenței sale, integrității corporale și sănătății, cinstei, onoarei sau prestigiului profesional.
Împotriva sentinței a formulat recurs, în termen legal, intimata Casa Județeană de Pensii D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Instanța de fond a reținut în mod eronat că intimatul-contestator avea dreptul la pensie de serviciu.
Deși din adeverința-tip emisă de Tribunalul Dâmbovița rezultă că temeiul legal în vederea pensionării este art. 82 alin. 2 din Legea nr. 303/2004, contestatorul nu îndeplinea la data de 25.09.2007 - data depunerii cererii la casa de pensii - condițiile de pensionare impuse de art. 82 din Legea nr. 303/2004.
La data cererii nu împlinise vârsta de 65 de ani prevăzută de art. 82 alin. 4 din lege și nu avea o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător pentru a putea fi înscris la pensie înainte de împlinirea vârstei prevăzută de lege.
Arată recurenta-intimată că art. 82 alin. 4 trebuie coroborat cu prevederile alin. 1 cu privire la înscrierea la pensie atunci când vechimea în magistratură este mai mică de 25 de ani.
- Contrar celor reținute de tribunal, singura modalitate legală de revizuire a deciziei de acordare a pensiei de serviciu este cea prevăzută de art. 89 alin. 1 din Legea nr. 19/2000 în sensul respingerii acordării pensiei de serviciu.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă.
Cauza a fost înaintată spre soluționare Curții de APEL PITEȘTI în baza încheierii nr. 5726/10.12.2009 prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de strămutare formulată de intimatul-contestator.
Recursul nu este fondat.
Prin decizia nr. -/8.11.2007 emisă de Casa Județeană de Pensii D, intimatul-contestator - a fost înscris la pensie de serviciu începând cu data de 24.09.2007, la care nu împlinise vârsta de 63 ani și 2 luni prevăzută de anexa 3 la Legea nr. 19/2000 ca vârstă standard de pensionare pentru perioada august-noiembrie 2007.
Pensia de serviciu a fost stabilită pentru o vechime în funcția de judecător de 23 ani și 8 luni, aplicându-se un procent de diminuare de 1% pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală de 25 de ani.
Art. 82 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraților în vigoare la data solicitării pensiei de serviciu - 24.09.2007 - prevede la alin. 2 că judecătorii sunt pensionați la cerere, înainte de împlinirea vârstei prevăzute de lege - cea de 63 ani și 2 luni în cazul de față - dacă au o vechime de cel puțin 25 de ani numai în funcția de judecător, procuror, judecător financiar.
Legiuitorul a prevăzut la alin. 4 posibilitatea acordării pensiei de serviciu pentru o vechime în aceste funcții mai mică de 25 de ani, condiționată de aplicarea procentului de diminuare de 1% pentru fiecare an care lipsește din această vechime.
Interpretând logic și sistematic dispozițiile alin. (1) - referitoare la pensia de serviciu pentru limită de vârstă și vechime integrală - și pe cele ale alin. (2) și (4) de la textul de lege incident în speță, tribunalul a considerat în mod corect că acordarea pensiei de serviciu pentru o vechime în magistratură mai mică de 25 de ani nu este condiționată de împlinirea vârstei prevăzute de lege ca vârstă de pensionare.
Decizia de înscriere la pensie de serviciu a produs consecințe, așa cum s-a arătat și în considerentele sentinței, fiind avută în vedere la emiterea Hotărârii nr. 95/31.01.2008 a Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție prin pensionare începând cu data de 03.03.2008.
Efectul principal al emiterii deciziei de înscriere la pensie de serviciu a fost eliberarea din funcție a contestatorului începând cu data de 03.03.2008 prin pensionare.
La aproape un an de la producerea acestui efect, casa de pensii a emis decizia de revizuire nr. -/26.03.2009 în sensul respingerii acordării pensiei de serviciu.
În condițiile în care pretinsa eroare ar fi fost descoperită înainte ca decizia de înscriere la pensie să producă efecte, contestatorul s-ar fi aflat în continuare în activitate și ar fi beneficiat de drepturile bănești cuvenite pentru exercitarea funcției de magistrat.
Infirmând chiar dreptul la pensie de serviciu și nu o eroare de calcul al drepturilor de pensie, casa de pensii îl pune pe contestator în situația de a nu-și putea continua activitatea pe o durată mai mare de un an fiind eliberat din funcție prin pensionare și de a nu încasa nici drepturi salariale, nici drepturi de pensie.
Prin urmare, o astfel de revizuire a deciziei de pensie vizând însăși substanța dreptului este de natură să afecteze situația profesională a contestatorului, iar îndreptarea greșelilor de verificare a îndeplinirii condițiilor legale de înscriere la pensie prin procedura prevăzută de art. 89 din Legea nr. 19/2000 nu este posibilă.
Legea nr. 19/2000 permite prin textul menționat îndreptarea acelor erori de calcul în stabilirea cuantumului drepturilor de pensie și nu a greșelilor de aplicare a legii la stabilirea dreptului de înscriere la pensie.
A se vedea în acest sens utilizarea în redactarea textului art. 89 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 a pluralului "drepturi" de pensie, de unde rezultă cu claritate că este vorba de erori în stabilirea cuantumului pensiei. Că este vorba despre cuantumul pensiei rezultă și din interpretarea sistematică a alineatelor următoare în care se arată că drepturile de pensie revizuite se plătesc de la data specificată în text.
Rezultă că nu se găsesc cu privire la soluția criticată motivele de nelegalitate și netemeinicie reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041Cod procedură civilă, urmând ca în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intimata CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII D, cu sediul în Târgoviște,-, Cod poștal -, județul D, împotriva sentinței civile nr.1139 din 18 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în dosarul nr-, intimat fiind contestatorul, domiciliat în M,-, Cod poștal -, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.02.2010
Jud. fond: Gh.
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
